Manipularea informaţiilor

„Cine va fi capabil, printr-o întrebuinţare abilă şi continuă a propagandei, să reprezinte poporului raiul ca un infern şi, invers, infernul ca un rai?“ — ADOLF HITLER, MEIN KAMPF.

PE MĂSURĂ ce mijloacele de comunicare s-au înmulţit — de la presa de tipărit la radio, televiziune, telefon şi Internet —, numărul mesajelor convingătoare a crescut într-un ritm rapid. Această revoluţie în comunicaţii a dus la o avalanşă de informaţii, oamenii fiind bombardaţi din toate părţile cu mesaje. În faţa acestor presiuni, mulţi preiau mesajele mai repede şi le acceptă fără să le mai analizeze.

Propagandiştilor vicleni le plac foarte mult aceste căi rapide — mai ales cele care ocolesc gândirea logică. Propaganda încurajează urmarea acestor căi scurte însufleţind sentimentele, exploatând starea de nesiguranţă, profitând de ambiguităţile limbii, propagandistul adaptând logica după bunul său plac. Din păcate, aceste tactici se pot dovedi foarte eficiente, lucru confirmat de istorie.

Istoria propagandei

În prezent, cuvântul „propagandă“ are conotaţii negative, lăsând să se înţeleagă că ar fi vorba de tactici necinstite, însă, la început, sensul cuvântului nu era acesta. Se pare că termenul „propagandă“ provine din denumirea latină a unei grupări de cardinali romano-catolici, şi anume Congregatio de Propaganda Fide (Congregaţia pentru propagarea credinţei). Acest comitet — numit pe scurt Propaganda — a fost înfiinţat de papa Grigore al XV-lea în 1622 cu scopul de a supraveghea misionarii. Treptat, cuvântul „propagandă“ a ajuns să însemne orice efort depus pentru răspândirea unei convingeri.

Dar noţiunea de propagandă nu s-a născut în secolul al XVII-lea. Din vremuri străvechi, oamenii s-au folosit de toate mijloacele de informare de care dispuneau pentru a răspândi ideologii sau pentru a-şi mări faima şi puterea. De exemplu, arta a slujit unor scopuri propagandistice încă de pe vremea faraonilor egipteni. Aceşti regi au dorit ca piramidele lor să fie o imagine a puterii şi a trăiniciei. În mod asemănător, arhitectura romană servea unui scop politic: glorificarea statului. În timpul primului război mondial, termenul „propagandă“  a primit o conotaţie, în general, negativă, deoarece guvernele au început să ia parte în mod activ la „modelarea“ informaţiilor privitoare la război comunicate de mass-media. În cel de-al doilea război mondial, Adolf Hitler şi Joseph Goebbels s-au dovedit a fi propagandişti de mare clasă.

După al doilea război mondial, propaganda a devenit treptat un instrument principal în promovarea politicii naţionale. Atât blocul occidental, cât şi cel răsăritean au organizat vaste campanii pentru a câştiga de partea lor marea masă a oamenilor care nu luaseră încă poziţie. Toate aspectele vieţii şi politicii naţionale au fost exploatate în scopuri propagandistice. În ultimii ani s-au folosit tehnici propagandistice tot mai sofisticate în campaniile electorale, dar şi în publicitatea făcută de companiile de ţigări. Au fost folosiţi aşa-zişi specialişti, precum şi alte persoane aflate în poziţii înalte ca să prezinte fumatul ca pe ceva atrăgător şi sănătos, nu ca pe ceva ce pune în pericol sănătatea oamenilor, cum de fapt o şi face.

 Minciuni, minciuni!

În mod sigur, cel mai la îndemână truc folosit de propagandist este minciuna spusă pe faţă. Să luăm, de exemplu, minciunile scrise de Martin Luther despre evreii din Europa în 1543: „Au otrăvit fântânile, au ucis oameni, au răpit copii . . . Sunt nişte şerpi veninoşi şi plini de răutate, vicleni şi răzbunători; sunt asasini; copii ai diavolului care înţeapă şi fac rău“. Ce îndemn le-a adresat el aşa-zişilor creştini? „Daţi foc sinagogilor şi şcolilor lor . . . Să radeţi de pe faţa pământului casele lor.“

Un profesor de economie politică şi ştiinţe sociale care a studiat acea perioadă afirmă: „Antisemitismul n-are absolut nici o legătură cu acţiunile evreilor şi, prin urmare, n-are absolut nici o legătură cu ceea ce ştie un antisemit despre cum sunt în realitate evreii“. El mai precizează: „Evreii au reprezentat tot ce era strâmb, astfel încât reacţia obişnuită la un rău natural sau social era să i se atribuie presupuse origini evreieşti“.

Generalizări

O altă tactică a propagandei ce înregistrează mari succese este generalizarea. De obicei, generalizările ascund ceea ce este important în legătură cu adevărata chestiune în discuţie şi sunt folosite de cele mai multe ori pentru a înjosi un întreg grup de persoane. De exemplu, în unele ţări europene se aud frecvent cuvintele: „Ţiganii [sau imigranţii] sunt hoţi“. Dar este adevărat?

Ziaristul Richardos Someritis afirmă că, într-o anumită ţară, acest gen de idei au generat un fel de „nebunie xenofobă, de cele mai multe ori rasistă“, împotriva cetăţenilor străini. S-a arătat însă că, în ţara respectivă, cei care sunt vinovaţi de acte criminale sunt atât indigeni, cât şi străini, aproape în număr egal. De exemplu, Someritis precizează că în urma unor studii s-a demonstrat că, în Grecia, „96 din 100 de infracţiuni sunt comise de [greci]“. „Cauzele fenomenului infracţional sunt de natură economică şi socială, nicidecum «rasial㻓, remarcă ziaristul. El acuză mass-media „că alimentează în mod sistematic xenofobia şi rasismul“ prin articole şi reportaje tendenţioase despre diverse infracţiuni.

Folosirea epitetelor injurioase

Unii oameni îi insultă pe cei care nu sunt de acord cu ei, punându-le la îndoială caracterul sau motivele, în loc să se concentreze asupra faptelor. A folosi un epitet injurios cu referire la o persoană, la un grup sau la un concept înseamnă a pune o „etichetă“ negativă, uşor de reţinut. Cel care apelează la acest gen de epitete speră ca ele să se „lipească“ bine. Dacă ceilalţi oameni resping persoana sau conceptul pe baza acestei „etichete“ negative, fără să stea să cântărească singuri dovezile, înseamnă că strategia folosită a dat rezultate.

De exemplu, în ultimii ani, în multe ţări din Europa şi din alte părţi ale lumii s-a făcut simţită o puternică atitudine antisectaristă. Această tendinţă a stârnit puternice sentimente, a creat imaginea unui duşman şi a accentuat prejudecăţile deja existente cu privire la minorităţile religioase. Adesea, cuvântul „sectă“ devine un slogan. „«Sectă» este sinonim cu «eretic», iar azi în Germania, la fel ca altădată, un eretic este [condamnat la exterminare] — nu prin foc . . ., ci prin atac la persoană sau izolare şi ruinare pe plan economic“, a scris profesorul german Marin Kriele în 1993.

Institutul pentru Analiză Propagandistică precizează că „epitetele denigratoare au jucat un rol deosebit de important în istoria lumii şi în propria noastră formare ca indivizi. Ele au distrus reputaţii, . . . [pe unii] i-au trimis la închisoare, iar pe alţii i-au înfuriat atât de mult, încât au mers la luptă şi i-au măcelărit pe semenii lor“.

Exploatarea sentimentelor

Chiar dacă sentimentele s-ar putea să nu fie importante când e vorba de afirmaţii bazate pe fapte reale sau de logica unui argument, ele au un rol important în a convinge. Publiciştii cu experienţă se străduiesc să stârnească sentimentele, pe care le manipulează cu măiestria unui pianist virtuoz.

 De exemplu, un sentiment care poate întuneca judecata este teama. Şi, la fel ca invidia, teama poate fi manipulată. Ediţia din 15 februarie 1999 a ziarului canadian The Globe and Mail prezenta următoarea ştire din Moscova: „Săptămâna trecută, trei tinere din Moscova s-au sinucis, iar mass-media rusă imediat a sugerat că aceste tinere erau discipole fanatice ale Martorilor lui Iehova“. Remarcaţi cuvântul „fanatice“. Este de aşteptat ca oamenii să se teamă de o organizaţie religioasă fanatică, despre care se presupune că îi împinge pe tineri să se sinucidă. Dar exista oare vreo legătură între aceste sărmane fete şi Martorii lui Iehova?

Acelaşi ziar spunea în continuare: „Mai târziu, poliţia a recunoscut că fetele n-aveau nici o legătură cu [Martorii lui Iehova]. Însă un post de televiziune moscovit lansase deja un alt atac împotriva acestei secte, spunându-le telespectatorilor că Martorii lui Iehova au colaborat cu Adolf Hitler pe timpul Germaniei naziste — chiar dacă dovezile istorice arată că mii dintre ei au fost exterminaţi în lagărele de concentrare naziste“. În mintea publicului dezinformat, care probabil că era înfricoşat, Martorii lui Iehova erau fie o sectă sinucigaşă, fie colaboratori ai naziştilor!

Alt sentiment puternic pe care propagandiştii îl exploatează este ura. Limbajul insidios este deosebit de eficient când se doreşte să se stârnească ură. Se pare că există o rezervă nesfârşită de cuvinte răutăcioase ce promovează şi exploatează ura faţă de anumite grupări religioase, etnice sau rasiale.

Alţi propagandişti manipulează mândria. Adeseori ne putem da seama că se face apel la mândrie dacă vom căuta expresii-cheie de genul: „Orice persoană inteligentă ştie că . . .“ sau „o persoană cu instruirea dumneavoastră nu poate să nu fie de acord că . . .“. O tactică contrară manipulează teama de a nu părea stupizi. Profesioniştii în arta convingerii sunt perfect conştienţi de acest lucru.

Sloganuri şi simboluri

Sloganurile sunt afirmaţii neclare, folosite de obicei pentru a exprima puncte de vedere sau ţeluri. Deoarece sunt neclare, oamenilor nu le este greu să fie de acord cu ele.

De exemplu, când există o criză naţională sau un conflict, demagogii folosesc sloganuri de genul „Fie bună, fie rea, asta este ţara mea“, „Patria, religia şi familia“ sau „Libertate sau moarte“. Însă analizează oare majoritatea oamenilor cu atenţie adevărata problemă implicată în criză sau conflict? Sau efectiv acceptă tot ce li se spune?

Scriind despre primul război mondial, Winston Churchill a făcut următoarea observaţie: „Nu trebuie decât un semnal pentru a transforma aceste mulţimi de ţărani şi muncitori paşnici într-o puternică armată ai cărei ostaşi se vor sfâşia între ei“. El a mai remarcat că, atunci când li se spune ce să facă, majoritatea oamenilor reacţionează fără să gândească.

Propagandistul se foloseşte şi de o gamă largă de simboluri şi semne pentru a transmite mesajul dorit — o salvă de 21 de focuri, un salut militar, un drapel. Dragostea strămoşească poate fi şi ea exploatată. Astfel, simbolismul, cum ar fi cel legat de patrie, glia strămoşească sau biserica strămoşească, constituie un instrument preţios în mâinile celui care vrea să convingă cu abilitate.

Prin urmare, propaganda ingenioasă poate paraliza gândirea, poate întuneca judecata limpede şi discernământul şi poate modela persoanele, astfel încât acestea să participe la acţiuni în masă. Cum vă puteţi păzi de influenţa propagandei?

[Text generic pe pagina 8]

Propaganda ingenioasă poate paraliza gândirea şi poate întuneca judecata limpede

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

ÎNFĂPTUIESC MARTORII LUI IEHOVA O LUCRARE PROPAGANDISTĂ?

Unii dintre cei care se împotrivesc Martorilor lui Iehova i-au acuzat de propagandă sionistă. Alţii i-au învinuit că, prin ministerul lor, promovează comunismul. Alţii însă au susţinut că lucrarea Martorilor lui Iehova promovează idealurile şi interesele „imperialismului american“. Apoi mai sunt cei care pretind că Martorii sunt anarhişti, instigând la tulburări cu scopul de a schimba ordinea socială, economică, politică sau juridică. În mod evident, aceste acuzaţii care se contrazic nu pot fi toate adevărate.

Realitatea este că Martorii lui Iehova nu fac nici unul dintre lucrurile menţionate mai sus. Lucrarea Martorilor este rezultatul ascultării cu fidelitate de porunca dată de Isus Cristos discipolilor săi: „Îmi veţi fi martori . . . până la marginile pământului“ (Faptele 1:8). Lucrarea lor se concentrează numai şi numai asupra veştii bune despre Regatul ceresc — instrumentul folosit de Dumnezeu pentru a instaura pacea pe întregul pământ. — Matei 6:10; 24:14.

Cei ce i-au observat pe Martorii lui Iehova nu au găsit nici o dovadă care să ateste că această comunitate creştină ar fi fost vreodată o forţă destabilizatoare în vreo ţară.

Mulţi ziarişti, judecători, precum şi alte persoane au făcut comentarii referitoare la contribuţia Martorilor lui Iehova la bunul mers al comunităţii în sânul căreia trăiesc. Să luăm câteva exemple. După ce a asistat la un congres al Martorilor lui Iehova, o reporteră dintr-o ţară din sudul Europei a declarat: „Aceşti oameni au legături familiale puternice, sunt învăţaţi să iubească şi să trăiască potrivit conştiinţei lor, astfel încât să nu le facă rău altora“.

Un alt ziarist, care cândva avusese o părere negativă despre Martori, a spus: „Ei duc o viaţă exemplară. Nu încalcă normele care stabilesc ce e moral şi drept“. Un profesor de ştiinţe sociale a făcut o remarcă similară: „Ei arată multă bunătate, iubire şi amabilitate faţă de ceilalţi oameni“.

Martorii lui Iehova îi învaţă pe alţii că este corect să ne supunem autorităţilor. Fiind cetăţeni care respectă legile, ei aplică normele biblice referitoare la cinste, adevăr şi curăţenie. Ei cultivă norme morale înalte în familiile lor şi îi ajută şi pe alţii să înveţe cum să facă la fel. Martorii trăiesc în pace cu toţi oamenii şi nu se implică în nici o demonstraţie care tulbură ordinea publică şi în nici o revoluţie politică. Martorii lui Iehova caută să fie exemplari în ce priveşte respectarea legilor emise de autorităţile omeneşti superioare, în timp ce aşteaptă cu răbdare ca Autoritatea Supremă, Suveranul Domn Iehova, să restabilească pe pământ adevărata pace şi o guvernare dreaptă.

În acelaşi timp, lucrarea Martorilor este o lucrare educaţională. La nivel mondial, ei îi învaţă pe oameni cu ajutorul Bibliei cum să raţioneze pe baza principiilor biblice şi, ca urmare, să-şi însuşească norme corecte în ce priveşte conduita şi integritatea morală. Ei promovează valori care îmbunătăţesc viaţa de familie şi îi ajută pe tineri să facă faţă problemelor specifice vârstei lor. De asemenea, ei îi ajută pe oameni să găsească puterea de a învinge obiceiurile rele şi de a putea rămâne în bune relaţii cu ceilalţi. O asemenea lucrare cu greu ar putea fi catalogată drept „propagandă“. The World Book Encyclopedia afirmă că, într-un climat în care ideile circulă liber, „propaganda şi educaţia sunt două lucruri diferite“.

[Legenda fotografiilor]

Publicaţiile Martorilor lui Iehova promovează valori familiale şi înalte norme morale

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Propaganda care promovează războiul şi fumatul a dus la moartea multora