1, 2. a) De ce s-au întors cu mâinile goale gărzile trimise după Isus? b) De ce era Isus un învățător deosebit?

 FARISEII sun plini de furie. Isus este în templu și îi învață pe oameni despre Tatăl său. Cei ce-l ascultă au păreri împărțite: mulți cred în el, dar alții vor să fie arestat. Conducătorii religioși nu-și pot stăpâni furia și trimit gărzile să pună mâna pe Isus. Dar gărzile se întorc fără el. Preoții principali și fariseii cer o explicație: „De ce nu l-ați adus?” Gărzile însă răspund: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată așa”. Cuvintele lui Isus i-au impresionat atât de mult, încât n-au putut să-l aresteze. a (Ioan 7:45, 46)

² Însă nu numai acele gărzi au fost impresionate de modul de predare al lui Isus. Mulțimi mari de oameni veneau să-l asculte. (Marcu 3:7, 9; 4:1; Luca 5:1-3) De ce era Isus un învățător deosebit? Așa cum am văzut în capitolul al optulea, el iubea învățăturile pe care le transmitea și pe oamenii cărora le vorbea. Era un maestru în arta predării. Să analizăm trei metode eficiente folosite de el și să vedem cum ni le putem însuși.

3, 4. a) De ce folosea Isus un limbaj simplu când îi învăța pe oameni? b) Cum dovedește Predica de pe munte că Isus folosea de obicei un limbaj simplu?

³ Vă puteți imagina ce vocabular bogat ar fi putut folosi Isus? Dar el niciodată nu a transmis idei greu de înțeles pentru  oameni. Mulți dintre cei ce-l ascultau erau „fără instruire și de rând”. (Faptele 4:13) Isus înțelegea că aveau limite și nu-i copleșea cu informații. (Ioan 16:12) Cuvintele îi erau simple, însă adevărurile cuprinse în ele, deosebit de profunde.

⁴ Să ne gândim, de exemplu, la Predica de pe munte, consemnată în Matei 5:3–7:27. Isus a oferit sfaturi profunde, care atingeau miezul problemei. Expresiile folosite, ideile transmise nu erau complicate. De fapt, nu există cuvânt în această predică pe care să nu-l priceapă ușor chiar și un copil! Nu e de mirare că la sfârșitul predicii sale, agricultori, păstori și pescari, mulțimi întregi de oameni au rămas „uluite de modul său de a preda”. (Matei 7:28)

5. Menționați câteva zicale simple, dar pline de sens, rostite de Isus.

⁵ Isus folosea adesea expresii simple, scurte și zicale pline de sens. Deși mai era mult până la apariția tiparului, vorbind în mod simplu, el a izbutit să-și întipărească pentru totdeauna mesajul în mintea și în inima celor ce-l ascultau. Iată doar câteva exemple: „Nu mai judecați, ca să nu fiți judecați”; „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii”; „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă”; „Dați Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”; „Este mai multă fericire în a da decât în a primi”. b (Matei 7:1; 9:12; 26:41; Marcu 12:17; Faptele 20:35) Deși au fost rostite acum circa 2 000 de ani, aceste expresii sunt încă vii în memoria oamenilor.

6, 7. a) De ce este important să folosim un limbaj simplu pentru a preda în mod simplu? b) Ce putem face pentru a nu-i copleși cu informații pe cei cu care studiem Biblia?

⁶ Cum putem să-i învățăm și noi pe oameni într-un mod  simplu? Este important să folosim cuvinte simple, ușor de înțeles. Învățăturile fundamentale din Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt complicate. Iehova le-a dezvăluit scopurile sale celor cu inima sinceră și umilă. (1 Corinteni 1:26-28) Cuvintele simple, bine alese sunt cea mai bună cale de a transmite adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

⁷ Pentru a preda simplu, trebuie să fim atenți să nu-i copleșim cu informații pe cei cu care studiem Biblia. Când conducem un studiu biblic, nu trebuie să explicăm fiecare detaliu și nu e necesar să parcurgem în grabă materialul ca și cum numărul paginilor studiate ar conta cel mai mult. Ar fi mai înțelept să hotărâm în ce ritm vom studia Biblia în funcție de capacitățile și de necesitățile celui cu care studiem. Obiectivul nostru este acela de a-l ajuta să calce pe urmele lui Cristos și să i se închine lui Iehova. De aceea, trebuie să ținem cont de cât timp are el nevoie pentru a înțelege bine ceea ce învață. Numai atunci adevărul biblic îi va atinge inima și-l va îndemna să-l aplice în viață. (Romani 12:2)

8, 9. a) De ce a pus Isus întrebări? b) Cum s-a folosit Isus de întrebări pentru a-l ajuta pe Petru să ajungă la concluzia corectă privind plătirea impozitului la templu?

⁸ Isus n-a renunțat la întrebări bine alese nici când ar fi putut câștiga timp dacă pur și simplu spunea ce avea de spus. Dar de ce a apelat el la întrebări? Uneori, Isus punea întrebări profunde pentru a demasca motivațiile greșite ale împotrivitorilor săi și pentru a-i reduce astfel la tăcere. (Matei 21:23-27; 22:41-46) Alteori, pentru a afla ce gândeau discipolii săi, pentru a-i îndemna să reflecteze și pentru a le modela gândirea. Prin întrebări de felul: „Ce credeți?” sau „Crezi tu lucrul acesta?”, Isus ajungea la inima discipolilor săi și îi sensibiliza. (Matei 18:12; Ioan 11:26) Să dăm un exemplu.

⁹ Odată, încasatorii de impozite l-au întrebat pe Petru dacă Isus plătea impozitul la templu. c Petru a răspuns numaidecât că da. Mai târziu, Isus l-a ajutat să gândească: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite? De la fiii lor sau de la străini?” Petru a răspuns: „De la străini”. Isus a spus: „Atunci fiii sunt scutiți de impozite”. (Matei 17:24-27) Lui Petru nu i-a fost greu să răspundă la întrebări, deoarece știa că membrii familiei regale erau scutiți de impozit. Prin urmare, Isus, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, al Regelui ceresc căruia i se închinau oamenii la templu, nu trebuia să plătească impozit. Să remarcăm că, în loc să-i dea răspuns lui Petru, Isus s-a folosit cu tact de întrebări pentru a-l ajuta să ajungă la concluzia corectă și, probabil,  pentru a-l face să înțeleagă că trebuia să se gândească mai mult înainte de a da un răspuns.

10. Cum putem folosi cu eficiență întrebările în lucrarea din casă-n casă?

¹⁰ Cum putem folosi cu eficiență întrebările în lucrarea de predicare? Când mergem din casă-n casă, putem pune întrebări pentru a stârni interesul oamenilor, pregătind astfel calea predicării veștii bune. De pildă, dacă discutăm cu o persoană în vârstă, am putea întreba cu respect: Ce schimbări la nivel mondial ați observat de-a lungul vieții? După ce-i permitem să răspundă, am putea întreba: Ce credeți că s-ar putea face pentru ca lumea în care trăim să fie mai bună? (Matei 6:9, 10) Dacă vorbim cu o mamă cu copii mici, am putea spune: V-ați întrebat vreodată cum va arăta lumea când copiii dumneavoastră vor fi mari? (Psalmul 37:10, 11) Dacă vom fi buni observatori, ne vom gândi la întrebări care să se potrivească fiecărei persoane pe care o întâlnim.

11. Cum putem folosi în mod eficient întrebările când conducem studii biblice?

¹¹ Cum putem folosi în mod eficient întrebările la un studiu biblic? Întrebările bine gândite ne pot ajuta să-l facem pe cel cu care studiem să-și exprime sentimentele. (Proverbele 20:5) Să zicem că studiem lecția 43, „Ce punct de vedere ar trebui să aibă creștinii cu privire la alcool?”, din cartea Bucură-te pentru totdeauna de viață! d. Lecția prezintă și  punctul de vedere divin despre consumul de alcool în exces și despre beție. Poate că răspunsurile celui cu care studiem dovedesc că înțelege ce ne învață Biblia, dar este el de acord cu aceste idei? L-am putea întreba: Ți se pare logic punctul de vedere divin referitor la astfel de chestiuni? Sau: Cum ai putea pune în practică aceste informații? Să nu uităm totuși că trebuie să fim plini de tact și să respectăm demnitatea celui cu care studiem. Nu vrem să punem vreodată întrebări care să stânjenească. (Proverbele 12:18)

12-14. a) Cum și-a folosit Isus capacitatea de a argumenta logic? b) Ce argumente de o logică desăvârșită a adus Isus când fariseii l-au învinuit că scotea demoni cu ajutorul lui Satan?

¹² Având o minte perfectă, Isus stăpânea ca nimeni altul arta argumentației logice. Cu o logică imbatabilă, el respingea uneori acuzațiile false ale împotrivitorilor săi. Cu argumente convingătoare, Isus îi învăța adesea pe discipoli lecții valoroase. Să vedem câteva exemple.

¹³ După ce l-a vindecat pe un om orb, mut și posedat de demoni, fariseii l-au învinuit pe Isus, spunând: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub [Satan], conducătorul demonilor”. Ei recunoșteau că era nevoie de o putere supraomenească pentru a scoate demonii. Dar îi atribuiau lui Satan puterea lui Isus. Acuzația era nu numai falsă, ci și contrară rațiunii! Demascându-le raționamentul greșit, Isus a spus: „Orice regat care se dezbină și se ridică împotriva lui însuși se ruinează și orice oraș sau casă care se dezbină și se ridică împotriva ei înseși nu va dăinui. Tot așa, dacă Satan îl scoate pe Satan, el se dezbină și se ridică împotriva lui însuși. Atunci, cum va putea dăinui regatul lui?”. (Matei 12:22-26) Isus spunea de fapt: Dacă aș fi slujitorul lui Satan și aș distruge ce face el, atunci Satan ar lucra împotriva  propriilor interese și și-ar pierde numaidecât puterea. Cine s-ar fi putut împotrivi unei logici atât de convingătoare?

¹⁴ Dar Isus nu-și terminase încă argumentația. Știind că unii discipoli ai fariseilor scoteau ei înșiși demoni din oameni, el a pus o întrebare pe cât de simplă, pe atât de logică: „Dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii [discipolii] voștri cu ajutorul cui îi scot?”. (Matei 12:27) Raționamentul lui Isus era: Dacă eu scot demoni cu puterea lui Satan, atunci discipolii voștri primesc putere tot de la Satan. Ce mai puteau spune fariseii? Cu niciun chip nu puteau afirma că discipolii lor lucrau cu putere de la Satan. Isus s-a folosit de raționamentul lor greșit pentru a-i ajuta să ajungă la o concluzie care i-a pus în dificultate. Cât de impresionați suntem când citim despre argumentele logice pe care le aducea Isus! Imaginați-vă însă ce efect au avut aceste discuții asupra mulțimilor care îl ascultau pe Isus, întrucât prezența și tonul lui sporeau forța cuvintelor.

15-17. Arătați printr-un exemplu cum a folosit Isus raționamentul „cu cât mai mult” pentru a preda adevăruri impresionante despre Tatăl său.

¹⁵ Isus aducea argumente logice, convingătoare și când îi învăța pe oameni adevăruri încurajatoare, impresionante despre Tatăl său. De nenumărate ori el a apelat la așa-numitul raționament „cu cât mai mult” pentru a-i ajuta pe cei ce-l ascultau să capete și mai multă credință în învățături pe care deja le cunoșteau. e Acest raționament, care are la bază contrastul, poate lăsa o amprentă de neșters asupra minții omului. Să ne oprim la două exemple.

¹⁶ Ca răspuns la cererea discipolilor de a-i învăța să se roage,  Isus le-a vorbit despre dorința părinților umani, imperfecți, de a le da „daruri bune” copiilor lor. Apoi, a concluzionat: „Dacă voi, deși sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer!”. (Luca 11:1-13) Isus și-a atins scopul folosind contrastul. Dacă părinții umani imperfecți se îngrijesc de necesitățile copiilor lor, cu cât mai mult Tatăl ceresc, care este perfect și drept în orice privință, le va da spirit sfânt închinătorilor săi loiali care i se roagă cu umilință!

¹⁷ Isus a folosit un raționament similar când a dat sfaturi înțelepte cu privire la îngrijorări. El a spus: „Priviți corbii: ei nu seamănă și nici nu seceră, n-au hambar și nici depozit; totuși, Dumnezeu îi hrănește. Nu sunteți voi mult mai valoroși decât păsările? . . . Priviți cum cresc crinii: ei nu trudesc, nici nu torc. . . . Dacă așa îmbracă Dumnezeu plantele de pe câmp, care astăzi există și mâine sunt aruncate în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca el pe voi, oameni cu puțină credință!”. (Luca 12:24, 27, 28) Dacă Iehova se îngrijește de păsări și de flori, cu cât mai mult se va îngriji el de noi, oamenii, care îl iubim și îi slujim! Fără îndoială că aceste argumente le-au atins inima celor ce-l ascultau.

18, 19. Cum putem discuta logic cu cineva care spune că nu crede în Dumnezeu pentru că nu-l vede?

¹⁸ În lucrarea de predicare, noi folosim argumente logice pentru a respinge învățăturile false. Aducem dovezi convingătoare pentru a-i învăța pe oameni adevăruri încurajatoare despre Iehova. (Faptele 19:8; 28:23, 24) Ar trebui să folosim o argumentație complicată? Nicidecum! Lecția pe care o învățăm de la Isus este că argumentele logice prezentate într-o manieră simplă au mare putere.

¹⁹ De pildă, cum i-am răspunde cuiva care spune că nu crede în Dumnezeu pentru că nu-l vede? Ne-am putea baza  argumentația pe raționamentul cauză-efect. Când observăm un efect, ne dăm seama că există și o cauză. Am putea spune: Să presupunem că sunteți într-un loc izolat și vedeți o casă frumoasă, cu o cămară plină de bunătăți (efectul). Vă gândiți imediat că cineva (cauza) a construit casa, nu-i așa? Așadar, când observăm dovezile ce atestă existența unui proiect inteligent în natură și belșugul de hrană din „cămările” pământului (efectul), nu ar fi logic să tragem concluzia că Cineva (Cauza) a creat pământul? Biblia însăși prezintă acest raționament: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu”. (Evrei 3:4) Nu trebuie să uităm însă că, oricât de logice ne-ar fi argumentele, nu-i vom convinge pe toți. (2 Tesaloniceni 3:2)

20, 21. a) Cum am putea folosi raționamentul „cu cât mai mult” pentru a vorbi despre calitățile și modul de acțiune al Tatălui? b) Despre ce vom discuta în capitolul următor?

²⁰ În lucrarea de predare, fie pe teren, fie în congregație, putem  folosi raționamentul „cu cât mai mult” pentru a scoate în relief calitățile lui Iehova și modul său de a acționa. De pildă, pentru a arăta că doctrina despre chinul veșnic în iad îl dezonorează pe Iehova, am putea spune: Ce tată iubitor și-ar pedepsi copilul ținându-l cu mâna în foc? Cu cât mai respingătoare trebuie să i se pară iubitorului nostru Tată ceresc chiar și ideea existenței iadului! (Ieremia 7:31) Pentru a asigura o persoană deprimată că Iehova o iubește, am putea spune: Dacă Iehova consideră prețioasă o vrăbiuță, cu cât mai mult trebuie El să se îngrijească de închinători loiali ca tine și să-i iubească! (Matei 10:29-31) Un raționament de felul acesta ne ajută să atingem inima oamenilor.

²¹ După ce am examinat doar trei dintre metodele de predare ale lui Isus, putem înțelege de ce gărzile, care n-au putut să-l aresteze, nu au exagerat când au spus: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată așa”. În capitolul următor vom analiza metoda de predare cel mai des folosită de Isus: ilustrările.