„BIBLIA reprezintă cristalizarea civilizației și a experienței de viață a omenirii; ea este o carte unică”, s-a scris într-o revistă publicată de Universitatea Chung Shang din Guangzhou (China). Iată ce a afirmat Immanuel Kant, un renumit filosof din secolul al XVIII-lea: „Existența Bibliei, o carte adresată poporului, este cel mai mare câștig de care a avut parte vreodată omenirea. Orice tentativă de a-i minimaliza valoarea . . . este o crimă împotriva umanității”. În The Encyclopedia Americana se spune: „Biblia nu are influență doar asupra vieții evreilor și a creștinilor. . . . Ea este considerată acum drept un tezaur etic și religios a cărui învățătură inepuizabilă va deveni și mai valoroasă, pe măsură ce perspectiva unei civilizații mondiale va prinde contur”.

² Indiferent de apartenența voastră religioasă, nu v-ar interesa să cunoașteți mai multe despre această carte? Până la sfârșitul secolului al XX-lea, Biblia a fost tradusă integral sau parțial în peste 2 200 de limbi. Majoritatea oamenilor au posibilitatea să o consulte într-o limbă pe care o cunosc. De la inventarea tiparului cu litere mobile, au fost distribuite în toată lumea aproximativ 4 miliarde de exemplare ale Bibliei.

³ Dacă aveți o Biblie, vă rugăm să o deschideți și să aruncați o privire asupra cuprinsului. Aici veți găsi titlurile cărților biblice, de la Geneza până la Revelația. Biblia este o adevărată bibliotecă, alcătuită din 66 de cărți scrise de aproximativ 40 de persoane. Prima parte, care este alcătuită din 39 de cărți și căreia mulți îi spun Vechiul Testament, se numește în mod potrivit Scripturile ebraice deoarece în mare parte a fost scrisă în limba ebraică. A doua parte, alcătuită din 27 de cărți și cunoscută de mulți ca Noul Testament, este numită în mod potrivit Scripturile grecești creștine, deoarece a fost redactată în limba greacă de creștini.  Biblia a fost scrisă de-a lungul a peste 1 600 de ani, din 1513 î.e.n. până în 98 e.n. Scriitorii nu s-au consultat niciodată între ei, iar unele cărți au fost scrise în aceeași perioadă în locuri aflate la mii de kilometri distanță unele de altele. Cu toate acestea, Biblia are o singură temă și alcătuiește un tot unitar. Ea nu se contrazice. Este cât se poate de normal să ne întrebăm: Cum au reușit mai bine de 40 de bărbați care au trăit de-a lungul unei perioade de 16 secole să scrie o carte cu o asemenea armonie interioară?

⁴ Deși scrierea Bibliei s-a încheiat cu peste 1 900 de ani în urmă, conținutul ei îi fascinează pe mulți oameni din timpurile noastre. Să luăm un exemplu. Deschideți Biblia la Iov 26:7. Rețineți că acest verset a fost scris în secolul al XV-lea î.e.n. În verset se spune: „[Dumnezeu] întinde nordul peste spațiul gol, suspendă pământul pe nimic”. După aceea, dați paginile la Isaia 40:22, și gândiți-vă că această carte a fost scrisă în secolul al VIII-lea î.e.n. În acest verset se spune: „El este Cel care locuiește deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste, Cel care întinde cerurile ca un văl fin, care le desface ca pe un cort de locuit”. Ce imagine vă vine în minte când citiți aceste două descrieri? Cea a unui corp sferic „suspendat” în spațiu. Probabil că ați văzut ceva asemănător în fotografiile făcute din modernele nave spațiale. Acum poate că vă întrebați: Cum au putut niște oameni care au trăit cu atât de mult timp în urmă să facă astfel de declarații exacte din punct de vedere științific?

⁵ Să analizăm altă întrebare referitoare la Biblie. Este Biblia exactă din punct de vedere istoric? Unii o consideră o culegere de legende, fără nici un fundament istoric. Să luăm cazul lui David, un bine cunoscut rege al Israelului. Până nu de mult, doar Biblia vorbea despre existența lui. Deși istorici de renume recunosc că el a fost o persoană reală, unii sceptici resping această idee, susținând că ar fi un personaj mitologic inventat de propagandiștii evrei. Dar cum stau lucrurile în realitate?

⁶ În 1993 s-a descoperit printre ruinele anticei cetăți israelite a lui Dan o inscripție care făcea referire  la „casa lui David”. Inscripția era parte a unui monument aflat în ruină, care data din secolul al IX-lea î.e.n. și care fusese ridicat în amintirea înfrângerii israeliților de către dușmani. Astfel a apărut o dovadă extrabiblică din antichitate care face referire la David! Dar ce efect a avut acest lucru? Iată ce a spus Israel Finkelstein, de la Universitatea din Tel Aviv, referitor la această descoperire: „Odată cu descoperirea inscripției lui David, nihilismul biblic a căzut peste noapte”. Un lucru interesant a fost amintit de profesorul William Albright, arheolog care a participat de-a lungul mai multor decenii la săpăturile arheologice efectuate în Palestina. El a spus: „După noi și noi descoperiri, s-a dovedit exactitatea a nenumărate detalii și, prin urmare, s-a ajuns la o mai mare recunoaștere a valorii Bibliei ca izvor istoric”. Însă ne-am putea întreba din nou: Spre deosebire de legende și epopei, cum poate fi această carte veche atât de exactă din punct de vedere istoric? Și acest lucru nu este totul.

⁷ Biblia este și o carte de profeții. (2 Petru 1:20, 21) Poate că termenul „profeție” vă duce cu gândul la declarațiile neîmplinite ale pretinșilor profeți. Însă să lăsăm prejudecățile la o parte și să deschidem Biblia la Daniel, capitolul 8. Aici Daniel ne prezintă o viziune în care un berbec cu două coarne și un țap păros cu „un corn mare” se luptă între ei. Țapul iese învingător, însă cornul cel mare se frânge. În locul lui cresc patru coarne. Care este semnificația viziunii? În continuare, Daniel relatează: „Berbecul pe care l-ai văzut și care avea cele două coarne îi reprezintă pe regii Mediei și Persiei. Țapul păros îl reprezintă pe regele Greciei. Cornul cel mare dintre ochii lui îl reprezintă pe primul rege. Pentru că acesta s-a rupt și în locul lui s-au ridicat în cele din urmă patru, din națiunea lui se vor ridica patru regate, dar nu cu puterea lui”. (Daniel 8:3-22)

⁸ S-a împlinit această profeție? Scrierea cărții lui Daniel s-a încheiat în jurul anului 536 î.e.n. Regele macedonean Alexandru cel Mare – care s-a născut în 356 î.e.n., adică cu 180 de ani mai târziu – a cucerit Imperiul Persan. El era „cornul cel mare” dintre ochii  ‘țapului păros’. Potrivit istoricului evreu Iosefus, la intrarea în Ierusalim, înainte de înfrângerea Persiei, lui Alexandru i s-a arătat cartea lui Daniel. El a ajuns la concluzia că acele cuvinte din profeția lui Daniel care i-au fost arătate se refereau la propria sa campanie militară împotriva Persiei. Din cărțile de istorie puteți afla detalii despre întorsătura pe care au luat-o lucrurile în cazul imperiului lui Alexandru, după moartea lui, care a survenit în 323 î.e.n. În cele din urmă, patru generali au preluat conducerea imperiului, iar în 301 î.e.n. cele „patru coarne” care au crescut în locul ‘cornului cel mare’ au împărțit imperiul în patru. Și de această dată avem toate motivele să ne întrebăm: Cum a putut o carte să prezică în termeni atât de sugestivi și cu atâta exactitate ceva ce avea să se întâmple după 200 de ani?

⁹ Însăși Biblia dă răspuns la întrebările menționate mai înainte, spunând: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos”. (2 Timotei 3:16) Termenul grecesc tradus prin „inspirată de Dumnezeu” înseamnă literalmente „suflată de Dumnezeu”. Dumnezeu a „suflat” în mintea celor aproximativ 40 de bărbați informațiile pe care le găsim astăzi în cărțile biblice. Din cele câteva exemple de natură științifică, istorică și profetică pe care le-am analizat nu putem să tragem decât o singură concluzie: Această carte unică, Biblia, nu este rodul înțelepciunii umane, ci este opera lui Dumnezeu. Totuși, în prezent, mulți oameni pun la îndoială existența Autorului ei, adică existența lui Dumnezeu. Care este punctul dumneavoastră de vedere?