Pionieri în medicină

LA VÂRSTA de 61 de ani, lui José, un belgian din orăşelul Oupeye, i s-a spus că trebuia să i se facă un transplant de ficat. „A fost şocul vieţii mele“, spune el. În urmă cu numai 40 de ani, transplantul de ficat era ceva de neconceput. Chiar şi în anii ’70, rata supravieţuirii era de numai 30%. În prezent însă, transplanturile de ficat sunt la ordinea zilei, şansele de reuşită fiind mult mai mari.

Totuşi există un mare dezavantaj. Întrucât transplantul de ficat este adesea însoţit de hemoragii abundente, medicii apelează, în general, la transfuzie în timpul intervenţiei chirurgicale. Datorită convingerilor sale religioase, José nu dorea să primească sânge. Dar dorea să i se facă transplantul de ficat. Era acest lucru imposibil? Probabil că unii cred că da. Însă chirurgul-şef a considerat că el şi colegii săi aveau şanse mari de reuşită în ce priveşte efectuarea operaţiei fără transfuzie. Şi exact aşa au făcut! După numai 25 de zile de la operaţie, José era din nou acasă, alături de soţia şi fiica sa. *

Graţie priceperii celor pe care revista Time îi numeşte „eroi ai medicinei“, în prezent medicina şi chirurgia fără sânge a devenit o disciplină mai cunoscută ca oricând. Dar de ce se află ea în plin avânt? Pentru a răspunde la această întrebare, să examinăm mai întâi istoria transfuziei de sânge, o istorie plină de controverse.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

În întreaga lume există în prezent peste 90 000 de medici care şi-au exprimat dorinţa de a-i trata fără sânge pe Martorii lui Iehova