La un pas de moarte

„Uneori visez că am din nou două picioare. . . . Cu ani în urmă, când eram foarte mică, am mers să mă joc cu prietenii în apropierea casei mele. Dintr-o dată: «BUM!» . . . Explozia mi-a retezat tot piciorul drept.“ — Song Kosal, 12 ani, Cambodgia.

În fiecare zi, în medie 70 de oameni sunt schilodiţi sau ucişi din cauza minelor. Majoritatea victimelor nu sunt soldaţi. Dimpotrivă, sunt civili: oameni care-şi pasc vitele, femei care iau apă şi copii care se joacă. De exemplu, Rukia, fetiţa de 8 ani de pe coperta revistei, a fost schilodită de mina care i-a ucis pe cei trei fraţi ai ei şi pe mătuşa ei.

Minele pot rămâne active peste 50 de ani după ce au fost plantate. Prin urmare, „este singura armă existentă care ucide mai mulţi oameni după ce conflictul ia sfârşit decât în timpul desfăşurării acestuia“, se menţionează în revista The Defense Monitor. Nimeni nu ştie câte mine sunt plantate în întreaga lume. Nu este ceva neobişnuit să auzim estimări potrivit cărora numărul minelor s-ar ridica la cel puţin 60 de milioane. Este adevărat, multe mine sunt înlăturate. Însă, nu mai demult de 1997, Naţiunile Unite au anunţat că „la fiecare mină înlăturată sunt plantate alte 20. În 1994 au fost înlăturate aproximativ 100 000 de mine, în timp ce au fost plantate alte două milioane“.

De ce constituie minele o armă preferată de mulţi dictatori militari din zilele noastre? Ce pierderi de ordin economic şi social cauzează minele? În ce măsură sunt afectaţi supravieţuitorii? Va dispărea vreodată ameninţarea minelor?

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 3]

© ICRC/David Higgs

Copyright Nic Dunlop/Panos Pictures