Cum fac faţă unele familii

A FACE faţă poate însemna a avea „capacitatea de a ţine sub control stresul la care este supus cineva şi de a-l depăşi“ (Taber’s Cyclopedic Medical Dictionary). Aceasta înseamnă şi a înfrunta problemele ce le implică o boală cronică în aşa fel încât să te poţi bucura într-o oarecare măsură de pacea minţii şi să deţii un oarecare control asupra vieţii tale. Şi, întrucât o boală cronică este o chestiune ce priveşte întreaga familie, fiecare membru al familiei trebuie să dea ajutor cu iubire şi loialitate, pentru ca familia să facă faţă cu succes bolii. Să vedem în continuare câteva modalităţi prin care unele familii fac faţă diferitor boli cronice.

Valoarea cunoaşterii

Probabil că boala nu poate fi vindecată, însă, dacă se cunoaşte cum se poate face faţă bolii, impactul psihologic şi emoţional pe care aceasta îl are este redus la minim. Acest lucru este în armonie cu un proverb din antichitate care spune: „Cel cunoscător îşi măreşte puterea“ (Proverbele 24:5). Cum puteţi ca familie să cunoaşteţi ce modalităţi de a face faţă bolii există?

Pentru început trebuie să găsiţi un medic dispus să comunice şi să dea o mână de ajutor, adică dispus să-şi facă timp pentru a explica bolnavului şi familiei totul, în mod amănunţit. „Medicul ideal este acela care, pe lângă faptul că dispune de toată competenţa necesară, se şi îngrijeşte de întreaga familie“, se spune în cartea A Special Child in the Family.

Apoi trebuie să puneţi întotdeauna întrebări concrete, până când înţelegeţi cât mai bine cum stau lucrurile. Nu scăpaţi însă din vedere că, atunci când vă aflaţi în faţa medicului, vă puteţi pierde cu uşurinţă şi puteţi  uita ce aţi vrut să-l întrebaţi. O sugestie utilă în acest sens ar fi să aşterneţi în scris dinainte întrebările pe care vreţi să le puneţi. Probabil că veţi dori să ştiţi neapărat la ce să vă aşteptaţi de la boala respectivă şi de la tratament, precum şi ce să faceţi în această privinţă. — Vezi chenarul „Întrebări pe care o familie le poate pune medicului“.

Este deosebit de important să le daţi suficient de multe informaţii fraţilor unui copil care are o boală cronică. „Explicaţi-le încă din primele zile care este situaţia“, sfătuieşte o mamă. „Copiii se pot simţi repede daţi la o parte dacă nu înţeleg ce se întâmplă.“

În plus, unele familii au reuşit să găsească informaţii utile făcând cercetări într-o bibliotecă din oraş, la o librărie sau pe Internet — obţinând de cele mai multe ori informaţii detaliate referitoare la anumite boli.

Păstraţi un nivel rezonabil al calităţii vieţii

Este firesc ca membrii familiei să dorească să păstreze un nivel rezonabil al calităţii vieţii bolnavului. Să luăm, de exemplu, cazul lui Neil du Toit, despre care am vorbit în primul articol. El continuă să se simtă frustrat din cauza efectelor debilitante ale bolii sale. Cu toate acestea, el petrece în jur de 70 de ore pe lună în activitatea care îi place cel mai mult — aceea de a le vorbi oamenilor din comunitatea sa despre speranţa lui bazată pe Biblie. „Simt o satisfacţie lăuntrică şi când acord instruire biblică în cadrul congregaţiei“, spune el.

Calitatea vieţii se referă şi la capacitatea de a arăta şi a primi iubire, de a te bucura de activităţi care procură plăcere şi de a-ţi menţine vie speranţa. Bolnavii vor dori să se bucure în continuare de viaţă în măsura în care boala şi tratamentul le va permite. Un tată a cărui familie face faţă bolii de peste 25 de ani spune: „Ne place să ieşim la iarbă verde, dar din cauza limitelor impuse de boala fiului meu nu putem merge în excursii. Aşa că procedăm altfel. Ieşim în locuri unde nu trebuie să facem un efort deosebit“.

Într-adevăr, bolnavii îşi pot folosi în continuare capacităţile care îi ajută să se bucure într-o oarecare măsură de viaţă. În funcţie de natura bolii, mulţi se pot bucura încă de frumoase privelişti şi sunete. Cu cât simt că sunt mai stăpâni pe sine în diverse aspecte ale vieţii, cu atât vor avea parte probabil de un nivel rezonabil al calităţii vieţii.

Ţinerea sub control a sentimentelor dureroase

Pentru a face faţă bolii este esenţial să se ştie cum se pot ţine sub control sentimentele  dăunătoare. Unul dintre acestea este mânia. Biblia recunoaşte că o persoană ar putea avea motive să fie supărată. Cu toate acestea, ea ne îndeamnă să fim ‘înceţi la mânie’ (Proverbele 14:29). De ce este înţelept să se procedeze astfel? Potrivit unei lucrări de specialitate, mânia „te poate consuma şi te poate umple de resentimente sau te determină să spui cuvinte jignitoare pe care mai târziu le vei regreta“. O singură izbucnire de mânie poate provoca răni care se vindecă numai după mult timp.

Biblia dă următorul sfat: „Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). E clar că nu putem face nimic pentru a întârzia apusul soarelui. Dar putem întreprinde ceva pentru a ne potoli rapid „mânia“, astfel încât să nu continuăm să ne rănim singuri şi să-i rănim şi pe alţii. În plus, veţi putea ţine mult mai bine sub control o situaţie după ce lucrurile s-au liniştit.

Ca oricare altă familie, şi familia voastră va trece cu siguranţă şi prin momente bune, şi prin momente grele. Mulţi constată că fac faţă mai uşor situaţiilor când pot să-şi descarce sufletul în faţa altor membri ai familiei sau în faţa unei alte persoane pline de compasiune şi empatie. Aşa au stat lucrurile şi în cazul lui Kathleen. Ea s-a îngrijit de mama ei, care a avut cancer, apoi de soţul ei, care a suferit mai întâi de depresie cronică, iar după aceea de boala Alzheimer. Ea mărturiseşte: „Mă simţeam uşurată şi mângâiată când puteam vorbi cu prieteni care mă înţelegeau“. Rosemary, care a îngrijit-o pe mama ei timp de doi ani, este întru totul de acord. „Mi-am putut păstra echilibrul deoarece stăteam de vorbă cu o prietenă sinceră“, spune ea.

Însă nu trebuie să fiţi surprinşi dacă nu puteţi să vă reţineţi lacrimile când staţi de vorbă cu cineva. „Plânsul eliberează tensiunea şi durerea şi vă ajută să depăşiţi suferinţa“, se arată în cartea A Special Child in the Family. *

Păstraţi-vă un spirit optimist

„Duhul [voinţa de a trăi a, Today’s English Version] omului îl sprijineşte la boală“, a scris înţeleptul rege Solomon (Proverbele 18:14). Cercetătorii din zilele noastre au remarcat că aşteptările bolnavilor — fie pozitive, fie negative — influenţează de cele mai multe ori rezultatul tratamentului lor. Dar cum poate rămâne optimistă o familie în faţa unei boli de lungă durată?

Deşi nu ignoră boala, familiile fac faţă mai bine bolii dacă se concentrează asupra lucrurilor pe care le pot face încă. „Situaţia în care vă găsiţi vă poate face să gândiţi complet negativ, recunoaşte un tată, dar nu trebuie să  pierdeţi din vedere că v-au mai rămas atât de multe lucruri. Aveţi viaţa, vă aveţi unii pe alţii şi îi aveţi pe prietenii voştri.“

Chiar dacă o boală cronică nu este ceva ce poate fi tratat cu indiferenţă, simţul umorului împiedică apariţia unui spirit pesimist. Simţul umorului din familia Du Toit, care e gata să facă haz de situaţiile ce se ivesc, ilustrează această idee. Collette, sora cea mică a lui Neil du Toit, spune: „Deoarece am învăţat să facem faţă anumitor situaţii, putem să râdem de unele lucruri care ni se întâmplă, lucruri care altora li s-ar putea părea foarte supărătoare. Însă în felul acesta putem să ne eliberăm, de fapt, de tensiune“. Biblia ne asigură că „o inimă veselă este o bună doctorie“. — Proverbele 17:22.

Valorile spirituale, cele mai importante valori

Pentru ca adevăraţii creştini să se bucure de bunăstare spirituală, este esenţial să ‘aducă cererile lor la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri [implorări, NW]’. Rezultatul este cel promis în Biblie: „Pacea lui Dumnezeu,  care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile“ (Filipeni 4:6, 7). O mamă care a avut grijă aproape 30 de ani de doi copii bolnavi cronic spune: „Am învăţat că Iehova te ajută să faci faţă. Într-adevăr, el te susţine“.

În plus, mulţi se simt încurajaţi de promisiunile biblice referitoare la un paradis pământesc în care nu va exista durere şi suferinţă (Apocalipsa 21:3, 4). „Deoarece familia noastră are de înfruntat o boală cronică, spune Braam, pentru noi promisiunea lui Dumnezeu potrivit căreia «şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta» are o semnificaţie aparte.“ La fel ca mulţi alţii, familia Du Toit aşteaptă cu nerăbdare timpul când în Paradis „nici un locuitor nu [va mai] zice: «Sunt bolnav!»“. — Isaia 33:24; 35:6.

Curaj! Durerile şi suferinţele ce apasă omenirea constituie o parte a dovezilor care ne arată că în scurt timp vor exista condiţii mai bune (Luca 21:7, 10, 11). Până atunci însă, o mulţime de bolnavi şi de persoane care acordă îngrijire pot confirma că Iehova este, cu adevărat, „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“. — 2 Corinteni 1:3, 4.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 8]

Întrebări pe care o familie le poate pune medicului

• Ce evoluţie va avea boala şi care vor fi consecinţele?

• Care vor fi simptomele şi cum pot fi ele ţinute sub control?

• Ce variante există ca tratament?

• Care sunt eventualele efecte secundare, riscuri şi avantaje ale diferitelor tratamente?

• Ce se poate face pentru a îmbunătăţi situaţia şi ce trebuie evitat?

[Chenarul de la pagina 11]

Ce ajutor puteţi da

Unii se reţin probabil să viziteze aceste familii sau să le ofere ajutor deoarece nu ştiu ce să spună sau cum să se comporte în această situaţie. Alţii au tendinţa de a-şi impune părerea, dar insistând asupra a ceea ce consideră ei că este util nu fac decât să mărească presiunile la care este supusă familia respectivă. Aşadar, ce ajutor aţi putea da familiilor care au pe cineva bolnav cronic, fără să vă amestecaţi în viaţa lor particulară?

Ascultaţi cu empatie. ‘Fiţi grabnici la ascultare’, se spune în Iacov 1:19. Arătaţi interes fiind buni ascultători şi lăsându-i pe membrii familiei să-şi descarce sufletul, în cazul în care ei vor să vorbească. S-ar putea să le fie mai uşor să facă acest lucru dacă observă că ‘suferiţi împreună cu alţii’ (1 Petru 3:8). Nu uitaţi însă că două persoane sau două familii nu vor reacţiona la o boală cronică în acelaşi mod. Prin urmare, „nu daţi sfaturi dacă nu cunoaşteţi efectiv toate amănuntele despre boala sau situaţia respectivă“, spune Kathleen, care s-a îngrijit de mama ei, iar mai târziu de soţul ei bolnav cronic (Proverbele 10:19). Şi reţineţi că, chiar şi atunci când aveţi oarecare cunoştinţe despre problema în cauză, bolnavul şi familia sa pot decide să nu urmeze sau să nu accepte sfatul vostru.

Oferiţi ajutor practic. Fiţi atenţi la nevoia de intimitate a familiei, însă în acelaşi timp fiţi disponibili când efectiv are nevoie de voi (1 Corinteni 10:24). Braam, ale cărui cuvinte au fost citate în această serie de articole, spune: „Ajutorul acordat de prietenii noştri creştini a fost extraordinar. De exemplu, când a trebuit să rămânem peste noapte la spital din cauza stării critice a lui Michelle, aveam alături de noi pe tot parcursul nopţii între patru şi şase prieteni. Ori de câte ori aveam nevoie de ajutor, eram ajutaţi“. Ann, soţia lui Braam, adaugă: „A fost o iarnă foarte rece şi timp de două săptămâni am primit zilnic alt fel de supă. Am fost hrăniţi cu supă fierbinte, dar şi cu multă dragoste călduroasă“.

Rugaţi-vă cu ei. Uneori, poate că nu puteţi face în mod practic aproape nimic. Totuşi, sunt puţine lucruri aşa de încurajatoare ca şi împărtăşirea unei idei scripturale ziditoare sau rostirea unei rugăciuni din inimă împreună cu bolnavul şi familia lui (Iacov 5:16). „Să nu subestimaţi niciodată puterea rugăciunii făcute pentru — şi cu — cei bolnavi cronic şi familiile lor“, spune Nicolas, un tânăr de 18 ani, a cărui mamă suferă de depresie cronică.

Într-adevăr, un ajutor potrivit poate însemna mult pentru familiile care se străduiesc să facă faţă stresului generat de o boală cronică. Biblia exprimă acest lucru astfel: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. — Proverbele 17:17.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 12]

Când boala este incurabilă

Unele familii nu doresc, probabil, să vorbească despre moartea iminentă a unei fiinţe dragi ce suferă de o boală incurabilă. Însă în cartea Caring — How to Cope se arată că, „atunci când ştii întrucâtva la ce să te aştepţi şi ce ar trebui să faci, te poţi elibera într-o oarecare măsură de sentimentele de panică“. Chiar dacă unele măsuri vor varia în funcţie de legile şi obiceiurile locale, vă prezentăm în continuare câteva sugestii ce ar putea fi avute în vedere de familiile care îngrijesc acasă o persoană dragă ce suferă de o boală incurabilă.

Măsuri prealabile

1. Întrebaţi medicul la ce vă puteţi aştepta în ultimele zile şi ore pe care le mai are de trăit bolnavul şi ce trebuie să faceţi dacă moare noaptea.

2. Faceţi o listă cu cei pe care va trebui să-i anunţaţi în legătură cu decesul.

3. Analizaţi posibilităţile de înmormântare:

• Care este dorinţa bolnavului?

• Doreşte să fie îngropat sau incinerat? Interesaţi-vă cu privire la preţuri şi tipul de servicii prestate de diverse pompe funebre.

• Când ar trebui să aibă loc înmormântarea? Lăsaţi-le timp celor care vin de departe pentru a face demersuri în vederea călătoriei.

• Cine se va ocupa de ceremonia de înmormântare?

• Unde se va ţine?

4. Chiar dacă se află sub efectul sedativelor, bolnavul poate totuşi înţelege ce se spune şi ce se petrece în jurul lui. Fiţi atenţi să nu spuneţi de faţă cu el ceva ce n-aţi dori să audă. Aţi putea să-l încurajaţi cu câteva cuvinte blânde, ţinându-l de mână.

Când cel drag a murit

Iată câteva lucruri pe care ceilalţi le pot face pentru a ajuta familia îndoliată:

1. Acordaţi-le membrilor familiei suficient timp pentru a fi singuri cu persoana decedată, ca să poată începe să accepte ideea că cel drag a murit.

2. Rugaţi-vă împreună cu familia.

3. Probabil că membrii familiei vor aprecia dacă îi veţi ajuta să anunţe următoarele persoane, atunci când sunt gata să facă acest lucru:

• Medicul, pentru a veni să constate decesul şi să întocmească certificatul de deces.

• Pe cei de la pompe funebre, de la morgă sau de la crematoriu, ca să vină şi să se ocupe de trupul neînsufleţit.

• Rudele şi prietenii. (Aţi putea spune plini de tact ceva de genul: „Vă sun în legătură cu [numele bolnavului]. Îmi pare rău, dar trebuie să vă dau o veste rea. După cum bine ştiţi, el/ea s-a luptat de mult timp cu [boala]. A murit [când şi unde]“.)

• Redacţia unui ziar, pentru a publica un anunţ, în cazul în care familia doreşte acest lucru.

4. Poate că familia respectivă ar dori ca cineva să îi dea o mână de ajutor ca să ducă la bun sfârşit pregătirile în vederea înmormântării.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Membrii familiei trebuie să facă tot ceea ce pot pentru a păstra un nivel rezonabil al calităţii vieţii

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Rugăciunile rostite cu întreaga familie pot ajuta familia respectivă să facă faţă bolii