Cravata în trecut şi în prezent

DE MII de ani, pe bărbaţi îi interesează podoabele de la gât. De exemplu, aproximativ în anul 1737 î.e.n., Faraonul Egiptului i-a dăruit lui Iosif un colan de aur. — Geneza 41:42.

În prezent, în multe părţi ale lumii, bărbaţii poartă ceea ce noi numim cravată. Potrivit mai multor surse, „precursorii“ cravatei moderne au apărut în Anglia şi Franţa, la sfârşitul secolului al XVI-lea. În vremea aceea, bărbaţii purtau tunici. Ca podoabă purtau la gât un guler plisat. În multe cazuri, acest guler plisat era ca o roată mare în jurul gâtului şi putea avea grosimea de câţiva centimetri. Era făcut din pânză albă, fiind scrobit pentru a-şi păstra forma.

Cu timpul, gulerul plisat a fost înlocuit cu un guler mai amplu. Acest tip de guler alb acoperea umerii şi cobora puţin în dreptul braţului. I se mai spunea şi guler à la Van Dyck. Puritanii, precum şi alţi bărbaţi, purtau acest tip de guler.

În secolul al XVII-lea, pe sub obişnuita tunică lungă a început să se poarte o altă haină lungă căreia i s-a zis vestă. În jurul gâtului, bărbaţii aveau un fel de eşarfă, mai precis, un fular. Această fâşie de pânză era înfăşurată în jurul gâtului de mai multe ori. Capetele atârnau deasupra piepţilor cămăşii. Din picturile executate spre sfârşitul secolului al XVII-lea se poate observa că aceste fulare erau la modă în acea vreme.

Fularele se confecţionau din muselină, batist, ba chiar şi din dantelă. Cele de dantelă erau scumpe. Se spune că regele Angliei Iacob al II-lea a plătit 36 de lire sterline şi 10 şilingi, o sumă destul de mare pe atunci, pentru un fular de dantelă pe care l-a purtat la ceremonia sa de încoronare. Unele fulare de dantelă erau mari. La Westminster Abbey există o efigie a lui Carol al II-lea, care este reprezentat cu un fular lat de 15 cm şi lung de 86 cm.

Se foloseau mai multe tipuri de noduri pentru a lega fularul. Uneori, acesta se fixa cu ajutorul unei panglici de mătase care se trecea pe deasupra lui şi se lega formând o fundă mare sub bărbie. Acest stil de a purta fularul a primit numele de solitaire. Funda semăna cu papionul din zilele noastre. Se spune că existau cel puţin 100 de modalităţi de a lega un fular. Despre Beau Brummell, un englez care şi-a pus amprenta asupra vestimentaţiei bărbăteşti, se zice că a stat o dimineaţă întreagă pentru a-şi lega fularul aşa cum trebuia.

Cam după 1860, fularul cu capete lungi a început să semene cu ceea ce poartă în prezent bărbaţii la gât şi i s-a pus numele de cravată. I s-a mai zis şi four-in-hand (în engleză înseamnă şi trăsură cu patru cai). Numele provine de la nodul pe care şi-l făceau cei care conduceau trăsurile cu patru cai. Apoi au început să fie la modă cămăşile cu guler. Cravata era înnodată sub bărbie, iar capetele ei lungi atârnau pe piept. În această perioadă a apărut cravata pe care o cunoaştem azi. După 1890 a venit la modă un alt tip de cravată, şi anume papionul.

În prezent, cravata este considerată de mulţi ca fiind un accesoriu important al vestimentaţiei bărbăteşti. Unii chiar îşi fac o părere despre un necunoscut după tipul cravatei pe care o poartă la gât. Prin urmare, este înţelept să purtaţi cravate curate, a căror culoare şi model se potriveşte cu cămaşa, cu pantalonii şi cu sacoul cu care v-aţi îmbrăcat.

 Tipul de nod pe care l-aţi ales trebuie făcut bine. Probabil că cel mai cunoscut nod de cravată este cel simplu (vezi schema de la pagina 14). Acest nod are un aspect îngrijit şi nu este ostentativ, fiind acceptat pe scară largă la vestimentaţia de ocazie. Un alt nod cunoscut este nodul Windsor, care e puţin mai mare. De obicei, se face o cută chiar sub nod.

Mulţi bărbaţi nu se simt în largul lor când poartă cravată. Acestora nu le place cravata deoarece îi strânge de gât. Însă unii bărbaţi care au avut această problemă au constatat că strânsoarea respectivă se datora mai degrabă măsurii cămăşii. În cazul în care şi voi aveţi această problemă, verificaţi dacă nu cumva cămaşa pe care o purtaţi este prea mică la guler. Dacă este măsura potrivită, nici nu veţi simţi că purtaţi la gât o cravată.

În multe ţări, cravata este considerată un accesoriu obligatoriu al vestimentaţiei oamenilor de afaceri sau al vestimentaţiei oficiale. Din acest motiv, mulţi bărbaţi creştini poartă cravată când se află în una dintre formele organizate ale ministerului lor. Într-adevăr, o fâşie de pânză în jurul gâtului îi poate da unui bărbat un plus de demnitate şi îl face să arate ca o persoană respectabilă.

[Diagrama de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Cum se face nodul simplu *

1 Pentru început, lăsaţi capătul lat al cravatei cu aproximativ 30 de centimetri mai jos decât cel îngust; treceţi capătul lat peste cel îngust, după care aduceţi-l înapoi pe dedesubt.

2 Mai treceţi o dată capătul lat pe deasupra şi scoateţi-l în sus prin buclă.

3 Ţinând partea din faţă a nodului uşor desfăcută cu ajutorul arătătorului, trageţi capătul lat prin buclă în faţă.

4 Strângeţi uşor nodul ţinând de capătul îngust şi făcând ca nodul să alunece spre guler.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Stiluri de cravate purtate din secolul al XVII-lea până în prezent