CÂNTAREA 102
‘Să le venim în ajutor celor slabi’!
-
1. Doar țărână noi suntem,
mult păcătuim,
dar iubirea Celui Sfânt
ne-ncetat simțim.
Îndurător și blând
e cu cel slab oricând.
Și noi pe cei slabi dorim
astfel să-i iubim!
-
2. Chiar și-o mână tare-acum
poate-n timp slăbi
și genunchii fermi cândva
pot azi șovăi.
Lângă cei slabi noi stăm,
inima le-alinăm,
temeri, griji le alungăm
pentru-a-i întări.
-
3. Să îi condamnăm nu vrem
pe cei slabi nicicând,
ci povara lor cu drag
o purtăm oricând.
Zbuciumul lor simțim,
consolator vorbim,
sincer ne-ngrijim de ei,
glas iubirii dând!
(Vezi și Is. 35:3, 4; 2 Cor. 11:29; Gal. 6:2.)