Emoţionanta istorie a unei „ţări pline de contraste“
Emoţionanta istorie a unei „ţări pline de contraste“
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BRAZILIA
S-A SPUS despre ea că e o „ţară plină de contraste“, şi pe bună dreptate. Deşi Brazilia este în cea mai mare parte o ţară tropicală, clima ei variază: de la o climă subtropicală în sud până la o climă ecuatorială în regiunea amazoniană. Şi istoria Braziliei se remarcă prin contraste. De-a lungul anilor, această ţară imensă — cu o suprafaţă de 8 511 999 km2 şi un litoral care se întinde pe o lungime de 7 400 km — a devenit locuinţa unor oameni ce provin dintr-o mulţime de culturi.
Ospitalitatea a fost una dintre primele calităţi pe care le-au remarcat portughezii când au pus piciorul în Brazilia cu 500 de ani în urmă. De fapt, în 1500, când i-a scris regelui portughez Manuel I, Pero Vaz de Caminha a povestit cum băştinaşii din Brazilia s-au amestecat liniştiţi printre vizitatorii portughezi şi i-au îmbrăţişat. Dar ce căutau portughezii în Brazilia?
La 9 martie 1500, Pedro Álvares Cabral a pornit din Portugalia cu o flotă alcătuită din mai multe corăbii. El intenţiona să găsească un punct comercial în Calicut (India). Însă, înainte să ajungă la destinaţie, Cabral a debarcat pe ţărmul statului brazilian Bahia, cum este cunoscut în prezent. Era în 23 aprilie 1500.
Unii cercetători sunt de părere că portughezii ştiau de existenţa Braziliei şi că Pedro Cabral nu s-a oprit întâmplător aici. * În orice caz, se pare că singurul produs pe care îl avea de oferit Brazilia era lemnul roşu (Caesalpinia echinata), o specie de arbore cunoscută datorită colorantului roşu-purpuriu obţinut din acest arbore. Deşi acest lemn era un produs comercial promiţător, mirodeniile indiene erau mult mai valoroase.
Astfel, Portugalia a dat Brazilia pentru 10 ani în grija portughezului Fernando de Noronha, care a adunat lemn roşu şi a plătit taxe Coroanei Portugheze. Însă şi alte ţări europene doreau să-şi extindă comerţul cu Lumea Nouă, iar Noronha nu a putut face nimic ca să oprească schimburile comerciale, tot mai multe la număr, efectuate în mod ilegal de navigatorii francezi, englezi şi spanioli. Temându-se să nu piardă Brazilia, în 1532 portughezii au început să colonizeze ţara. Prima afacere profitabilă din Brazilia a fost producţia de zahăr.
În secolul al XVIII-lea, minele de aur şi de diamante au început să aducă profituri foarte mari. La începutul secolului al XIX-lea, în regiunea amazoniană, extragerea latexului din arborele de cauciuc ajunsese o activitate economică importantă. * Cu trecerea timpului, plantaţiile de cafea au avut un rol deosebit în urbanizarea Braziliei, finanţarea construirii de căi ferate şi modernizarea porturilor Santos şi Rio de Janeiro. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, jumătate din producţia mondială de cafea provenea din Brazilia, iar oraşul São Paulo era principalul centru economic al ţării.
Din păcate, sclavia constituie şi ea o filă din istoria Braziliei. La început, coloniştii portughezi obişnuiau să folosească indieni pentru a tăia şi a transporta lemnul roşu. Apoi, indienii au fost puşi să muncească pe plantaţiile de trestie-de-zahăr. Din nefericire, foarte mulţi băştinaşi au contractat unele boli europene şi au murit. Portughezii au adus sclavi din Africa pentru a munci în locul acestora.
De-a lungul anilor, în Brazilia au fost aduşi ca sclavi milioane de africani, aceştia purtând cu ei moştenirea lor genetică şi culturală. Influenţa lor poate fi observată în muzica populară, cum ar fi samba, şi în capoeira (o tehnică de luptă), precum şi în mâncăruri, de exemplu, feijoada, care se face din fasole neagră gătită cu carne de porc, cârnaţi şi carne (în special de vită) uscată la soare. În cele din urmă, în 1888, sclavia a fost abolită în Brazilia. Au fost eliberaţi aproximativ 750 000 de sclavi — majoritatea lor fiind cei care au lucrat pe diverse plantaţii.
Din secolul al XIX-lea, în Brazilia au sosit milioane de străini, printre care germani, italieni, japonezi, polonezi şi spanioli, precum şi persoane de origine elveţiană şi siriano-libaneză. Este plăcut să trăieşti în Brazilia. Aici există o mulţime de plante şi animale. În general, în Brazilia nu prea au loc dezastre naturale. În această ţară nu există războaie, cutremure de pământ, vulcani, cicloane sau valuri seismice. Prin urmare, n-ar fi frumos să cunoaşteţi Brazilia vizitând câteva dintre locurile ei bine cunoscute? Vă veţi bucura de aceeaşi ospitalitate şi veţi vedea aceleaşi frumuseţi ale naturii care i-au impresionat şi pe portughezi cu 500 de ani în urmă.
[Note de subsol]
^ par. 6 În 1494, când portughezii şi spaniolii au semnat Tratatul de la Tordesillas, ei au împărţit ţara aflată în vestul Atlanticului de Sud. Prin urmare, unii afirmă că Pedro Cabral pornise la drum cu gândul să ia în stăpânire partea ce fusese dată Portugaliei.
^ par. 8 Vezi Treziţi-vă! din 22 mai 1997, paginile 14–17.
[Harta/Ilustraţiile de la paginile 16, 17]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
REGIUNEA AMAZONIANĂ
STATUL BAHIA
Brasíla
Rio de Janeiro
São Paulo
Santos
Cascada Iguaçu
[Legenda ilustraţiilor]
1. Pedro Álvares Cabral
2. Tratatul de la Tordesillas, 1494
3. Muncitori care transportă cafea
4. Cascada Iguaçu văzută dinspre Brazilia
5. Indian ipixuna
[Provenienţa]
Culver Pictures
Cu amabilitatea Archivo General de Indias, Sevilla, Spain
Din cartea Brazil and the Brazilians, 1857
FOTO: MOURA
[Legenda fotografiilori de la pagina 18]
1. Puma este foarte răspândită în Brazilia
2. Orhidee din jungla amazoniană
3. Costum tradiţional din Salvador, Bahia
4. Papagal ara
5. Plaja Copacabana din Rio de Janeiro. Brazilia are un frumos litoral care se întinde pe o lungime de peste 7 000 km
[Provenienţa]
Cu amabilitatea Sáo Paulo Zoo
[Legenda fotografiei de la pagina 19]
Brasília, capitala Braziliei din 1960
[Legenda fotografiei de la pagina 19]
São Paulo, centrul economic al Braziliei
[Provenienţa fotografiei]
FOTO: MOURA
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 16]
© 1996 Visual Language