Potrivit Bibliei

Ce este adevărata credinţă?

„FĂRĂ CREDINŢĂ ESTE CU NEPUTINŢĂ SĂ FIM PLĂCUŢI LUI. CĂCI CINE SE APROPIE DE DUMNEZEU TREBUIE SĂ CREADĂ CĂ EL ESTE ŞI CĂ EL RĂSPLĂTEŞTE PE CEI CARE ÎL CAUTĂ.“ — EVREI 11:6.

CE ESTE credinţa? Unii spun că credinţa este o convingere religioasă despre existenţa lui Dumnezeu, fără să existe dovezi solide în acest sens. Ziaristul american H. L. Mencken a definit credinţa drept „o convingere ilogică cu privire la apariţia improbabilului“. Este aceasta adevărata credinţă descrisă în paginile Bibliei? E foarte important să înţelegem clar ce este credinţa, întrucât, aşa cum s-a citat mai înainte, „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui“ Dumnezeu.

În Biblie se spune: „Credinţa este siguranţă cu privire la cele nădăjduite“ (Evrei 11:1). Prin urmare, credinţa se bazează pe cunoştinţa exactă, pe faptele care ne pot ajuta să luăm decizii corecte. Ea nu pretinde doar convingere, ci şi un motiv pentru care suntem convinşi de ceva.

Să ilustrăm acest lucru: Poate că aveţi un prieten despre care puteţi spune: „Am încredere în acest om. Pot fi sigur că se va ţine de cuvânt. Ştiu că în cazul în care voi avea o problemă îmi va sări în ajutor“. Probabil că nu veţi spune aşa ceva despre o persoană pe care o cunoaşteţi numai de o zi sau două, nu-i aşa? Aceasta trebuie să fie o persoană care a dovedit de repetate ori că este de încredere. La fel ar trebui să stea lucrurile şi cu credinţa religioasă, care trebuie să ne dea speranţă şi convingere bazate pe dovezi solide, sigure.

Credinţă sau credulitate?

De fapt, ceea ce este considerat în prezent a fi credinţă este în mare parte credulitate — tendinţa de a crede cu uşurinţă, fără a avea o bază reală sau un motiv temeinic. Credulitatea se poate baza de multe ori pe „nisipurile mişcătoare“ ale sentimentelor şi superstiţiilor. Aceasta nu este o credinţă bine fondată, întrucât nu are o bază demnă de încredere pentru a crede.

 Credulitatea îi poate face pe unii să tragă concluzii pripite care s-ar putea să nu fie în conformitate cu adevărul biblic. În mod potrivit, Biblia ne avertizează în legătură cu credinţa nefondată: „Omul simplu [lipsit de experienţă, NW] crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15). Apostolul Pavel a scris următoarele: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun“ (1 Tesaloniceni 5:21). Biblia nu susţine credulitatea. Ea ne îndeamnă să avem o credinţă bazată pe dovezi.

Este foarte important să putem deosebi adevărata credinţă de credulitate. O persoană poate fi religioasă, fără să aibă însă adevărata credinţă. Iată ce a spus Pavel: „Nu toţi au credinţă“ (2 Tesaloniceni 3:2). Dar unii oameni au o credinţă bazată pe Biblie, iar această credinţă le influenţează viaţa.

Adevărata credinţă leagă omul de Dumnezeu

Credinţa poate fi asemănată cu un lanţ ale cărui verigi, încrederea şi siguranţa, leagă omul de Dumnezeu. Dar acest tip de credinţă se cultivă; nu ne naştem cu ea. Cum puteţi cultiva adevărata credinţă? Iată ce explică Biblia: „Credinţa vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Dumnezeu [cuvântul despre Cristos, NW]“. — Romani 10:17.

Aşadar, trebuie să vă faceţi timp pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi pentru a afla învăţăturile Fiului său, Isus Cristos. Această cunoştinţă nu se dobândeşte fără eforturi (Proverbele 2:1–9). Trebuie să vă străduiţi să aflaţi ce spune Biblia ca să vă puteţi convinge de caracterul ei demn de încredere.

Însă adevărata credinţă nu înseamnă doar a poseda cunoştinţă sau a crede că ceva este adevărat. Ea implică şi inima: sediul motivaţiilor. Iată ce se spune în Romani 10:10: „Cu inima se exercită credinţă“ (NW). Ce înseamnă acest lucru? În timp ce meditaţi asupra lucrurilor sfinte şi le apreciaţi mai mult, îi permiteţi mesajului Bibliei să pătrundă mai adânc în inima voastră. Credinţa creşte şi devine tot mai solidă pe măsură ce sunteţi motivaţi să acţionaţi în conformitate cu promisiunile lui Dumnezeu şi pe măsură ce observaţi în mod clar binecuvântările lui. — 2 Tesaloniceni 1:3.

Ce bun de preţ este adevărata credinţă! Noi Tragem foloase de pe urma acesteia prin faptul că putem face faţă situaţiilor dificile având încredere în Dumnezeu, în capacitatea sa de a ne îndruma paşii şi în dispoziţia sa de a se îngriji de necesităţile noastre. În plus, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a arătat care este unul dintre foloasele de durată ale credinţei: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Viaţa veşnică — ce dar minunat pentru cei care au credinţă!

Credinţa în promisiunea lui Dumnezeu de a-i răsplăti pe slujitorii săi ne face să vedem viaţa într-o nouă perspectivă. În Evrei 11:6 se spune că adevărata credinţă înseamnă şi a crede că Dumnezeu are capacitatea de a-i răsplăti „pe cei care Îl caută“ cu asiduitate. Aşadar, este clar că adevărata credinţă nu este credulitate şi nu se rezumă la a crede că Dumnezeu există. Ea înseamnă că acceptăm capacitatea lui Dumnezeu de a acţiona ca răsplătitor al celor care îl caută cu asiduitate. Doriţi cu adevărat şi în mod sincer să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu? Dacă da, atunci asimilaţi cunoştinţă exactă din Cuvântul său, Biblia, iar credinţa vă va fi răsplătită. — Coloseni 1:9, 10.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]

Drawings of Albrecht Dürer/Dover Publications, Inc.