‘Darul inestimabil’ al lui Joachim Barrande

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA CEHĂ

„UN DAR inestimabil, cel mai nobil omagiu adus naţiunii cehe!“ Cu aceste cuvinte a descris un ziarist moştenirea lăsată Muzeului Naţional Ceh de către Joachim Barrande, renumitul paleontolog din secolul al XIX-lea. ‘Darul lui inestimabil’ pentru poporul ceh consta într-o importantă colecţie alcătuită din 1 200 de lăzi pline de fosile, pentru colecţionarea, studierea şi clasificarea cărora petrecuse zeci de ani. Deşi, probabil, pe voi o colecţie de fosile nu vă entuziasmează, pentru paleontologi darul lui Barrande este mai preţios decât o comoară!

Un paleontolog este un om de ştiinţă care, cu ajutorul fosilelor, studiază viaţa din epocile geologice anterioare. Paleontologia este o ştiinţă relativ nouă. Pe parcursul evului mediu, fosilele erau considerate „accidente ale naturii“ sau se credea că erau rămăşiţe de dragoni. În secolul al XVIII-lea însă, oamenii din înalta societate au început să fie interesaţi de colecţionarea fosilelor. Şi oamenii de ştiinţă din multe ţări au început să manifeste interes faţă de studierea fosilelor. Unul dintre aceştia a fost Joachim Barrande. Ce anume cunoaştem despre Barrande şi cât de mare a fost contribuţia lui în domeniul paleontologiei? Întrucât era contemporan cu Charles Darwin, care era punctul de vedere al lui Barrande referitor la teoria evoluţiei enunţată de Darwin?

Barrande îşi schimbă cariera

Joachim Barrande s-a născut în 1799 în Saugues, un orăşel din sudul Franţei. A studiat ingineria la Paris, specializându-se în construcţia  de drumuri şi poduri. În acelaşi timp, a făcut cursuri de ştiinţele naturii. La scurt timp s-a observat că era talentat în acest domeniu. După absolvire, Barrande a început să lucreze ca inginer-constructor, dar, când a fost remarcat de familia regală din Franţa, a fost invitat să-l instruiască pe nepotul regelui Carol al X-lea. Domeniul: ştiinţele naturii. În 1830, în urma unei revoluţii din Franţa, familia regală a fost exilată şi în cele din urmă s-a mutat în Boemia. Barrande a însoţit-o în această ţară. El a început să lucreze din nou ca inginer în Praga, capitala Boemiei.

Fiind expert în construirea de drumuri şi poduri, lui Barrande i s-a dat responsabilitatea de a cerceta zonele rurale din jurul oraşului Praga în vederea construirii unei căi ferate pe care vagoanele aveau să fie trase de cai. În timp ce-şi desfăşura munca, Barrande a observat că în zonă exista o abundenţă de fosile. La o examinare mai atentă, el a rămas uimit când a descoperit asemănări izbitoare între formaţiunile geologice din Boemia şi cele din Britannia. Întrucât pasiunea lui pentru ştiinţele naturii s-a reaprins, în cele din urmă Barrande a abandonat ingineria, iar următorii 44 de ani şi i-a dedicat studiului paleontologiei şi al geologiei.

Laboratorul lui Barrande a fost zona rurală plină de fosile din partea centrală a Boemiei. Fiecare zi aducea cu sine descoperiri de o frumuseţe şi o varietate de excepţie. În anul 1846 era pregătit să publice primele rezultate ale cercetărilor sale. În lucrarea sa, el a descris şi a clasificat specii noi de trilobiţi, care trăiau cândva pe fundul mării.

Barrande a continuat să colecţioneze şi să studieze fosile. Apoi, în 1852, a publicat primul volum al unei monografii, sau al unui tratat, intitulată The Silurian System of Central Bohemia (Sistemul silurian * din Boemia centrală). În volumul I se vorbeşte despre trilobiţi. Acesta a fost urmat de volume dedicate crustaceelor, peştilor cartilaginoşi, cefalopodelor, lamelibranhiatelor şi altor organisme fosilizate. În timpul vieţii sale, Barrande a publicat 22 de volume în care a descris în amănunţime peste 3 500 de specii. Lucrarea este una dintre cele mai mari monografii din domeniul paleontologiei.

Meticulos şi ordonat

Metodele lui Barrande îl deosebeau de alţi cercetători. El a adăugat muncii sale de naturalist disciplina unui inginer constructor. Ca proiectant, nu tolera calculele şi desenele inexacte. Ca paleontolog, el s-a străduit să atingă un grad foarte înalt de precizie în ce priveşte desenele sale, luptând din răsputeri ca acestea  să corespundă realităţii în cele mai mici detalii. A retuşat personal multe dintre desenele pe care le conţinea monografia sa, deşi originalul acestora fusese schiţat de un artist profesionist.

Însă meticulozitatea lui Barrande nu se limita la domeniul desenelor. După ce se efectua paginarea fiecărui volum, el verifica personal textul. Dacă nu era mulţumit, trimitea părţile care-l nemulţumeau pentru a fi repaginate. Ţelul lui Barrande era acela de a face ca fiecare lucrare pe care o publica să fie cât mai exactă posibil. Eforturile sale au fost încununate de un mare succes. În prezent, după aproape 150 de ani, cercetătorii continuă să folosească Sistemul silurian ca lucrare de referinţă.

Dar ce se poate spune despre evoluţie?

Când, în 1859, a fost publicată cartea lui Charles Darwin Originea speciilor, mulţi oameni de ştiinţă s-au alăturat imediat acestei noi teorii, şi anume teoriei evoluţiei. Însă Barrande nu a procedat astfel. Încă de la început, el a respins teoria evoluţiei deoarece, în studiul său asupra fosilelor, nu găsise nimic care să-l convingă că această teorie era adevărată. Barrande a afirmat că scopul muncii sale era acela „de a descoperi realitatea şi nu acela de a elabora teorii efemere“ (sublinierea ne aparţine). De fapt, pe frontispiciul fiecărui volum al Sistemului silurian a scris motoul: „C’est ce que j’ai vu“ (Acestea sunt lucrurile pe care le-am văzut).

Barrande a observat că corpul multor animale se afla în diferite stadii de dezvoltare. Cu toate acestea, el a tras concluzia corectă că acestea făceau parte din aceeaşi specie, dar că erau de vârste diferite. El nu a găsit nici o dovadă că o anumită specie de animale ar fi evoluat în alta. Rezumând filozofia lui Barrande, cartea A Petrified World (O lume pietrificată) spune: „Întreaga lucrare a lui Barrande este . . . clădită pe lucruri reale, iar acesta este aspectul ei cel mai preţios. În acest stadiu al cercetărilor de bază nu există loc nici pentru speculaţii sau presupuneri şi nici pentru teorii generale“.

Un om umil oferă „un dar inestimabil“

În pofida marelui succes de care se bucura, Barrande nu a căzut în capcana mândriei sau a necinstei. Deşi se putea integra cu uşurinţă în intelectualitatea europeană şi vorbea mai multe limbi, el nu a manifestat niciodată un aer de superioritate. A învăţat ceha ca să poată fi mai aproape de oameni. Acest lucru l-a ajutat în munca pe care o desfăşura, deoarece i-a permis să comunice cu cei ce lucrau în carierele de piatră, care l-au ajutat să intre în posesia a noi specimene pentru colecţia lui.

Barrande era un om religios, iar ceea ce descoperea în natură îi întărea credinţa în Dumnezeu. El numea fosilele „medalioane ale celor dintâi creaţii“. Mai mult decât atât, în introducerea lucrării sale, el a făcut referire la simţămintele care l-au îndemnat să-şi continue cercetările: „Un sentiment de admiraţie, de satisfacţie şi de apreciere care-l pătrunde şi îl farmecă pe cel ce descoperă sau contemplă o parte a lucrărilor Creatorului“.

Joachim Barrande a murit în 1883, lăsând în urmă materiale ştiinţifice de o valoare inestimabilă. Oamenii de ştiinţă din lumea întreagă apreciază meticulozitatea ce transpare din lucrarea sa. Datorită modului realist şi bazat pe dovezi în care a tratat subiectul, descoperirile atent documentate ale lui Joachim Barrande le sunt încă de folos cercetătorilor din prezent. Din punct de vedere ştiinţific nu a fost o exagerare faptul de a numi moştenirea lui Barrande „un dar inestimabil“.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 12, 13]

Trilobiţi desenaţi de Barrande, 1852

[Provenienţa ilustraţiilor]

Desene: S laskavým svolením Národní knihovny v Praze

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 12]

Portret: Z knihy Vývoj české přírodovědy, 1931