Salt la conţinut

Salt la cuprins

Reînsufleţirea dorinţei de a trăi

Reînsufleţirea dorinţei de a trăi

Reînsufleţirea dorinţei de a trăi

MARY suferea de depresie, dar avea şi alte probleme de sănătate. Cu toate acestea, ea nu fusese părăsită de familie şi nu consuma droguri şi nici alcool în exces. Cazul lui Mary ilustrează foarte bine ideea că nu este necesar ca toţi factorii de risc să fie prezenţi pentru ca cineva să încerce în mod serios să se sinucidă.

Un timp se părea că Mary avea să ajungă o altă cifră dintr-o statistică ce urma să demonstreze eficacitatea cu care cei în vârstă îşi pun capăt vieţii. Câteva zile ea a rămas în comă, fără să reacţioneze în vreun fel, la secţia de reanimare a unui spital din localitate, funcţiile ei vitale fiind slabe de tot. Soţul ei, înnebunit de durere, a stat aproape tot timpul lângă ea. Medicii le-au atras atenţia lui John şi familiei că s-ar putea ca Mary să moară, iar, dacă cumva reuşea să iasă din comă, ei presupuneau că avea să rămână cu leziuni cerebrale permanente.

O vecină pe nume Sally, care era Martoră a lui Iehova, venea în fiecare zi la Mary. „Îi încurajam pe membrii familiei să nu înceteze să spere“, spune Sally. „Cu câţiva ani în urmă, mama, care are diabet, a stat în comă câteva săptămâni. Medicii ne-au spus că nu va trăi, dar ea a rămas în viaţă. Obişnuiam să o iau pe Mary de mână şi să-i vorbesc, aşa cum am făcut şi cu mama, şi mi se părea că sesizez o uşoară reacţie din partea ei.“ În a treia zi, reacţia a fost mai puternică şi se părea că Mary îi recunoaşte pe cei din jur, chiar dacă nu putea să vorbească.

„N-aş fi putut oare să împiedic acest lucru?“

„John era chinuit foarte tare de sentimente de vinovăţie“, spune Sally. „Era convins că fusese numai vina sa.“ De obicei, aşa reacţionează cei ale căror fiinţe dragi au încercat să se sinucidă ori s-au sinucis. „I-am adus aminte că Mary era bolnavă de depresie şi făcea un tratament în acest sens. Ea era bolnavă şi nu putea face nimic ca să nu mai fie deprimată, aşa cum nici el nu putea face nimic ca să nu mai fie bolnav.“

Cei ale căror fiinţe dragi s-au sinucis sunt de multe ori chinuiţi de întrebarea: „Ce-aş fi putut să fac pentru a împiedica acest lucru?“ O tentativă de sinucidere ar putea fi evitată dacă cei din jur ar fi atenţi la semnele avertizatoare şi la factorii de risc. Însă, în cazul în care sinuciderea nu a putut fi evitată, amintiţi-vă că nu voi sunteţi răspunzători pentru actul autodistructiv al altei persoane (Galateni 6:5). Acest lucru nu trebuie pierdut din vedere mai ales în acele situaţii în care membrii familiei celui care s-a sinucis încearcă în mod intenţionat să-i facă pe alţii să se simtă vinovaţi. Dr. Hendin, ale cărui cuvinte au fost citate mai înainte, declară: „Nu trebuie să uităm că de multe ori cei care încearcă să se sinucidă şi mor sunt persoane care speră să influenţeze sau să manipuleze sentimentele celorlalţi chiar dacă nu vor mai fi în viaţă pentru a vedea dacă încercarea lor s-a bucurat sau nu de succes“.

Dr. Hendin spune în continuare: „În cazul celor în vârstă, cei care se sinucid doresc să-i influenţeze, să-i controleze sau să-i oblige să-şi asume un rol mai protector pe copiii lor adulţi, precum şi pe fraţii lor sau pe partenerii lor conjugali. Cerinţele bolnavului sunt adesea imposibil de îndeplinit, acesta nefiind dispus de obicei să lase de la el, iar tentativele de sinucidere mai puţin grave sunt urmate de regulă de unele grave“.

În aceste situaţii, membrii familiei se pot simţi supuşi unor presiuni foarte mari, care depăşesc puterile lor. Însă nu uitaţi niciodată că Iehova Dumnezeu învie morţii, iar printre ei se pot număra şi cei dragi ai noştri care, din cauza depresiei, a unor boli psihice sau a disperării, şi-au pus capăt vieţii. — Vezi articolul „Potrivit Bibliei: Vor fi înviaţi cei care s-au sinucis?“, apărut în revista Treziţi-vă! din 8 septembrie 1990, paginile 22, 23 (engl.).

Deşi sinuciderea nu poate fi justificată, este mângâietor să ne amintim că perspectivele de viitor ale celor dragi depind de un Dumnezeu care înţelege foarte bine că slăbiciunile l-ar putea împinge pe cineva la un asemenea act disperat. Iată ce se spune în Biblie despre Iehova: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“. — Psalmul 103:11–14.

Un deznodământ fericit

Timp de două zile viaţa lui Mary a atârnat de un fir de păr, însă nu a murit. Încetul cu încetul, mintea i s-a limpezit, iar John a dus-o acasă, unde toate medicamentele se aflau la loc sigur, sub cheie. Mary este vizitată în continuare cu regularitate de asistenţi sociali din domeniul sănătăţii mintale. Ea spune că nu poate să explice gestul ei şi nici măcar nu-şi aduce aminte de irezistibilul impuls sumbru care era să o coste viaţa.

În prezent, Sally, vecina lor, conduce cu ei un studiu biblic săptămânal. John şi Mary au învăţat din Biblie că până şi problemele care par de nerezolvat, mai ales pentru cei în vârstă, vor fi rezolvate de Dumnezeu cât de curând. „Bineînţeles că studiul biblic în sine nu este un panaceu“, explică Sally. „Trebuie să te convingi singur din Scripturi că aceste promisiuni sunt adevărate, după care trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat. Însă eu cred că John şi Mary încep să se bucure de o speranţă reală de viitor.“

Dacă viitorul vostru pare sumbru şi aţi dori să aveţi o speranţă adevărată, de ce nu luaţi legătura cu Martorii lui Iehova? Permiteţi-le să vă demonstreze, aşa cum au făcut-o şi în cazul lui John şi Mary, că nu există probleme pe care Dumnezeu să nu le poată rezolva şi pe care să nu le rezolve în viitorul apropiat. Indiferent cât de îngrozitoare ar putea părea lucrurile în prezent, există o soluţie. Vă rugăm să analizaţi împreună cu noi speranţa sigură de viitor care le-a reînsufleţit multora dorinţa de a trăi.

[Chenarul de la pagina 6]

Factori de risc şi semne avertizatoare

„Factorii de risc în cazul celor în vârstă care se sinucid diferă de cei existenţi în cazul celor tineri“, se arată în revista medicală The Journal of the American Medical Association. Printre aceşti factori de risc se numără „consumul excesiv de alcool şi depresia mult mai răspândite, folosirea pe scară mai largă a unor metode mai sigure care duc la moarte şi izolarea socială. În plus, persoanele în vârstă . . . suferă de mai multe boli fizice şi tulburări afective“. În cartea Suicide, de Stephen Flanders, sunt enumeraţi următorii factori de risc, cărora merită să le acordăm atenţie.

Depresia cronică:

„Cercetătorii precizează că mai mult de jumătate dintre cei care se sinucid au suferit de depresie gravă în trecut“.

Disperarea:

Din unele studii reiese că până şi în cazul oamenilor care nu par a fi deprimaţi există o probabilitate mult mai mare de a se sinucide atunci când nu au nici o speranţă de viitor.

Alcoolismul şi consumul de droguri:

„Se estimează că între 7% şi 21% [dintre alcoolici] se sinucid, comparativ cu mai puţin de 1% din populaţie“.

Influenţa familiei:

„Studiile dezvăluie că rudele apropiate ale celor care s-au sinucis sunt expuse unui risc mai mare de a se sinucide şi ele la rândul lor“.

Boala:

„Teama în faţa declinului fizic, care ar putea duce la internarea lor într-un azil de bătrâni, poate fi destul de puternică pentru a le determina pe unele persoane în vârstă să-şi ia în pripă viaţa“.

Unele pierderi:

„O pierdere, cum ar fi pierderea partenerului conjugal, a locului de muncă sau a sănătăţii, poate fi o pierdere pe care o percepi. Ar mai putea fi şi pierderi pe care nu le percepi. De exemplu, pierderea respectului de sine, a poziţiei sau a sentimentului de siguranţă“.

Pe lângă aceşti factori de risc, în cartea lui Flanders sunt enumerate şi următoarele semne avertizatoare, care trebuie luate întotdeauna în serios.

O tentativă de sinucidere în trecut:

„Acesta este cel mai clar semn care indică o posibilă sinucidere“.

Aduce în discuţie sinuciderea:

„Fraze de genul «N-o să-şi mai facă griji pentru mine» sau «S-ar descurca mai bine fără mine» sunt în mod clar nişte ameninţări“.

Ultime măsuri:

„Acestea pot fi întocmirea unui testament, dăruirea unor bunuri de preţ şi măsuri luate pentru îngrijirea animalelor de companie“.

Schimbări de personalitate sau de comportament:

Când sunt „însoţite de cuvinte care indică lipsa propriei valori sau disperare“, atunci pot fi „un semn că este vorba de depresie destul de gravă pentru a alimenta un comportament autodistructiv“.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Cei rămaşi singuri trebuie ajutaţi adesea să facă faţă sinuciderii partenerului conjugal