CE FOLOASE vă va aduce cunoștința despre Iehova? Printre altele, veți afla răspunsul la întrebarea care pune în încurcătură miliarde de oameni: „De ce exist?” Probabil că, la un moment dat, v-ați pus și voi această întrebare. Un rege înțelept care „îi întrecea pe toți ceilalți regi” din zilele lui în bogăție a reflectat la această întrebare referitoare la sensul vieții. (2 Cronici 9:22; Eclesiastul 2:1-13) Regele Solomon, căci despre el este vorba, deținea o mare putere, o avere considerabilă și avea o înțelepciune fără seamăn. La ce concluzie a ajuns el în urma reflecției sale? „Iată concluzia a tot ce-ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu și respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului.” (Eclesiastul 12:13) Întrucât Solomon avea mai multă experiență de viață decât majoritatea oamenilor, concluzia la care a ajuns el merită cel puțin să fie luată în seamă. (Eclesiastul 2:12)

² Teama de Dumnezeu, despre care vorbea Solomon, nu este o frică morbidă de o forță spirituală necunoscută, ci o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea unei persoane foarte dragi. Dacă iubiți pe cineva foarte mult, cu siguranță că veți încerca să faceți tot timpul ceea ce-i place și veți evita orice ar putea să-l supere. Când veți ajunge să-l iubiți pe Iehova, veți simți același lucru față de el.

³ Citind Biblia, puteți afla lucrurile care-i plac și cele care-i displac Creatorului nostru, precum și scopul său referitor la pământ. Biblia îl prezintă pe Iehova drept Cel „ce a întocmit pământul, Făuritorul lui, Cel ce l-a întărit, care nu l-a creat în zadar, care l-a întocmit să fie locuit”. (Isaia 45:18) Iehova a creat pământul ca să fie locuit de oameni; aceștia trebuiau să aibă grijă de el și de toate viețuitoarele de pe el. (Geneza 1:28) Însă i-a creat Iehova pe oameni doar pentru atât?

 ⁴ Nicidecum. El avea în vedere un scop mai nobil. Primul om, Adam, s-a bucurat de relații strânse cu Iehova. Adam putea comunica direct cu Creatorul. El putea atât să audă ce-i spunea Dumnezeu, cât și să-i împărtășească gândurile sale. (Geneza 1:28-30; 3:8-13, 16-19; Faptele 17:26-28) Prin urmare, Adam și soția sa, Eva, aveau posibilitatea grandioasă de a-l cunoaște mai bine pe Iehova și de a-și întări relațiile cu el. Faptul de a-l cunoaște pe Iehova și de a-l imita le-ar fi adus multe satisfacții în viață, deoarece el este ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Timotei 1:11) Fiind Dumnezeul „care ne dă toate din belșug spre desfătarea noastră”, Iehova l-a pus pe primul om într-o grădină paradiziacă, numită grădina Edenului, oferindu-i perspectiva de a trăi veșnic. (1 Timotei 6:17; Geneza 2:8, 9, 16, 17)

⁵ Să trăiască veșnic? Probabil că ideea vieții veșnice vi se pare absurdă. Dar așa să fie oare? Oamenii de știință cred că au reușit să descopere cauzele îmbătrânirii celulelor. Porțiunile de material genetic numite telomere, situate la extremitățile cromozomilor, se scurtează cu fiecare diviziune celulară. După 50-100 de diviziuni ale celulei, telomerele se consumă, iar majoritatea celulelor încetează să se dividă. Totuși, descoperirile științifice recente arată că, în prezența unei enzime numite telomerază, celulele umane pot continua să se dividă la infinit. Deși această descoperire nu dovedește că Iehova se va folosi tocmai de această enzimă pentru a face posibilă viața veșnică, un lucru este sigur: Ideea vieții veșnice nu este absurdă!

⁶ Într-adevăr, relatarea din Biblie care arată că primul cuplu uman a fost creat ca să trăiască veșnic este demnă de crezare. Oamenii urmau să-și consolideze relațiile cu Iehova pe timp indefinit. Ei urmau să cultive o strânsă legătură cu Tatăl lor ceresc, fiind pe deplin conștienți de scopul cu care i-a creat el pe oameni pe pământ și lucrând la realizarea lui. Viața lor nu avea să fie o viață de corvoadă. Adam și Eva aveau perspectiva minunată de a umple pământul cu descendenți perfecți și fericiți. Munca lor ar fi fost întotdeauna plină de sens, oferindu-le sentimentul împlinirii. Ei ar fi avut într-adevăr o viață plină de satisfacții! (Geneza 1:28)