Ce este El Niño?

Când râul Apurímac, de obicei secat, din apropiere de Lima (Peru), a măturat din calea lui tot ceea ce avea Carmen, ea a deplâns situaţia astfel: „Sunt mulţi în situaţia mea, foarte mulţi. Nu sunt singura“. Spre nord, ploile torenţiale au transformat temporar o porţiune a deşertului Sechura, de pe coasta vestică a Americii de Sud, în al doilea lac ca mărime din Peru, apele acoperind o suprafaţă de aproximativ 5 000 de kilometri pătraţi. Pe tot globul s-au înregistrat inundaţii fără precedent, cicloane violente şi secete cumplite care au provocat foamete, epidemii, incendii de proporţii şi pagube în ce priveşte recoltele, bunurile materiale şi mediul. Care a fost cauza tuturor acestora? Mulţi consideră că de vină este El Niño, care s-a format în apele tropicale sau ecuatoriale ale Oceanului Pacific spre sfârşitul anului 1997 şi a durat aproximativ opt luni.

Dar ce este, de fapt, El Niño? Cum se produce? De ce consecinţele lui se fac simţite la o scară atât de mare? Poate fi prevăzută cu exactitate următoarea lui apariţie, reducându-se astfel numărul de victime şi pagubele materiale?

Totul începe cu încălzirea apelor

„Strict vorbind, El Niño este doar curentul oceanic cald care îşi face apariţia în largul coastelor peruviene la fiecare 2 până la 7 ani“, se spune în revista Newsweek. Cu mai bine de 100 de ani în urmă, marinarii care navigau de-a lungul coastelor peruviene au remarcat această încălzire. Întrucât acest curent cald apărea, de obicei, în perioada Crăciunului, marinarii l-au numit El Niño, ceea ce în limba spaniolă înseamnă pruncul Isus.

Pentru Peru, încălzirea apelor din apropierea coastelor sale înseamnă o cantitate mai mare de precipitaţii. Ploile fac ca deşerturile să înflorească, iar turmele de animale să crească la număr. Când precipitaţiile sunt abundente, în zonă au loc şi inundaţii. În plus, pânza superficială de apă caldă nu lasă ca apele de dedesubt, mai reci şi mai bogate în elemente nutritive, să iasă la suprafaţă. Ca urmare, multe vieţuitoare marine, precum şi unele păsări migrează în alte zone în căutare de hrană. Consecinţele lui El Niño sunt simţite mai târziu şi în alte zone aflate la mare distanţă de coastele peruviene. *

Născut din vânt şi apă

Ce anume provoacă neobişnuita creştere a temperaturii apelor oceanului în apropierea coastelor peruviene? Pentru a înţelege acest lucru, să analizăm mai întâi uriaşa circulaţie zonală (cunoscută şi ca  celula Walker *) care are loc în atmosferă între regiunea tropicală estică şi cea vestică a Oceanului Pacific. Pe măsură ce soarele încălzeşte la suprafaţă apele din vest, adică din apropierea Indoneziei şi a Australiei, aerul umed şi cald se ridică în atmosferă, ceea ce generează aproape de suprafaţa apei o zonă de presiune scăzută. Masa de aer ascendent se răceşte şi formează vapori de apă, dând naştere la ploi în această regiune. Aerul uscat este împins spre est de vânturile din straturile superioare ale atmosferei. În timp ce se deplasează spre est, masa de aer se răceşte şi devine mai grea, iar când ajunge deasupra Peruului şi a Ecuadorului începe să coboare. Acest lucru determină deasupra apelor oceanului apariţia unei zone de presiune ridicată. La altitudini mici, curenţii de aer cunoscuţi sub numele de alizee se deplasează înapoi spre vest, mai precis spre Indonezia, încheind astfel circuitul.

Dar ce influenţă au alizeele asupra temperaturii apelor de suprafaţă ale Pacificului în regiunile tropicale? „Aceste vânturi acţionează, de obicei, asemenea brizei ce bate pe un mic iaz, împingând cu ele pânza de apă caldă spre Pacificul de vest, ceea ce face ca nivelul apelor de aici să fie cu 60 de centimetri mai ridicat, iar apele cu 8°C mai calde decât, să zicem, în dreptul Ecuadorului“, se arată în Newsweek. În Pacificul de est, apele de dedesubt, mai reci şi bogate în elemente nutritive, se ridică la suprafaţă, ceea ce face ca viaţa marină să înflorească. Aşadar, în anii fără El Niño, când situaţia e normală, temperatura de la suprafaţa apelor Pacificului este mai scăzută în est decât în vest.

Ce schimbări atmosferice cauzează El Niño? „Din anumite motive, pe care oamenii de ştiinţă nu le înţeleg încă, la fiecare câţiva ani alizeele scad în intensitate, ba chiar dispar“, se spune în National Geographic. Când aceste vânturi slăbesc, apa caldă acumulată în apropierea coastelor indoneziene se îndreaptă înapoi spre est şi, ca urmare, temperatura la suprafaţa apei în dreptul coastelor peruviene şi a altor zone din est creşte. La rândul ei, această deplasare a apelor afectează condiţiile climatice. „Încălzirea apelor tropicale ale Pacificului de est slăbeşte celula Walker şi face ca zona de convergenţă a precipitaţiilor  abundente să se deplaseze din vest spre est, ajungând în regiunile tropicale centrale şi estice ale Pacificului“, se spune într-o lucrare de specialitate. Prin urmare, sunt afectate condiţiile climatice din întregul Pacific ecuatorial.

Ca un bolovan aflat în mijlocul unui râu

El Niño poate modifica clima şi în regiuni aflate la mare distanţă de curenţii oceanici din regiunea tropicală a Pacificului. Cum anume? Folosind circulaţia atmosferei asemenea unui agent. Modul în care o dereglare locală în circulaţia atmosferei poate avea consecinţe care se fac simţite la mare distanţă ar putea fi asemănat cu modul în care un bolovan aflat în mijlocul unui râu poate duce la formarea unor valuri de-a lungul întregului râu. Norii groşi de ploaie care se ridică deasupra apei în regiunea tropicală caldă a oceanului formează în atmosferă un obstacol asemenea unui bolovan, obstacol care influenţează condiţiile climatice până la mii de kilometri depărtare.

La latitudini mai mari, El Niño devine mai puternic şi ia locul vânturilor denumite curenţi-jet (jet stream), care se deplasează spre est cu viteze mari. Aceşti curenţi-jet determină direcţia de deplasare a celor mai multe zone cu condiţii de furtună de la aceste latitudini. În plus, intensificarea sau schimbarea direcţiei acestor curenţi-jet poate înăspri sau atenua condiţiile atmosferice sezoniere. De exemplu, iernile când se produce El Niño sunt, în general, mai blânde decât de obicei în unele regiuni din nordul Statelor Unite şi mai umede şi mai reci în unele state sudice.

Cât de exacte pot fi previziunile?

Unele furtuni izolate pot fi anunţate numai cu cel mult câteva zile înainte. Este acest lucru valabil şi pentru El Niño? Nu. Previziunile pentru El Niño se referă la condiţii climatice anormale care se fac simţite pe suprafeţe mari şi durează luni de zile, nu doar la nişte fenomene meteorologice de scurtă durată. Iar climatologii au reuşit într-o oarecare măsură să facă previziuni cu privire la El Niño.

De exemplu, pentru El Niño care s-a produs în perioada 1997–1998 s-au făcut previziuni încă din mai 1997, adică cu aproximativ şase luni înainte de apariţia lui. În apele tropicale ale Pacificului sunt ancorate în prezent 70 de balize care măsoară parametrii curenţilor de aer de la suprafaţa apei, precum şi temperatura apei până la o adâncime de 500 de metri. Aceste informaţii sunt introduse în modelele climatice de pe calculator, după care se realizează buletinele meteorologice.

Primele semne avertizatoare pe care le dă El Niño îi pot ajuta pe oameni să se pregătească pentru schimbările care îi aşteaptă. De exemplu, din 1983, previziunile privitoare la El Niño i-au determinat pe mulţi fermieri din Peru să crească vite şi să cultive plante care cresc în condiţii de umiditate, în timp ce pescarii au renunţat să prindă peşte şi s-au apucat de adunat crevete, care apar odată cu venirea apelor mai calde. Într-adevăr, previziunile exacte însoţite de o pregătire în avans pot reduce numărul victimelor şi pagubele din economie de care este vinovat El Niño.

Cercetările efectuate în domeniul proceselor care influenţează clima pământului demonstrează cât de exacte sunt cuvintele inspirate aşternute în scris de Solomon, un rege al Israelului antic, cu aproximativ 3 000 de ani în urmă. Iată ce a scris el: „Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi mişcări circulare“ (Eclesiastul 1:6). Omul zilelor noastre a aflat multe lucruri despre condiţiile climatice în urma studierii curenţilor de aer şi a celor oceanici. Să tragem foloase de pe urma acestor cunoştinţe dând ascultare avertismentelor legate de unele fenomene cum este şi El Niño.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

DISTRUGERILE LĂSATE ÎN URMĂ DE EL NIÑO

■ 1525: Primele consemnări istorice despre un fenomen El Niño care s-a făcut simţit în Peru.

■ 1789–1793: El Niño este vinovat de moartea a peste 600 000 de oameni în India, iar în sudul Africii el a cauzat o foamete cumplită.

■ 1982–1983: Acest fenomen a dus la moartea a peste 2 000 de persoane şi a provocat pagube materiale în valoare de peste 13 miliarde de dolari, îndeosebi în regiunile tropicale.

■ 1990–1995: Trei episoade consecutive au făcut ca El Niño să dureze mai mult ca oricând.

■ 1997–1998: Chiar dacă pentru prima oară s-au făcut previziuni regionale destul de exacte în ce priveşte inundaţiile şi secetele provocate de El Niño, şi-au pierdut viaţa aproximativ 2 100 de persoane, iar pe întregul pământ pagubele materiale s-au ridicat la 33 de miliarde de dolari.

[Diagramele/Hărțile de la paginile 24, 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

 SITUAŢIE NORMALĂ

Celula Walker

Alizee puternice

Ape calde ale oceanului

Ape reci ale oceanului

EL NIÑO

Curenţii-jet îşi schimbă direcţia

Alizee slabe

Apele calde se deplasează spre est

Mai cald sau mai uscat decât de obicei

Mai rece sau mai umed decât de obicei

[Diagrama/Ilustraţiile de la pagina 26]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

EL NIÑO

Culoarea roşie de pe acest glob reprezintă temperaturi ale apei mult mai ridicate decât în mod normal

SITUAŢIE NORMALĂ

Apele calde se adună în Pacificul de vest, permiţându-le apelor mai reci şi bogate în elemente nutritive să se ridice la suprafaţă în est

EL NIÑO

Alizeele slabe permit apelor calde să se deplaseze înapoi spre est, împiedicând ridicarea la suprafaţă a apelor mai reci

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

PERU

Deşertul Sechura inundat

MEXIC

Uraganul Linda

CALIFORNIA

Torente noroioase

[Provenienţa fotografiilor]

Paginile 24, 25 (de la stânga la dreapta): Fotografía por Beatrice Velarde; Image produced by Laboratory for Atmospheres, NASA Goddard Space Flight Center; FEMA photo by Dave Gatley