1-3. a) Ce face agricultorul când își dă seama că, având o recoltă bogată, nu o poate strânge singur? b) În ce situație se află Isus în primăvara anului 33 e.n. și ce soluție găsește el?

 UN AGRICULTOR și-a arat și și-a semănat ogorul. După câteva luni, aștepta cu nerăbdare să se ivească primele plante. Cât de mult s-a bucurat apoi, când le-a văzut mari! A venit vremea să primească răsplata pentru toată truda sa. Strânsul recoltei a sosit! Dar ce încercare pentru el! Recolta e atât de bogată, încât nu o poate strânge singur. Dovedind înțelepciune, angajează câțiva lucrători și-i trimite pe câmp. De fapt, nu are prea mult timp ca să culeagă prețioasele roade.

² În primăvara anului 33 e.n., înviatul Isus se află în aceeași  situație. În timpul serviciului înfăptuit pe pământ, el a semănat sămânța adevărului. Dar a sosit vremea secerișului, iar recolta e bogată. Mulți oameni receptivi la mesaj trebuie „strânși” ca să-i fie discipoli. (Ioan 4:35-38) Ce soluție găsește Isus? Cu puțin timp înainte de a se înălța la cer, Isus se află cu discipolii pe un munte din Galileea și le dă misiunea de a strânge mai mulți lucrători: „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i . . . și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit”. (Matei 28:19, 20)

³ Această misiune este de importanță primordială pentru cei ce-l urmează cu adevărat pe Cristos. Dar de ce le-a dat Isus discipolilor săi misiunea de a strânge cât mai mulți lucrători? Cum i-a instruit el? Și cum ne privește pe noi această misiune? Să analizăm pe rând aceste trei întrebări.

4, 5. De ce Isus nu avea cum să sfârșească lucrarea pe care o începuse pe pământ și cine urma să o ducă mai departe după întoarcerea lui la cer?

⁴ În anul 29 e.n., Isus începea o lucrare pe care știa că nu putea s-o ducă singur la bun sfârșit. În puținul timp care îi rămăsese de trăit pe pământ, el nu avea cum să ajungă la toți oamenii din lume cu mesajul despre Regat. E adevărat că le-a predicat îndeosebi evreilor și prozeliților, „oile pierdute ale casei lui Israel”. (Matei 15:24) Dar aceste ‘oi pierdute’ erau răspândite de-a lungul și de-a latul Israelului, care, pe atunci, se întindea pe aproximativ 26 000 km². În orice caz, vestea bună avea să ajungă în cele din urmă pe tot globul. (Matei 13:38; 24:14)

⁵ Isus știa că după moartea sa aveau să rămână multe de făcut. El le-a spus celor 11 apostoli fideli ai săi: „Foarte adevărat  vă spun: Cine manifestă credință în mine va face și el lucrările pe care le fac eu. Și va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl”. (Ioan 14:12) Deoarece Fiul urma să se întoarcă la cer, continuatorii lui – nu doar apostolii, ci și viitorii discipoli – trebuiau să ducă mai departe lucrarea de predicare și de predare. (Ioan 17:20) Isus a recunoscut cu umilință că lucrările lor aveau să fie „mai mari” decât ale sale. Și asta din trei motive.

6, 7. a) În ce sens aveau să fie lucrările continuatorilor lui Isus „mai mari” decât ale sale? b) Cum putem demonstra că Isus a fost îndreptățit să le acorde încredere continuatorilor săi?

⁶ În primul rând, continuatorii lui Isus aveau să predice pe un teritoriu mult mai vast. În prezent, mesajul a fost dus până la marginile pământului, dincolo de hotarele țării în care a predicat Isus. În al doilea rând, aveau să ajungă la mai mulți oameni. Micul grup de discipoli ai lui Isus a crescut repede, ajungând la câteva mii. (Faptele 2:41; 4:4) Astăzi, numără câteva milioane, an de an botezându-se sute de mii de persoane. În al treilea rând, aveau să predice mult mai mult timp. De fapt, această lucrare a început acum circa 2 000 de ani, cu serviciul de trei ani și jumătate înfăptuit de Isus, și se desfășoară și în prezent.

⁷ Isus și-a exprimat încrederea în continuatorii săi când a spus că vor înfăptui „lucrări mai mari decât acestea”. Le încredința o lucrare ce însemna enorm de mult pentru el: lucrarea de predicare și de predare a ‘veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu’. (Luca 4:43) Isus era convins că vor rămâne fideli misiunii încredințate. Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Când participăm cu zel și din toată inima la lucrarea de predicare, demonstrăm că Isus a fost îndreptățit să ne acorde încredere nouă, continuatorilor săi. Nu este aceasta o mare onoare? (Luca 13:24)

8, 9. Ce exemplu ne-a lăsat Isus în privința lucrării de predicare și cum îl putem urma?

⁸ Isus le-a dat discipolilor săi cea mai bună instruire posibilă pentru lucrarea de predicare. Dar, mai presus de toate, le-a lăsat un exemplu. (Luca 6:40) În capitolul anterior, am discutat despre atitudinea sa față de această lucrare. Să ne gândim puțin la discipolii lui Isus, care au predicat alături de el. Ei au observat că Isus le vorbea oamenilor oriunde îi întâlnea: pe malul lacurilor, pe dealuri, în orașe, în piețe și în casele lor. (Matei 5:1, 2; Luca 5:1-3; 8:1; 19:5, 6) Au văzut că muncea din greu, trezindu-se devreme și lucrând până noaptea târziu, că nu predica numai în timpul liber, doar pentru că îi făcea plăcere să predice. (Luca 21:37, 38; Ioan 5:17) Au observat fără îndoială și că motivația lui era iubirea adâncă pentru oameni. Probabil că îi citiseră pe chip mila pe care o simțea pentru ei. (Marcu 6:34) Cum credeți că i-a influențat pe discipoli exemplul lui Isus? Cum credeți că v-ar fi influențat pe voi?

⁹ În calitate de continuatori ai lui Cristos, noi îi urmăm exemplul în lucrarea de predicare. Așadar, facem tot ce ne stă în putință pentru ‘a depune mărturie în mod temeinic’. (Faptele 10:42) Asemenea lui Isus, noi îi vizităm pe oameni la ei acasă. (Faptele 5:42) Dacă este necesar, ne adaptăm programul ca să-i vizităm când avem mai multe șanse să-i găsim. În plus, predicăm cu tact și în locuri publice: pe stradă, în parcuri, în magazine și la locul de muncă. Noi ‘lucrăm din greu, ne străduim’ în lucrarea de predicare deoarece o luăm în serios. (1 Timotei 4:10) Iubirea profundă, sinceră de aproapele ne îndeamnă să căutăm ocazii de a predica oriunde și oricând. (1 Tesaloniceni 2:8)

10-12. Ce i-a învățat Isus pe discipoli înainte de a-i trimite să predice?

 ¹⁰ Isus și-a instruit discipolii dându-le sfaturi detaliate despre lucrarea de predicare. Înainte de a-i trimite să predice pe cei 12 apostoli, iar apoi pe cei 70, Isus le-a ținut adevărate lecții de instruire. (Matei 10:1-15; Luca 10:1-12) Instruirea a dat roade, deoarece Luca 10:17 spune: „Cei 70 s-au întors plini de bucurie”. Să ne oprim asupra a două dintre lecțiile lui Isus. Să reținem însă că aceste cuvinte trebuie înțelese în contextul tradițiilor iudaice din timpurile biblice.

¹¹ Isus și-a învățat discipolii să se încreadă în Iehova. El le-a spus: „Nu vă luați nici aur, nici argint, nici aramă în centurile voastre pentru bani, nici traistă cu mâncare pentru călătorie, nici haină de schimb, nici sandale, nici toiag, căci lucrătorul își merită hrana”. (Matei 10:9, 10) Pe atunci, drumeții purtau la brâu un fel de centură pentru bani, o traistă pentru hrană și o pereche de sandale de schimb. a Sfătuindu-i pe discipoli să nu se îngrijoreze din cauza acestor lucruri, Isus le-a spus de fapt: Încredeți-vă întru totul în Iehova, pentru că el vă va purta negreșit de grijă! Iehova avea să le poarte de grijă sensibilizându-le inima celor ce acceptau  vestea bună ca să le arate ospitalitate, așa cum se obișnuia în Israel. (Luca 22:35)

¹² Isus și-a mai învățat apostolii să evite distragerile inutile. El a spus: „Pe drum să nu salutați pe nimeni”. (Luca 10:4) Îi îndemna el să fie reci sau nepăsători față de oameni? Nicidecum. În timpurile biblice, salutul însemna mult mai mult decât să dai binețe cuiva. Salutul obișnuit pretindea, printre altele, respectarea unor formalități și conversații lungi. Un erudit afirmă: „Salutul la orientali nu însemna, ca [în cultura occidentală], să dai mâna cu cineva sau să înclini ușor capul, ci să îmbrățișezi pe cineva de mai multe ori, să faci plecăciuni uneori chiar până la pământ. Iar asta lua timp”. (Albert Barnes, Barnes’ Notes on the New Testament) Sfătuindu-și discipolii să nu urmeze obiceiul vremii, Isus le spunea de fapt: Trebuie să vă folosiți cât mai bine timpul, deoarece mesajul vostru este urgent! b

13. Cum putem demonstra că ținem cont de instrucțiunile lăsate de Isus discipolilor din secolul întâi?

¹³ Noi ținem cont de instrucțiunile pe care Isus le-a dat discipolilor din secolul întâi și ne încredem întru totul în Iehova în timp ce ne îndeplinim misiunea de a predica. (Proverbele 3:5, 6) Știm că niciodată nu ne vor lipsi cele necesare vieții dacă ‘vom căuta mai întâi Regatul’. (Matei 6:33) Toți vestitorii cu timp integral ai Regatului pot spune că nici în vremuri de cumpănă mâna lui Iehova nu este prea scurtă. (Psalmul 37:25) În plus, știm că trebuie să evităm distragerile. Dacă nu suntem atenți, acest sistem ne  poate prinde cu ușurință în mreje. (Luca 21:34-36) Acum însă nu este timpul să ne lăsăm distrași. Vieți omenești sunt în joc, de aceea mesajul nostru este urgent! (Romani 10:13-15) Având mereu simțul urgenței, nu vom permite niciunui lucru din această lume să ne consume timpul și energia pe care ar trebui să le dăruim în lucrarea de predicare. Să nu uităm că mai este puțin timp și că secerișul este mare! (Matei 9:37, 38)

14. De unde știm că misiunea despre care se vorbește în Matei 28:18-20 le-a fost încredințată tuturor continuatorilor lui Cristos (vezi și nota de subsol)?

¹⁴ Când a rostit cuvintele: „Duceți-vă deci și faceți discipoli”, înviatul Isus le-a încredințat o misiune grea continuatorilor săi. El nu îi avea în vedere numai pe discipolii aflați în acea zi de primăvară pe muntele din Galileea. c Întrucât misiunea era să ajungă la „oamenii tuturor națiunilor” și urma să fie îndeplinită „până la încheierea sistemului”, e limpede că ea le era încredințată tuturor continuatorilor lui Cristos. Deci și nouă! Dar să analizăm acum cuvintele lui Isus consemnate în Matei 28:18-20.

15. De ce dovedim înțelepciune dacă dăm ascultare poruncii de a face discipoli?

¹⁵ Înainte de a le încredința misiunea, Isus a spus: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ”. (Versetul 18) Avea Isus într-adevăr o autoritate atât de mare? Cu siguranță! El este arhanghel, căpetenie a miriade de miriade de îngeri. (1 Tesaloniceni 4:16; Revelația 12:7) În calitate de ‘cap  al congregației’, el are autoritate peste continuatorii săi de pe pământ. (Efeseni 5:23) Din 1914, el guvernează în cer, fiind Rege mesianic. (Revelația 11:15) El deține autoritate și asupra Locuinței morților, întrucât are puterea de a aduce morții la viață. (Ioan 5:26-28) Vorbind mai întâi despre marea sa autoritate, Isus arată că ceea ce va spune în continuare nu este o simplă sugestie, ci o poruncă. Ascultând de el, dovedim înțelepciune, pentru că autoritatea sa vine de la Dumnezeu, nu de la el însuși. (1 Corinteni 15:27)

16. Când ne spune „duceți-vă”, ce ne poruncește de fapt Isus și cum putem îndeplini această parte a misiunii?

¹⁶ În continuare, Isus arată un prim aspect al misiunii, îndemnând: „Duceți-vă”. (Versetul 19) Astfel, el ne poruncește să mergem la oameni cu mesajul despre Regat. Și există o varietate de metode prin care putem duce la bun sfârșit această parte a misiunii. Predicarea din casă în casă este mijlocul cel mai eficient de a intra în contact cu oamenii. (Faptele 20:20) Dar căutăm ocazii de a discuta și în mod informal cu ei. Suntem pregătiți să inițiem o conversație despre vestea bună oricând se ivește un moment prielnic. Metodele noastre de predicare pot varia mult, în funcție de necesități și împrejurări. Un singur lucru rămâne totuși neschimbat: ‘ne ducem’ și-i căutăm pe cei merituoși. (Matei 10:11)

17. Ce înseamnă ‘a face discipoli’?

¹⁷ Apoi, Isus explică scopul misiunii: „Faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor”. (Versetul 19) Ce înseamnă ‘a face discipoli’? În esență, un discipol este o persoană pe care cineva o învață ceva. Însă a face discipoli nu înseamnă doar a învăța pe cineva ceva. Când studiem Biblia cu oamenii, obiectivul nostru este acela de a-i ajuta să calce pe urmele lui Cristos. Ori de câte ori este posibil, noi arătăm valoarea exemplului lui Isus. Astfel, cei ce studiază Biblia vor  ajunge să-l considere Învățătorul și Exemplul lor, vor trăi cum a trăit el și vor face lucrarea pe care a făcut-o el. (Ioan 13:15)

18. De ce este botezul o piatră de hotar în viața unui discipol?

¹⁸ Un alt aspect esențial al misiunii este exprimat prin îndemnul: ‘Botezați-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt’. (Versetul 19) Botezul este o piatră de hotar în viața unui discipol, un simbol potrivit al dedicării sale sincere lui Dumnezeu. Prin urmare, este esențial pentru salvare. (1 Petru 3:21) Continuând să facă tot ce-i stă în putință în serviciul lui Iehova, discipolul botezat poate aștepta cu încredere nesfârșitele binecuvântări din apropiata lume nouă. Ați ajutat pe cineva să se boteze, să devină discipol al lui Cristos? Nu există bucurie mai mare în lucrarea creștină! (3 Ioan 4)

19. Ce îi învățăm pe cei noi și de ce ar putea fi nevoie ca aceștia să fie instruiți și după botez?

¹⁹ Isus explică următoarea parte a misiunii spunând: ‘Învățați-i să respecte tot ce v-am poruncit’. (Versetul 20) Prin urmare, îi învățăm pe cei noi să respecte poruncile lui Isus, inclusiv porunca de a-i iubi pe Dumnezeu și pe semeni și  cea de a face discipoli. (Matei 22:37-39) Îi învățăm să explice adevărurile biblice și să-și apere credința pe care o dobândesc încetul cu încetul. Când se califică pentru lucrarea de predicare, noi lucrăm alături de ei, învățându-i prin cuvânt și faptă cum să participe din plin la ea. Instruirea noilor discipoli nu se sfârșește neapărat când aceștia fac pasul botezului. Cei nou-botezați pot avea nevoie în continuare de ajutor pentru a face față încercărilor pe care le aduce cu sine faptul de a-l urma pe Cristos. (Luca 9:23, 24)

20, 21. a) De ce nu ar trebui să ne fie teamă în timp ce ne îndeplinim misiunea încredințată de Isus? b) De ce nu este timpul să slăbim ritmul și care ar trebui să ne fie hotărârea?

²⁰ Ultima parte a misiunii încredințate discipolilor este deosebit de încurajatoare: „Iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. (Matei 28:20) Isus recunoaște că misiunea nu este ușoară. El știe și că îndeplinirea ei va stârni uneori ostilitate. (Luca 21:12) Dar nu avem motive de teamă. Conducătorul nostru nu ne lasă singuri, fără niciun ajutor. Nu ne simțim încurajați când știm că Cel ce are „toată autoritatea . . . în cer și pe pământ” ne susține în îndeplinirea misiunii pe care ne-a încredințat-o?

²¹ Isus și-a asigurat discipolii că va fi cu ei în lucrarea de predicare, de-a lungul secolelor, „până la încheierea sistemului”. Să nu încetăm să ne îndeplinim misiunea până la venirea sfârșitului! Nu este timpul să slăbim ritmul! Strângerea bogatei recolte este în plină desfășurare! Cei receptivi la mesaj sunt mulți. În calitate de continuatori ai lui Cristos, să fim hotărâți să ducem la bun sfârșit importanta misiune încredințată! Să fim gata să dăruim din timpul, energia și resursele noastre pentru a îndeplini porunca lui Cristos: „Duceți-vă . . . și faceți discipoli”!