O Europă unită — Ce importanţă ar avea?

ŞAMPANIA curge în pahare. Focurile de artificii luminează cerul. Cu ce ocazie? Începerea unui nou mileniu? Nu, însă se poate spune că acest eveniment a fost mult mai important decât simpla schimbare a unor cifre din calendarul lumii. Este vorba de 1 ianuarie 1999. În această zi a fost lansată oficial noua monedă unică a Uniunii Europene (UE) — monedă ce poartă numele euro.

Pentru mulţi europeni, introducerea unei monede comune constituie un pas istoric făcut de Europa, care de mult timp încearcă să devină unită. Ziarul olandez De Telegraaf a aclamat lansarea monedei euro, numind acest eveniment „cununa unificării Europei“. Într-adevăr, după decenii de vise, acţiuni diplomatice şi amânări, unitatea europeană pare mai aproape ca oricând.

Este adevărat, cei care nu trăiesc în Europa probabil că se întreabă de ce se face atâta zarvă în jurul acestui eveniment. Naşterea monedei euro şi eforturile depuse în vederea unificării Europei par să nu le afecteze aproape deloc viaţa de zi cu zi. Totuşi, unificarea Europei va duce la apariţia unuia dintre cele mai mari blocuri economice din lume. Prin urmare, ar fi greu să ignorăm o Europă unită, indiferent unde am trăi.

De exemplu, Marc Grossman, secretar adjunct de stat al Statelor Unite, a declarat recent în faţa unui auditoriu nord-american următoarele: „Prosperitatea noastră este legată de Europa“. Cum anume? Un motiv menţionat de el a fost acela că „1 din 12 muncitori americani lucrează la una dintre cele 4 000 de firme europene din Statele Unite“. De asemenea, s-a spus că noua monedă europeană ar putea afecta preţul produselor importate — chiar şi dobânzile împrumuturilor ipotecare — în ţări aflate departe de Europa.

Ţările în curs de dezvoltare ar putea trage foloase. Cum anume? Iată ce a dezvăluit un studiu: „Înlocuirea diferitelor monede europene cu euro va simplifica relaţiile comerciale pe care ţările în curs de dezvoltare le au cu UE“. Pe lângă aceasta, unii prevăd că firmele japoneze şi cele americane din Europa vor avea de câştigat. Odată cu intrarea în circulaţie a monedei euro, nu vor mai exista fluctuaţii ale ratei de schimb între ţările europene. Astfel, ar putea fi chiar mai rentabil să se facă afaceri în Europa.

Dacă v-aţi făcut planuri să călătoriţi prin Europa, veţi simţi probabil foloasele unităţii europene. Nu peste mult timp veţi putea achiziţiona produse şi veţi putea beneficia de servicii în diverse ţări europene cu o singură monedă, euro, care are aproximativ aceeaşi valoare cu dolarul american. Vor dispărea vremurile când turiştii derutaţi sunt nevoiţi să umble cu guldeni, franci, lire, mărci şi calculatoare de buzunar.

Însă pasul făcut de Europa pentru a deveni un continent unificat le oferă oamenilor ceva şi mai atrăgător: o speranţă. Gândiţi-vă puţin! Cu câteva decenii în urmă, Europa se afla în plin război. Privind din această perspectivă, unificarea Europei constituie un fenomen uimitor. Oamenii de pe tot globul urmăresc evenimentele cu o deosebită atenţie.

Mulţi dintre ei se întreabă totuşi dacă este realist să ne aşteptăm la o unitate mondială. Aceasta este într-adevăr o perspectivă atrăgătoare! Paşii pe care Europa îi va face spre realizarea unificării vor purta oare omenirea spre o lume unită? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm deschis problema unificării europene. Ce obstacole aflate în calea unităţii mai trebuie înlăturate?

 [Chenarul de la pagina 4]

ESTE UNITATEA ÎN FORMARE?

O Europă unită nu este deloc un concept nou. A existat unitate, într-o oarecare măsură, pe timpul Imperiului Roman, apoi sub domnia lui Carol cel Mare şi, mai târziu, a lui Napoleon I. În aceste cazuri, unitatea s-a bazat pe forţă şi cuceriri. Însă, după cel de-al doilea război mondial, mai multe ţări devastate de război au considerat că unitatea trebuie să se bazeze pe cooperare. Aceste ţări au sperat că o asemenea cooperare avea să ducă nu numai la refacerea economiei lor, ci şi la interzicerea războiului. Vă prezentăm câţiva paşi istorici care au dus la actuala situaţie:

• 1948 Sute de conducători politici europeni s-au întrunit la Haga (Olanda) şi au jurat următorul lucru: „Nu vom mai purta niciodată război între noi“.

• 1950 Franţa şi Germania au început să coopereze pentru a-şi ocroti industria cărbunelui şi a oţelului. Mai multe ţări li s-au alăturat, ceea ce a dus la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). CECO a devenit operaţională în 1952, iar la ea au aderat Belgia, Franţa, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Olanda.

• 1957 Cele şase state membre ale CECO formează alte două organizaţii: Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică (Euratom).

• 1967 CEE fuzionează cu CECO şi Euratom, formând Comunitatea Europeană (CE).

• 1973 Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie se integrează în CE.

• 1981 Grecia aderă la CE.

• 1986 Portugalia şi Spania aderă la CE.

• 1990 Cele două Germanii se unifică, iar CE se lărgeşte, în organizaţie intrând şi fosta Germanie de Est.

• 1993 Eforturile întreprinse pentru o mai bună unitate economică şi politică a statelor membre CE duc la crearea Uniunii Europene (UE).

• 2000 UE este formată din 15 ţări membre: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Euro va înlocui multe monede europene

[Provenienţa]

Monedele şi bancnotele euro şi simbolul pentru euro de la paginile 3, 5, 6 şi 8: © European Monetary Institute