Lumea în obiectiv

„Am face bine să-i inventăm“

Profesorul Anatoly Zilber, directorul Secţiei de Terapie Intensivă şi de Anestezie a Universităţii din Petrozavodsk şi a Spitalului Republican din Karelia (Rusia), i-a lăudat pe Martorii lui Iehova spunând: „Ei nu consumă alcool în exces, nu fumează, nu sunt avizi după bani, nu-şi încalcă promisiunile şi nici nu depun mărturie falsă . . . Nu sunt o sectă misterioasă, ci sunt cetăţeni ce respectă legea“. El a adăugat: „[Ei] sunt oameni fericiţi şi respectabili, interesaţi de istorie, de literatură, de artă şi de viaţă sub toate aspectele ei“. Apoi, după ce a enumerat mai multe schimbări pozitive pe care le-au adus Martorii în domeniul chirurgiei fără sânge, profesorul a afirmat: „Ca să folosim cuvintele lui Voltaire, am putea spune că, dacă Martorii lui Iehova nu ar exista, am face bine să-i inventăm“.

Modă la înălţime?

Pantofii cu talpă groasă, „un articol indispensabil pentru tinerii care sunt în pas cu moda“, împreună cu tocurile înalte, sunt răspunzători pentru 10 000 de accidente anual în Marea Britanie, precizează ziarul londonez The Times. Steve Tyler, reprezentantul Instituţiei Britanice pentru Norme afirmă: „Cele mai frecvente afecţiuni sunt luxaţiile şi entorsele la glezne şi fracturile la picior, însă aceşti pantofi pot genera şi afecţiuni ale spatelui, îndeosebi în cazul tinerelor al căror corp este încă în dezvoltare“. În Japonia, în ultimele luni, pantofii cu talpă groasă au fost cauza decesului a două femei. Într-un caz, o angajată la o grădiniţă, în vârstă de 25 de ani, care purta sandale cu talpă groasă de 13 centimetri, s-a împiedicat, şi-a fracturat craniul şi a murit. Altă tânără a decedat când maşina în care se afla s-a izbit de un stâlp de beton deoarece persoana care conducea nu a putut frâna în mod corespunzător din cauza ghetelor cu talpă groasă de 15 centimetri pe care le purta. În încercarea de a evita procesele, unii producători au început să pună etichete de avertizare pe încălţămintea pe care o fabrică.

Treburi gospodăreşti pentru copii

„Părinţii presaţi de timp din zilele noastre sunt delăsători când este vorba de a-i pune pe copii să facă unele lucruri prin casă“, se afirmă în The Toronto Star. Deşi treburile gospodăreşti „nu vor fi niciodată o prioritate pentru copii“, spune Jane Nelsen, autoarea cărţii Positive Discipline, aceste sarcini „măresc încrederea şi respectul de sine“. Potrivit unui studiu publicat în revista Child, unele treburi gospodăreşti ce pot fi făcute de copiii de doi sau de trei ani pot consta în punerea în ordine a jucăriilor, precum şi în punerea hainelor în coşul cu rufe murdare. Copiii între trei şi cinci ani pot să aranjeze masa, să ducă farfuriile la chiuvetă şi să-şi păstreze ordonate locurile de joacă. Cei între 5 şi 9 ani pot să-şi facă singuri patul, să grebleze frunzele şi să smulgă buruieni, iar cei între 9 şi 12 ani ar putea să spele şi să şteargă vasele, să ducă gunoiul, să tundă iarba şi să aspire. Jane Nelsen adaugă că „rezultatele sunt mult mai bune dacă copiilor li se stabileşte un termen-limită pentru îndeplinirea sarcinii“.

Tinerii şi delincvenţa

Un sondaj efectuat sub auspiciile puterii executive scoţiene a dezvăluit că, în Scoţia, în rândul tinerilor între 14 şi 15 ani, 85 la sută dintre băieţi şi 67 la sută dintre fete comiseseră un delict pe parcursul ultimului an. Ziarul The Herald din Glasgow precizează că, din 1 000 de elevi intervievaţi din şase şcoli, doar 12 la sută au spus că nu au comis niciodată vreun delict. În rândul celor care au recunoscut delictele pe care le-au comis, 69 la sută dintre băieţi şi 56 la sută dintre fete aduseseră daune contra avutului. Aproximativ 66 la sută dintre băieţi şi 53 la sută dintre fete furaseră din magazine, iar aproape jumătate dintre copii furaseră la şcoală. Printre delicte se numărau şi incendierea de bunuri şi folosirea unei arme pentru a răni. Tinerii din această categorie de vârstă s-au plâns că presiunile exercitate de colegi au constituit un motiv principal care a stat la baza comiterii delictelor, în timp ce, în cazul celor care aveau peste 15 ani, o cauză mult mai probabilă a fost nevoia de a obţine bani pentru droguri.

Elevi indisciplinaţi

În trecut, Japonia a avut puţine probleme legate de rebeliunea adolescentină. Dar, în prezent, profesorii din întreaga Japonie se plâng că este din ce în ce mai greu să păstreze ordinea în clasă din cauza elevilor indisciplinaţi. Autorităţile metropolitane din Tokyo au chestionat nişte elevi de 9, 11 şi 14 ani  pentru a afla sentimentele lor cu privire la alţi oameni. Potrivit ziarului The Daily Yomiuri, 65 la sută au afirmat că s-au săturat de prietenii lor şi că aceştia îi iritau, 60 la sută au spus acelaşi lucru cu privire la părinţi, iar 50 la sută, cu privire la profesori. Patruzeci la sută au mărturisit că ei nu pot niciodată să-şi ţină sub control furia, iar, dacă o fac, acest lucru se întâmplă rareori. Unu din cinci elevi spune că sparge lucruri pentru a da frâu liber furiei.

„Virus misterios“

„Un virus misterios contaminează rezervele de sânge din întreaga lume“, anunţă New Scientist. „Nimeni nu ştie dacă acest virus «TT» este periculos, dar unii sunt îngrijoraţi că ar putea cauza boli de ficat.“ Denumit TT după iniţialele bolnavului japonez în al cărui sânge a fost detectat pentru prima dată, virusul a fost găsit „atât în sângele donatorilor, cât şi în sângele bolnavilor de ficat cărora li s-a transfuzat sânge“. De fapt, în urma unui studiu s-a descoperit prezenţa virusului la 8 din 102 donatori din California, ale căror rezultate în urma testului sanguin au fost negative în ce priveşte prezenţa viruşilor, inclusiv a virusului HIV şi al hepatitei B şi C. Se estimează că rata de infecţie este de 2 la sută în Marea Britanie, între 4 şi 6 la sută în Franţa, între 8 şi 10 la sută în Statele Unite şi de 13 la sută în Japonia. Oamenii de ştiinţă „care studiază virusul TT în întreaga lume nu doresc să stârnească panică“, se spune în articol, dar încearcă „să descopere dacă virusul constituie un pericol pentru sănătate“.

Zgarda vieţii

Fermierii din unele regiuni din Africa de Sud au pierdut în fiecare anotimp aproximativ 40 la sută dintre puii de animale nou-născuţi, aceştia fiind ucişi de şacali. Acest lucru nu numai că a cauzat pierderi financiare, dar a şi avut drept rezultat o explozie a populaţiei de şacali. Măsurile luate pentru reducerea numărului de şacali au eşuat, fiind chiar dăunătoare faunei. Cu toate acestea, s-a găsit o soluţie practică ce a fost aplicată în ultimii ani. Este vorba despre o zgardă semirigidă, reglabilă şi refolosibilă, care se prinde la gâtul oilor şi care nu le restrânge mişcările şi nu răneşte şacalii. Aceasta efectiv împiedică şacalii să muşte oaia mortal. Potrivit ziarului Natal Witness, fermierii care folosesc aceste zgărzi „au anunţat că atacurile mortale ale şacalilor au luat imediat sfârşit“. Şi, pentru că şacalii sunt obligaţi să se mulţumească cu hrana lor naturală, în care intră insecte, rozătoare şi stârvuri, numărul lor scade.

Viespile-de-lemn

Viespea-de-lemn are un ovipozitor „întărit cu mangan sau zinc ionizat“, se afirmă în National Geographic. Viespea îşi foloseşte unealta de metal la perforarea trunchiului copacilor pentru a-şi depune ouăle în interior sau în corpul larvelor-gazdă. „Unele pot perfora până la 7,5 centimetri în lemn masiv“, spune Donald Quicke, de la Colegiul Imperial Britanic. Când viespile eclozează, ele mănâncă larvele ce sapă galerii în lemn, iar apoi îşi croiesc drum afară din copac folosindu-şi anumite părţi ale gurii întărite cu minerale extrase de la larvele pe care le-au consumat.

„Criză silenţioasă“ în India

„În pofida îmbunătăţirilor din ultimii ani în domeniul sănătăţii şi a ridicării nivelului de trai, malnutriţia rămâne o «criză silenţioasă» în India“, precizează The Times of India. În India se pierd 230 de milioane de dolari din cauza cheltuielilor din domeniul sănătăţii şi a scăderii productivităţii ca urmare a malnutriţiei. Potrivit ştirii, peste 50 la sută dintre copiii indieni sub patru ani sunt malnutriţi, 30 la sută dintre nou-născuţi sunt „cu mult sub greutatea normală“, iar 60 la sută dintre femei sunt anemice. Meera Chatterjee, specialistă de seamă în dezvoltarea socială, de la Banca Mondială, afirmă că „malnutriţia nu numai că ruinează viaţa persoanelor şi a familiilor afectate, dar şi restrânge obţinerea de rezultate în urma investiţiilor în instruire şi constituie o barieră majoră în calea progresului social şi economic“.

Sunt preoţii nefericiţi?

În ultimii şase ani s-a făcut de trei ori un sondaj privitor la imaginea preoţilor în societatea franceză. Publicat în ziarul catolic La Croix, cel mai recent sondaj dezvăluie că 45 la sută dintre francezi nu-i consideră pe preoţi persoane fericite şi împlinite. Oamenii în general încă îi privesc pe preoţi ca fiind nişte persoane prietenoase şi buni ascultători. Totuşi, în ziar se spune că „din ce în ce mai puţini francezi consideră preotul un om necesar societăţii“ şi că doar 56 la sută văd în el „un martor al lui Dumnezeu pe pământ“. Mai puţin de una din trei persoane şi numai 51 la sută dintre cei ce merg cu regularitate la biserică şi-ar încuraja fiul sau vreo altă rudă să devină preot.