Potrivit Bibliei

Cum putem face faţă disperării

DISPERAREA este caracteristică tuturor oamenilor, într-o măsură mai mare sau mai mică. Totuşi, în cazul unora sentimentul de deznădejde este atât de puternic, încât preferă să moară.

Biblia ne arată că nici chiar slujitorii fideli ai lui Dumnezeu nu sunt imuni la problemele şi presiunile care duc la disperare. Să luăm, de exemplu, cazul lui Ilie şi al lui Iov — amândoi s-au bucurat de relaţii bune cu Dumnezeu. După ce a fugit de infama regină Izabela ca să-şi scape viaţa, Ilie „a început să-i ceară [lui Iehova] ca sufletul său să moară“ (1 Împăraţi 19:1–4, NW). Iov, un bărbat drept, a trecut prin mai multe situaţii tragice, printre care o boală dezgustătoare şi moartea celor zece copii ai săi (Iov 1:13–19; 2:7, 8). Disperarea l-a determinat să spună: „Mai bine moartea decât aceste chinuri“ (Iov 7:15, Sfânta Scriptură, Carol II). În mod evident, în cazul acestor bărbaţi fideli lui Dumnezeu, anxietatea devenise foarte puternică.

La unele persoane din prezent, disperarea apare, probabil, din cauza efectelor dureroase ale îmbătrânirii, a morţii tovarăşului de viaţă sau a unor probleme financiare grave. În cazul altora, stresul continuu, consecinţele de durată ale unor întâmplări traumatice sau problemele din sânul familiei îi fac să se simtă ca şi cum s-ar afla în mijlocul oceanului, zbătându-se să ajungă la ţărm, dar fiecare val le face tot mai dificilă întoarcerea. Iată ce a spus un bărbat: „Te simţi fără valoare — ca şi cum nimeni nu ţi-ar simţi lipsa dacă n-ai mai fi. Sentimentul de singurătate este uneori de nesuportat“.

În unele cazuri, lucrurile se schimbă în bine, fiind eliberaţi de sub povara dificultăţilor cu care ne confruntăm. Dar dacă situaţia noastră nu se va schimba? Cum ne poate ajuta Biblia să facem faţă disperării?

Biblia ne poate ajuta

Iehova a avut capacitatea şi puterea de a-i susţine pe Ilie şi pe Iov în momentele grele prin  care au trecut (1 Împăraţi 19:10–12; Iov 42:1–6). Cât de mângâiaţi ne simţim azi când înţelegem acest lucru! Iată ce spune Biblia: „Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi“ (Psalmii 46:1; 55:22). Deşi s-ar putea să ni se pară că sentimentele de disperare ne copleşesc, Iehova ne promite că ne va ţine ferm cu mâna dreaptă a dreptăţii sale (Isaia 41:10). Cum putem beneficia de ajutorul său?

Biblia arată că prin intermediul rugăciunii ‘pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, ne va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus’ (Filipeni 4:6, 7, NW). Din cauza suferinţei s-ar putea să nu întrevedem nici o soluţie la problemele noastre. Dar, dacă „perseverăm în rugăciune“, Iehova ne va putea păzi inima şi mintea, dându-ne puterea necesară pentru a persevera. — Romani 12:12, NW; Isaia 40:28–31; 2 Corinteni 1:3, 4; Filipeni 4:13.

Vom fi ajutaţi dacă în rugăciunile noastre vom spune lucruri concrete. Deşi poate că ne este greu să ne exprimăm gândurile în cuvinte, nu ar trebui să ne reţinem să-i spunem lui Iehova ceea ce simţim şi ceea ce credem că ar fi cauza problemei pe care o avem. Trebuie să-i cerem puterea de a rezista în încercări în fiecare zi. Ni s-a dat următoarea asigurare: „El [Iehova] împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă“. — Psalmul 145:19.

Pe lângă faptul că ne rugăm, trebuie să evităm izolarea (Proverbele 18:1). Unii au găsit putere dăruindu-se altora (Proverbele 19:17; Luca 6:38). Să luăm cazul unei femei pe nume Maria *. Ea se lupta cu cancerul şi, în plus, în mai puţin de un an, îi muriseră opt membri ai familiei. Maria a trebuit să-şi impună să se dea jos din pat şi să-şi reia activităţile zilnice. Ea mergea aproape în fiecare zi să-i înveţe pe alţii din Biblie şi participa cu regularitate la întrunirile creştine. Când se întorcea acasă, o copleşeau din nou puternice sentimente de deznădejde. Cu toate acestea, Maria reuşeşte să persevereze concentrându-se asupra a ceea ce poate face pentru a-i ajuta pe alţii.

Dar ce putem face dacă ne este greu să ne rugăm sau dacă nu reuşim să ieşim din izolarea în care ne găsim? În această situaţie trebuie să cerem ajutor. Biblia ne îndeamnă să ne adresăm „bătrânilor adunării“ (Iacov 5:13–16). Un bărbat care se confrunta cu o depresie ce se agrava a spus: „Uneori mintea ţi se limpezeşte, iar spiritul se linişteşte când stai de vorbă cu cineva în care ai încredere şi, ca urmare, gândirea raţională triumfă“ (Proverbele 17:17). Bineînţeles, când deznădejdea îndelungată şi accentuată indică prezenţa unei probleme de sănătate, ar putea fi necesar să apelăm şi la un ajutor de specialitate corespunzător *. — Matei 9:12.

Chiar dacă nu există soluţii simple, nu trebuie să subestimăm capacitatea lui Dumnezeu de a ne ajuta să facem faţă problemelor pe care le avem (2 Corinteni 4:8). Dacă vom persevera în rugăciune, vom evita izolarea şi vom cere ajutor celor calificaţi, vom putea să ne redobândim echilibrul. Biblia promite că Dumnezeu va înlătura definitiv cauzele fundamentale ale deznădejdii. Creştinii sunt hotărâţi să se bazeze pe el în timp ce aşteaptă ziua când „nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute“. — Isaia 65:17; Apocalipsa 21:4.

[Note de subsol]