Iubirea creştină contra vulcanului

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN CAMERUN

ANUL trecut, un uriaş s-a dezlănţuit cu furie în Camerun, o ţară vest-africană. Muntele Camerun este un vulcan cu o înălţime de 4 070 de metri deasupra nivelului mării. Această erupţie, cea de-a cincea din secolul al XX-lea a acestui vulcan, a fost, după cum se spune, cea mai puternică şi cea mai devastatoare erupţie de până acum.

Dezastrul s-a abătut prima dată sâmbătă după-amiază, 27 martie 1999. Martorii oculari din oraşul Buea, situat la poalele muntelui, au relatat că zidurile, casele şi chiar copacii se zgâlţâiau cu violenţă. Cel mai puternic şi mai violent cutremur a zguduit regiunea în seara următoare, în jurul orei opt. S-a simţit la 70 de kilometri depărtare de Douala. Titlul de pe prima pagină a ediţiei din 30 martie 1999 a ziarului Le Messager anunţa: „Erupţia muntelui Camerun: 250 000 de persoane în faţa dezastrului“. Apoi ziarul continua: „Au fost 50 de cutremure în două zile; au apărut deja 4 cratere; sute de locuinţe distruse; palatul prezidenţial din Buea e în bucăţi“.

În Buea locuiesc aproximativ 80 de Martori ai lui Iehova. Multe case au fost complet distruse, inclusiv cea folosită ca Sală a Regatului. Cu toate acestea, nu au fost pierderi de vieţi omeneşti.

Iubirea creştină în acţiune

Iubirea creştină a intrat imediat în acţiune pentru a înlătura consecinţele devastatoare ale uriaşului furios. A fost înfiinţat un comitet de ajutorare, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a făcut demersuri pentru furnizarea de fonduri imperios necesare şi sute de Martori şi-au sacrificat cu dragoste şi promptitudine timpul, energia şi banii.

Congregaţiile Martorilor lui Iehova au trimis alimente. Un Martor a donat 1 000 de blocuri de ciment. Altul a luat măsuri pentru a cumpăra la un preţ scăzut tablă de aluminiu pentru acoperiş. Alt frate a mers pe jos 16 kilometri ca să obţină lemn de construcţie. Un tânăr care economisise bani pentru a le plăti rudelor viitoarei sale soţii preţul de mireasă a amânat nunta şi a folosit banii ca să-şi repare ferăstrăul cu lanţ. S-a dus în pădure, şi în trei săptămâni a tăiat suficient lemn pentru construirea unei case întregi! Apoi alţi tineri creştini viguroşi au transportat lemnele pe cap într-un loc aflat la cinci kilometri distanţă, unde au fost luate cu un camion.

Munca de reconstruire a început la 24 aprilie, când 60 de voluntari s-au adunat la locul dezastrului. În următoarele week-end-uri, numărul lor s-a ridicat la 200.  Trei Martori care lucrau cu normă întreagă veneau după orele de muncă şi construiau până după miezul nopţii. Un Martor din Douala lucra întreaga dimineaţă la locul lui de muncă laic, după care călătorea cu motocicleta 70 de kilometri şi muncea până la miezul nopţii, când se întorcea acasă. În mai puţin de două luni au fost construite şase case. Între timp, Congregaţia Buea a continuat să ţină întrunirile la o locuinţă particulară, deşi numărul celor ce asistau la întruniri era aproape dublu faţă de numărul membrilor congregaţiei.

În această perioadă, comitetul de ajutorare a distribuit peste 40 000 de tablete pentru purificarea apei contaminate şi a asigurat îngrijirea medicală pentru aproximativ zece persoane cărora gazele toxice şi cenuşa vulcanică le-au cauzat afecţiuni respiratorii. Care a fost reacţia celor ce au fost martori la această iubire creştină în acţiune?

Iubirea creştină triumfă

După ce a văzut o casă construită de fraţi, o persoană de la Delegaţia Provincială pentru Agricultură a spus: „Casa însăşi oferă o mare mărturie . . ., e o dovadă de iubire“. O profesoară a făcut următorul comentariu: „N-am mai văzut în viaţa mea aşa ceva. . . . Acesta este într-adevăr un semn al adevăratului creştinism“.

Cei care au tras personal foloase s-au exprimat la fel de elocvent. Timothy, un bărbat bolnav în vârstă de 65 de ani, a scris: „De fiecare dată când mă uit la noua noastră locuinţă, ochii mi se umplu de lacrimi de bucurie. Îi mulţumim mereu lui Iehova pentru ce face pentru noi“. O văduvă, care nu e Martoră a lui Iehova, împreună cu cei patru copii ai ei au rămas fără nimic când li s-a dărâmat casa. După aceea, cei pe care îi plătise să o ajute i-au furat materialul pentru acoperiş. Voluntarii Martori i-au venit în ajutor. Ea a mărturisit: „Nu ştiu cum să vă mulţumesc. Inima îmi este plină de bucurie“. Elizabeth, soţia unui bătrân creştin, a făcut următoarea observaţie: „Sunt fericită că există iubire în organizaţia lui Iehova. Acest lucru demonstrează că-i slujim Dumnezeului celui viu“.

Dezastrul provocat de vulcan a fost mare, dar nu a putut stinge iubirea creştină pe care o manifestă această fraternitate. Aşa cum a fost inspirat să scrie apostolul Pavel, „dragostea nu piere niciodată“. — 1 Corinteni 13:8.

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Râurile de lavă incandescentă au provocat mari distrugeri

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Voluntarii au muncit din greu la restaurarea locuinţelor distruse

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Muntele Camerun