1-4. a) Cum o învață Isus cu tact pe femeia samariteană și cu ce rezultate? b) Cum reacționează apostolii?

 ISUS și apostolii merg de câteva ceasuri. Au plecat din Iudeea și o iau spre nord, spre Galileea. Drumul cel mai scurt, cam de trei zile, trece prin Samaria. La miezul zilei, ajung în apropierea unui orășel, Sihar. Se opresc să se odihnească puțin.

² În vreme ce apostolii se duc să cumpere ceva de mâncare, Isus rămâne la o fântână din afara orașului. O femeie se apropie să scoată apă. Isus ar putea să o ignore, pentru că este „obosit din cauza călătoriei”. (Ioan 4:6) Nu ne-ar fi greu să-l înțelegem dacă pur și simplu ar lăsa-o pe samariteană să plece fără să-i dea atenție. Așa cum am văzut deja în capitolul al patrulea, femeia se așteaptă să fie tratată cu dispreț de iudei. Totuși, Isus vorbește cu ea!

³ El începe cu o ilustrare ce are legătură cu viața de zi cu zi a femeii, ba chiar cu momentul respectiv. Ea venise să scoată apă. Isus îi vorbește despre apa dătătoare de viață care-i va potoli setea spirituală. În câteva rânduri, femeia aduce în discuție lucruri care ar putea naște dispute. a Isus le evită însă cu tact și nu se abate de la subiect. Se concentrează asupra chestiunilor spirituale, vorbind despre închinarea curată și despre Iehova Dumnezeu. Cuvintele sale au mare ecou, fiindcă femeia le transmite bărbaților din oraș, iar ei doresc să-l asculte pe Isus. (Ioan 4:3-42)

 ⁴ Când se întorc și îl găsesc pe Isus depunând o mărturie așa de frumoasă, la ce se gândesc apostolii? Pe chipul lor nu se citește nici cel mai mic semn de entuziasm. Dimpotrivă, sunt surprinși că îl văd discutând cu această femeie, și, după cât se pare, nici nu vorbesc cu ea. După ce femeia pleacă, apostolii îl tot îndeamnă pe Isus să mănânce din ce-au cumpărat. Isus le spune însă: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți”. Apostolii sunt mirați, înțelegând aceste cuvinte în sensul lor propriu. Dar Isus le explică: „Hrana mea este să fac voința Celui care m-a trimis și să sfârșesc lucrarea sa”. (Ioan 4:32, 34) Astfel, Isus le spune că lucrarea pe care o are el de făcut pe pământ e mult mai importantă chiar și decât faptul de a mânca. Ce mult și-ar dori ca și ei să simtă la fel! Dar despre ce lucrare este vorba?

5. Care a fost cea mai importantă lucrare din viața lui Isus și despre ce vom discuta în acest capitol?

⁵ Isus le spusese odată: „Trebuie să anunț . . . vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. (Luca 4:43) Isus fusese trimis să predice și să predea vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. b Cei ce calcă astăzi pe urmele lui au aceeași lucrare de îndeplinit. Așadar, este vital să înțelegem de ce a predicat Isus, care a fost mesajul său și ce atitudine a avut față de misiunea încredințată.

6, 7. Cum a vrut Isus ca „orice învățător public” să privească predicarea veștii bune? Explicați printr-o ilustrare.

⁶ Mai întâi vom vedea cum considera Isus ceea ce îi învăța pe oameni, apoi, vom analiza atitudinea sa față de oamenii  pe care îi învăța. Isus a folosit o ilustrare sugestivă arătând cum privea faptul de a le împărtăși altora ceea ce știa de la Iehova. Isus a spus: „Orice învățător public care este instruit cu privire la Regatul cerurilor este asemenea unui om, stăpânul unei case, care scoate din tezaurul său lucruri noi și lucruri vechi”. (Matei 13:52) De ce stăpânul din ilustrare „scoate din tezaurul său lucruri noi și lucruri vechi”?

⁷ Stăpânul nu-și etalează bunurile, așa cum a făcut în vechime regele Ezechia, a cărui faptă a avut consecințe tragice. (2 Regi 20:13-20) Dar care este motivația stăpânului? Să ne gândim la o ilustrare. Să zicem că mergi în vizită la un profesor pe care îl stimezi mult. El scoate din sertarul biroului său două scrisori: una cu foi îngălbenite de vreme, alta, ceva mai nouă. Sunt scrisori de la tatăl său. Pe una a primit-o cu zeci de ani în urmă, pe când era un băiețel, pe cealaltă, de curând. Ochii îi strălucesc de bucurie când îți spune cât de mult le prețuiește, cum i-au influențat viața sfaturile pe care le conțin și cum ți-ar putea fi și ție de folos. Profesorul ține mult la ele, înseamnă mult pentru el. (Luca 6:45) Și ți le arată nu ca să se laude sau ca să profite în vreun fel, ci ca să te ajute pe tine, ca să beneficiezi și tu de sfaturile din ele!

8. De ce putem spune că avem motive întemeiate să prețuim tot ceea ce învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ Marele Învățător, Isus, a predicat ce învățase de la Dumnezeu din aceleași motive. El știa că acesta era adevărul și îl considera o comoară neprețuită. Îl iubea și era gata să-l împartă cu alții. Isus voia ca fiecare discipol al său, fiecare „învățător public”, să simtă ca el. Noi cum simțim? Avem motive întemeiate să iubim tot ceea ce aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi prețuim toate nestematele adevărului, fie că sunt învățături dragi nouă de mult timp, fie că sunt explicații mai noi. Vorbind din inimă, cu entuziasm și păstrându-ne  vie iubirea pentru ceea ce Iehova ne-a învățat, noi dăruim iubire, așa cum a făcut și Isus.

9. a) Ce simțea Isus pentru oamenii pe care îi învăța? b) Cum putem avea aceeași atitudine pe care a avut-o Isus față de oameni?

⁹ Isus îi iubea și pe cei pe care îi învăța, dar despre aceasta vom vorbi mai pe larg în partea a treia a cărții. Se profețise că Mesia urma să aibă „milă de cel de condiție umilă și de sărac”. (Psalmul 72:13) Iar Isus ținea într-adevăr la oameni: voia să știe ce simțeau și ce gândeau și suferea când vedea ce poveri îi apăsau și ce piedici întâmpinau în înțelegerea adevărului. (Matei 11:28; 16:13; 23:13, 15) Să ne amintim, de pildă, de samariteană. Nu încape îndoială că femeia a fost impresionată de interesul pe care i l-a arătat Isus. Știa amănunte din viața ei, fapt ce a făcut-o să creadă că este profet și a îndemnat-o să le vorbească și altora despre el. (Ioan 4:16-19, 39) Evident că noi, discipolii de azi ai lui Isus, nu putem citi în inima oamenilor cărora le predicăm. Dar, ca și Isus, ne putem interesa de oameni. Putem să-i lăsăm să vadă că ne pasă de ei. Ne putem adapta mesajul, discutând despre ceea ce îi preocupă, despre problemele și nevoile lor.

10, 11. a) Ce mesaj a predicat Isus? b) De ce este nevoie de Regatul lui Dumnezeu?

¹⁰ Care a fost mesajul predicat de Isus? Dacă ar fi să căutăm răspunsul în învățăturile predate de multe biserici ce pretind că-l reprezintă pe Isus, am ajunge la concluzia că a proclamat o evanghelie socială, că a susținut o reformă politică ori că l-a preocupat în primul rând propria salvare. Dar, așa cum am văzut mai înainte, Isus a spus clar: „Trebuie să anunț . . . vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu”. Dar ce însemna de fapt aceasta?

¹¹ Să ne amintim că Isus a fost de față în cer când Satan a  calomniat prima oară numele sfânt al lui Iehova și a pus la îndoială modul de guvernare al lui Dumnezeu. Cât de mult trebuie să fi suferit Isus văzând că Tatăl său este acuzat că e un conducător nedrept, care își privează creaturile de ceea ce li se cuvine! Cât de îndurerat trebuie să fi fost Fiul lui Dumnezeu când Adam și Eva, viitorii părinți ai omenirii, i-au dat crezare lui Satan! Fiul a văzut cum familia umană a ajuns sub stăpânirea păcatului și a morții din cauza răzvrătirii. (Romani 5:12) Cât de emoționat trebuie să fi fost când a aflat că Tatăl avea să îndrepte lucrurile prin intermediul Regatului său!

12, 13. Ce nedreptăți va înlătura Regatul lui Dumnezeu și cum a demonstrat Isus că Regatul ocupa un loc important în lucrarea înfăptuită pe pământ?

¹² Dar ce trebuia îndreptat în primul rând? Trebuia să fie sfințit numele lui Iehova și trebuia să fie ștearsă orice urmă a oprobriului pe care Satan și aliații săi l-au adus asupra lui. Din moment ce numele lui Iehova face referire la reputația sa de conducător, dreptul lui de a-și exercita suveranitatea, sau de a guverna, trebuia justificat. Isus a înțeles mai bine ca oricine cât de importante erau aceste lucruri. În rugăciunea-model, el și-a învățat continuatorii să ceară mai întâi ca numele Tatălui să fie sfințit, apoi să vină Regatul Său și să se înfăptuiască voința divină pe pământ. (Matei 6:9, 10) Regatul lui Dumnezeu, al cărui Conducător este Cristos Isus, va înlătura în curând de pe pământ sistemul corupt al lui Satan și va dovedi, o dată pentru totdeauna, că guvernarea lui Iehova este dreaptă. (Daniel 2:44)

¹³ Regatul a fost tema lucrării înfăptuite de Isus. Cuvintele și faptele lui au arătat ce înseamnă Regatul și care este rolul său în îndeplinirea scopului lui Iehova. Isus nu a permis niciunui lucru să stea în calea înfăptuirii misiunii de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Deși în acele vremuri existau multe probleme sociale arzătoare și se comiteau  multe nedreptăți, Isus s-a concentrat asupra mesajului și asupra lucrării sale. Înseamnă oare că Isus avea vederi înguste, că predica într-un mod monoton, plictisitor? Nicidecum!

14, 15. a) Cum s-a dovedit Isus a fi „mai mare decât Solomon”? b) Cum îl putem imita pe Isus prin ceea ce predicăm?

¹⁴ După cum vom vedea în această parte a cărții, metodele de predare ale lui Isus au fost interesante și atrăgătoare. El ajungea la inima omului. Poate că exemplul său ne amintește de înțeleptul rege Solomon care căuta cuvinte plăcute, cuvinte corecte ale adevărului pentru a transmite ceea ce Iehova îl inspirase să aștearnă în scris. (Eclesiastul 12:10) Iehova i-a dat acelui om imperfect „o inimă cu nespus de multă pricepere”, iar el a putut vorbi despre nenumărate lucruri, de la păsări și pești, până la copaci și animale sălbatice. Oameni de peste mări și țări veneau să-l audă pe Solomon vorbind. (1 Regi 4:29-34) Dar Isus a fost „mai mare decât Solomon”! (Matei 12:42) Era mult mai înțelept și avea ‘o inimă cu nespus mai multă pricepere’. Când îi învăța pe oameni, Isus își folosea cunoștințele vaste din Cuvântul lui Dumnezeu, dar și ce știa despre animale, de pildă despre păsări și pești, despre agricultură, despre vreme, despre istorie, despre evenimente curente și stări sociale. Dar Isus nu a făcut niciodată paradă de cunoștințe, nu a căutat să-i impresioneze pe alții cu ele. El și-a păstrat mesajul simplu și clar. Nu e de mirare că oamenii de-abia așteptau să-l audă vorbind! (Marcu 12:37; Luca 19:48)

¹⁵ Creștinii de astăzi se străduiesc să-l urmeze pe Isus. Noi nu avem o înțelepciune atât de mare și nici cunoștințe atât de vaste. Cu toții însă avem o oarecare experiență și unele cunoștințe cu ajutorul cărora îi putem învăța pe alții adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Părinții, de exemplu, pot  profita de experiența lor în creșterea copiilor pentru a ilustra dragostea lui Iehova față de copiii Săi. Alții pot folosi exemple și ilustrări inspirându-se de la locul de muncă ori de la școală, din evenimentele curente sau din ceea ce au învățat în relațiile lor cu semenii. Avem însă grijă ca nimic să nu abată atenția de la mesajul nostru, vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. (1 Timotei 4:16)

16, 17. a) Cum a privit Isus lucrarea de predicare? b) Cum a demonstrat el că predicarea era lucrarea vieții sale?

¹⁶ Isus își considera activitatea o adevărată comoară. Îi plăcea să-i ajute pe oameni să-l cunoască pe Tatăl său ceresc așa cum este El în realitate. Dorea să ofere o imagine corectă despre El, nedeformată de doctrine și tradiții omenești ce seamănă confuzie în mintea oamenilor. Isus voia să-i ajute să se apropie de Iehova și să dobândească speranța vieții veșnice. Îi plăcea să le aducă alinare și bucurie prin vestea bună. Cum a demonstrat Isus toate acestea? Să analizăm trei aspecte.

¹⁷ În primul rând, lucrarea de predicare ocupa cel mai important loc în viața lui Isus. Predicarea despre Regat era activitatea sa principală, cariera, sau lucrarea vieții sale. De aceea Isus a dat dovadă de înțelepciune și a dus un trai simplu, așa cum am văzut în capitolul al cincilea. El se concentra asupra lucrurilor de cea mai mare importanță în viață și îi învăța pe alții să facă la fel. Nu se lăsa distras de atâtea lucruri pentru care trebuie să plătești, pe care trebuie să le întreții, să le repari sau să le înlocuiești odată cu trecerea timpului. El a dus o viață simplă, pentru ca nimic să nu-l distragă de la activitatea sa. (Matei 6:22; 8:20)

18. Ce eforturi a depus Isus în lucrare?

¹⁸ În al doilea rând, Isus a dat tot ce a putut în lucrarea de  predicare. S-a dăruit pe sine, mergând sute de kilometri în toată Palestina în căutarea oamenilor cărora să le împărtășească vestea bună. El le-a vorbit în casele lor, în piețe și chiar pe câmp. Le vorbea chiar și când îi era foame ori sete, când era obosit ori în momentele de liniște când stătea cu prietenii. Chiar și în ultimele clipe ale vieții sale omenești, le-a împărtășit altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu! (Luca 23:39-43)

19, 20. Ce ilustrare a folosit Isus pentru a arăta urgența lucrării de predicare?

¹⁹ În al treilea rând, Isus considera lucrarea de predicare o urgență. Să ne amintim discuția pe care a purtat-o cu samariteana la fântâna de lângă Sihar. Se pare că apostolii nu înțeleseseră că trebuiau să predice fără întârziere vestea bună. Isus le-a spus: „Nu spuneți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată că vă zic: Ridicați-vă ochii și priviți ogoarele: sunt albe pentru seceriș”. (Ioan 4:35)

²⁰ Isus le-a spus această ilustrare gândindu-se la anotimpul în care erau. Era luna chislev (noiembrie/decembrie). Orzul se recolta peste patru luni, cam în perioada Paștelui, care se ținea la 14 nisan. Așadar, agricultorii nu se gândeau în acel moment că orzul trebuia strâns numaidecât. Mai era destul timp. Dar ce se poate spune despre lucrarea de strângere a oamenilor? Mulți erau dispuși să asculte, să învețe, să devină discipoli ai lui Cristos și să capete minunata speranță pe care le-o dădea Iehova. Era ca și cum Isus se uita la niște câmpuri cu grâne simbolice, albe și coapte, legănându-se în adierea vântului, semn că erau gata de seceriș! c Venise timpul secerișului, iar lucrarea era urgentă! Prin urmare, când locuitorii  dintr-un oraș au încercat să-l țină pe Isus mai mult timp la ei, el le-a spus: „Trebuie să anunț și altor orașe vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. (Luca 4:43)

21. Cum îl putem imita pe Isus?

²¹ Cu toții îl putem imita pe Isus în aceste trei aspecte. Putem face din lucrarea de predicare principala preocupare a vieții noastre. Deși, probabil, avem obligații laice și de familie, putem arăta că lucrarea este pe primul loc în viața noastră dacă participăm cu zel și regulat la ea, ca și Isus. (Matei 6:33; 1 Timotei 5:8) Putem depune toate eforturile în lucrarea de predicare, dăruind cu mărinimie din timpul, energia și resursele noastre pentru a o susține. (Luca 13:24) Și putem păstra viu în minte că lucrarea noastră este urgentă. (2 Timotei 4:2) Să nu pierdem, așadar, nicio ocazie să predicăm!

22. Despre ce vom vorbi în capitolul următor?

²² Isus a mai arătat că înțelegea importanța lucrării asigurându-se că ea va continua și după moartea sa. El le-a încredințat discipolilor săi misiunea de a duce mai departe lucrarea de predicare și de predare. Dar despre aceasta vom vorbi în capitolul următor.