În căutarea unei societăţi perfecte

AR FI extraordinar să existe o lume mai bună, în care oamenii să nu mai fie chinuiţi de dureri, să nu se mai îmbolnăvească şi să nu mai sufere de nici o infirmitate! O societate mondială fără criminalitate şi conflicte! O familie umană care să nu mai moară!

Evident, pentru atingerea acestor obiective ar trebui să aibă loc schimbări esenţiale chiar în sânul omenirii. Ideile privind unele modalităţi de îmbunătăţire a rasei umane nu sunt deloc noi. Cu aproximativ 2 300 de ani în urmă, filozoful grec Platon a scris: „Cei mai buni din ambele sexe ar trebui să se căsătorească între ei cât mai des posibil, iar cei mediocri cât mai rar posibil“. Totuşi, numai în ultimele secole s-⁠au depus eforturi serioase pentru a îmbunătăţi familia umană. Această disciplină a fost numită eugenie.

Termenul „eugenie“ a fost inventat în 1883 de sir Francis Galton, un om de ştiinţă britanic, văr al lui Charles Darwin. Cuvântul provine din greacă şi înseamnă „distins în ce priveşte naşterea“ sau „nobil prin ereditate“. Galton ştia că diverse flori şi animale puteau dobândi unele calităţi dorite prin încrucişare selectivă. Oare nu se puteau folosi metode asemănătoare şi pentru îmbunătăţirea rasei umane? Galton era de părere că acest lucru e posibil. El a argumentat că, dacă o parte din banii folosiţi în vederea reproducţiei cailor şi a vitelor şi din eforturile depuse în acest scop s-⁠ar dedica „îmbunătăţirii rasei umane“, atunci s-⁠ar obţine „o constelaţie de genii“.

Influenţat de lucrările lui Darwin, Galton considera că sosise timpul ca oamenii să preia controlul asupra propriei evoluţii. În primele decenii ale secolului al XX-⁠lea, ideile lui Galton au ajuns deosebit de cunoscute în rândul politicienilor, al oamenilor de ştiinţă şi al profesorilor universitari atât din Europa, cât şi din Statele Unite. Conducătorul unei naţiuni influente a scris următoarele cuvinte, din care reiese ce fel de idei erau la ordinea zilei pe vremea sa: „Societatea n-⁠are dreptul să le permită degeneraţilor să-⁠şi reproducă specia. . . . Toţi fermierii care nu le permit celor mai bune animale ale lor să se înmulţească şi lasă ca toată creşterea să provină de la cele mai inferioare animale vor fi trataţi ca nişte persoane bune de dus la spitalul de nebuni. . . . Într-⁠o zi ne vom da seama că principala datorie a unui bun cetăţean aparţinând unui soi bun este aceea de a lăsa un urmaş în această lume şi că nu avem dreptul să perpetuăm cetăţeni de soi rău“.  Aceste cuvinte au fost scrise de cel de-⁠al 26-lea preşedinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt.

În târgurile şi expoziţiile din Marea Britanie şi America, legile eredităţii erau prezentate de cele mai multe ori pe un panou pe care erau expuşi mai mulţi cobai împăiaţi. Aceşti cobai erau aşezaţi în aşa fel încât să se poată observa cum se transmite ereditar culoarea blănii, de la o generaţie la alta. Mesajul transmis de aceste exponate era clarificat de textul care le însoţea. Iată ce spunea un astfel de text: „Trăsăturile umane necorespunzătoare, cum ar fi deficienţa mintală, epilepsia, tendinţele criminale, alienarea, alcoolismul, pauperismul şi multe altele, se dezvoltă în sânul familiilor şi sunt transmise ereditar exact la fel cum se transmite culoarea blănii la cobai“. Textul ce însoţea alt exponat spunea: „Cât timp vom mai fi noi, americanii, atât de atenţi când e vorba de pedigreul porcilor, al puilor şi al vitelor noastre şi vom lăsa la voia întâmplării ascendenţa copiilor noştri?“

Eugenie aplicată

Aceste idei nu au fost simplă teorie. Zeci de mii de persoane „nedorite“ au fost sterilizate atât în America de Nord, cât şi în Europa. Bineînţeles că definiţia pentru o persoană sau un lucru nedorit depindea în mare măsură de concepţiile celor care decideau să impună sterilizarea. De exemplu, în statul Missouri (SUA) s-⁠a propus să se emită o lege care să prevadă sterilizarea celor „condamnaţi pentru crimă, viol, tâlhărie la drumul mare, furt de pui, amplasare de bombe sau furt de maşini“. În efortul greşit orientat de a obţine o rasă superioară într-⁠o singură generaţie, germanii nazişti au mers şi mai departe. După ce au sterilizat forţat până la 225 000 de oameni, ei au exterminat, sub pretextul eugeniei, milioane de oameni — evrei, romi (ţigani), invalizi şi alţi „nedoriţi“.

Din cauza actelor pline de cruzime din perioada nazistă, eugenia a primit o conotaţie urâtă, iar mulţi au sperat că acest domeniu de studiu va fi abandonat, rămânând îngropat alături de milioanele de oameni care au murit din cauza lui. Însă, în anii ’70, au început să circule ştiri despre progresele ştiinţifice înregistrate în biologia moleculară, o nouă ramură a ştiinţei. Unii se temeau că aceste progrese ar putea declanşa o revenire la ideile care i-⁠au atras pe oameni la începutul secolului atât în America de Nord, cât şi în Europa. De exemplu, în 1977, cu ocazia unui forum al unei academii naţionale de ştiinţă, un reputat biolog şi-⁠a avertizat colegii în  legătură cu ADN-⁠ul recombinat astfel: „Aceste cercetări ne vor duce mai aproape de aplicarea ingineriei genetice la oameni. Prin aceasta se va descoperi cum să producem copii cu trăsături ideale. . . . Ultima dată când s-⁠a încercat acest lucru, copiii ideali aveau păr blond, ochi albaştri şi gene ariene“.

În prezent, mulţi ar considera că este absurd să comparăm progresele înregistrate în domeniul ingineriei genetice cu programul eugenic promovat de Hitler. Cu 60 de ani în urmă se căuta într-⁠un mod plin de cruzime obţinerea purităţii rasiale. Azi oamenii vorbesc despre o stare a sănătăţii mai bună şi despre îmbunătăţirea calităţii vieţii. Vechea eugenie îşi avea rădăcinile în politică şi era alimentată de bigotism şi ură. Noile progrese înregistrate în domeniul geneticii sunt alimentate de interese comerciale şi de dorinţa consumatorului de a fi mai sănătos. Însă, chiar dacă există aceste diferenţe majore, obiectivul de a modela oameni potrivit propriilor prejudecăţi genetice poate părea ceva foarte asemănător cu vechea eugenie.

O societate transformată de ştiinţă

Chiar în momentul în care citiţi aceste rânduri, unele calculatoare performante decriptează în mod sistematic genomul uman — totalitatea instrucţiunilor conţinute de genele noastre care dirijează procesul de creştere şi determină în cea mai mare parte ce fel de persoane suntem. Aceste calculatoare clasifică cu mare precizie zecile de mii de gene conţinute de ADN-⁠ul uman (vezi chenarul „Detectivi de ADN“). Conform previziunilor oamenilor de ştiinţă, după ce aceste informaţii vor fi adunate şi stocate, ele vor fi utilizate într-⁠un viitor mai îndepărtat ca sursă principală în ce priveşte înţelegerea biologiei şi medicinei umane. Oamenii de ştiinţă mai speră ca, pe măsură ce misterele legate de genomul uman vor fi descifrate, să apară noi terapii care să „repare“ sau să înlocuiască genele „defecte“.

Medicii speră ca cercetările din genetică să ducă la obţinerea unei noi generaţii de medicamente sigure şi eficiente pentru prevenirea şi combaterea unor boli. De asemenea, această tehnologie îl va putea ajuta pe medicul vostru să vă verifice profilul genetic pentru a stabili ce medicament va da cele mai bune rezultate în cazul vostru.

În afară de aceste avantaje pe plan medical, unii văd în ingineria genetică o cale de a rezolva problemele sociale. De la sfârşitul celui de-⁠al doilea război mondial până la începutul anilor ’90, profesorii universitari considerau că problemele sociale pot fi reduse prin reforme economice şi instituţionale, precum şi prin îmbunătăţirea mediului în care trăiesc oamenii. Însă în ultimii ani problemele sociale s-⁠au agravat. Mulţi oameni încep să creadă că soluţia la aceste probleme se află la nivel genetic. Unii cred acum că genele influenţează oamenii atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup mai mult decât o face mediul.

Dar ce putem spune despre moarte? Potrivit opiniei unor cercetători, şi soluţia la această problemă constă în manipularea ADN-⁠ului. Oamenii de ştiinţă au dublat deja durata de viaţă la musculiţa-⁠de-⁠oţet şi la unii viermi cu ajutorul unor tehnici despre care ei susţin că într-⁠o bună zi vor putea fi aplicate şi la om. Iată ce a declarat preşedintele societăţii Human Genome Sciences Inc.: „E prima oară când ne putem gândi la nemurirea omului“.

 Copii proiectaţi?

Ştirile care prezintă cu mândrie ceea ce s-⁠a făcut şi ceea ce s-⁠ar putea face în următorii ani ne pot determina să trecem uşor cu vederea peste actualele limite şi peste problemele pe care le-⁠ar putea genera noile tehnologii. Ca să ilustrăm acest lucru, să ne întoarcem la subiectul cu copiii. Testele genetice sunt deja un lucru obişnuit. Cea mai folosită metodă datează de prin anii ’60. Un medic introduce un ac în uterul unei femei însărcinate şi extrage o probă de lichid amniotic, în care se găseşte fetusul. Acest lichid poate fi apoi testat pentru a vedea dacă fetusul are vreuna dintre zecile de boli genetice, printre care putem aminti sindromul Down şi spina bifidă. Această analiză se face de obicei după a 16-a săptămână de sarcină. O tehnică mai recentă dezvăluie structura genetică a embrionului între a şasea şi a zecea săptămână de sarcină.

Aceste tehnici îi ajută pe medici să identifice o mulţime de boli, însă numai aproximativ 15% dintre ele pot fi tratate. Când testele dezvăluie o problemă genetică sau rezultatul lor nu este clar, mulţi părinţi sunt puşi în faţa unei decizii dureroase: Ar fi bine ca fetusul să fie  avortat sau ar fi bine să lase copilul să se nască? Iată ce se spune în The UNESCO Courier: „Chiar dacă au apărut o mulţime de teste ADN — toate brevetate, aducând mari profituri —, până în prezent genetica nu şi-⁠a respectat promisiunile cu care se lăuda privind terapia genică. Medicii fac teste pentru depistarea unor tulburări şi boli pe care nu le pot trata. Prin urmare, de cele mai multe ori, avortul este prezentat ca tratament“.

Bineînţeles că, pe măsură ce biotehnologia devine tot mai eficientă, medicii se aşteaptă să poată depista şi corecta mai uşor defectele genetice care fie cauzează diverse boli, fie îi predispun pe oameni la acestea. În plus, oamenii de ştiinţă speră ca, în cele din urmă, să fie capabili să transfere cromozomi artificiali în embrionul uman pentru a-⁠l ocroti de unele boli, cum ar fi boala Parkinson, SIDA, diabetul, cancerul la prostată şi cancerul mamar. Astfel, copiii se vor putea naşte cu un sistem imunitar întărit. De asemenea, există perspectiva obţinerii unor noi medicamente care vor „îmbunătăţi“ embrionul aflat în dezvoltare, probabil prin manipularea genelor cu scopul de a spori inteligenţa sau de a îmbunătăţi memoria.

 Chiar dacă până şi cei mai optimişti oameni de ştiinţă îşi dau seama că va trebui să treacă mult timp până când părinţii îşi vor putea alege dintr-⁠un catalog tipul de copil pe care şi-⁠l doresc, pentru mulţi, ideea de a da naştere copilului visurilor lor este extrem de tentantă. Unii susţin că ar fi o dovadă de iresponsabilitate dacă nu s-⁠ar folosi tehnologia pentru a elimina bolile genetice. La urma urmei, argumentează ei, dacă nu e nimic greşit în a-⁠ţi trimite copilul la cele mai bune şcoli şi a-⁠l duce la cei mai buni medici, de ce să nu încerci şi să ai cel mai bun copil posibil?

Griji pentru viitor

Alţii însă îşi exprimă îngrijorarea. De exemplu, în cartea The Biotech Century se spune: „Dacă diabetul, anemia cu celule în seceră şi cancerul ar putea fi prevenite prin modificarea structurii genetice a persoanelor, de ce nu s-⁠ar trece şi la alte «boli» mai puţin grave: miopie, daltonism, dislexie, obezitate, defectul de a fi stângaci? De fapt, ce-⁠ar putea împiedica societatea să stabilească dacă o anumită culoare a pielii este o boală?“

Informaţiile genetice vor fi foarte căutate de companiile de asigurări. Ce se va întâmpla în  cazul în care analizele prenatale vor dezvălui o posibilă problemă? Vor face companiile de asigurări presiuni asupra mamei ca să avorteze? Dacă ea refuză, s-⁠ar putea ca acestea să nu-⁠i plătească asigurarea?

Companiile chimice, farmaceutice şi biotehnologice concurează pentru a patenta gene şi organisme, precum şi mijloacele de a le manipula. Ceea ce impulsionează această concurenţă sunt, bineînţeles, interesele financiare — dorinţa de a scoate bani de pe urma tehnologiei viitorului. Mulţi specialişti în bioetică se tem că acest lucru ar putea duce la apariţia unei „eugenii de consum“, când asupra părinţilor s-⁠ar putea exercita presiuni pentru a alege copii „aprobaţi genetic“. Nu e greu să ne imaginăm ce rol important ar putea juca publicitatea în alimentarea acestei tendinţe.

Bineînţeles că e puţin probabil ca noile tehnologii să fie disponibile în scurt timp în ţările sărace de pe glob. În multe zone de pe glob nu există nici cele mai elementare mijloace de asistenţă sanitară. Chiar şi în ţările foarte dezvoltate, terapia genică poate deveni accesibilă doar celor bogaţi.

O societate perfectă

În toată această avalanşă de publicaţii în care se prezintă realizările din domeniul biotehnologiei apare în mod frecvent expresia „jocul de-⁠a Dumnezeu“. Întrucât Proiectantul şi Creatorul vieţii e Dumnezeu, este potrivit să vedem ce a avut el în vedere referitor la căutarea perfecţiunii. Cartea biblică Geneza ne spune că, după ce a creat viaţa pe pământ, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“ (Geneza 1:31). Primul cuplu de oameni era perfect din punct de vedere genetic. Răzvrătindu-⁠se împotriva lui Dumnezeu, ei au adus imperfecţiunea şi moartea atât asupra lor, cât şi asupra descendenţilor lor. — Geneza 3:6, 16–19; Romani 5:12.

Iehova Dumnezeu doreşte ca boala, suferinţa şi moartea să dispară. Cu mult timp în urmă, el a luat măsuri pentru a scăpa omenirea de aceste probleme. Cartea biblică Revelaţia prezice un timp când Dumnezeu va interveni în treburile omenirii. Iată ce citim despre acel timp: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“. Aceste mari schimbări nu vor fi rezultatul importantelor realizări ale oamenilor, dintre care mulţi nici măcar nu recunosc existenţa lui Dumnezeu, cu atât mai puţin să-⁠i aducă laude. În nici un caz nu se va întâmpla aşa! Iată ce spune pasajul biblic în continuare: „Cel [Iehova Dumnezeu] care era aşezat pe tron a zis: «Iată! Eu fac toate lucrurile noi»“. — Revelaţia 21:4, 5.

[Text generic pe pagina 5]

După ce au fost sterilizaţi forţat până la 225 000 de oameni în Germania nazistă, milioane de alţi „nedoriţi“ au fost exterminaţi sub pretextul eugeniei

[Text generic pe pagina 6]

Medicii speră ca cercetările din genetică să ducă la obţinerea unei noi generaţii de medicamente sigure şi eficiente pentru prevenirea şi combaterea unor boli

[Text generic pe pagina 11]

După oaia Dolly, oamenii de ştiinţă au clonat zeci de animale — toate din celule adulte. Se poate folosi aceeaşi tehnică pentru a clona oameni adulţi?

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

Pot fi clonaţi oameni?

În 1997, o oaie pe nume Dolly a ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. De ce era Dolly unică? Ea era primul mamifer clonat cu succes dintr-⁠o celulă adultă, prelevată din glanda mamară a unei oi. Astfel, Dolly a devenit o „geamănă“ mai tânără a oii din care fusese prelevată celula. Înainte de Dolly, timp de decenii, oamenii de ştiinţă au clonat animale din celule stem embrionice. Puţini au crezut că era posibilă reprogramarea unei celule luate de la un mamifer adult pentru a obţine un alt animal identic din punct de vedere genetic. Clonarea dintr-⁠o celulă adultă dă posibilitatea să se ştie anticipat cum va arăta urmaşul.

Oamenii de ştiinţă care au clonat-⁠o pe Dolly au avut în vedere ameliorarea animalelor de crescătorie pentru a asigura o sursă valoroasă în ce priveşte obţinerea de produse medicamentoase secretate în laptele lor. Succesul lor a fost anunţat pentru prima oară în februarie 1997, în paginile revistei Nature, într-⁠un articol cu titlul „Un miel viabil din celule mamare adulte, fetale“. Mass-⁠media a arătat imediat un mare interes faţă de această ştire şi implicaţiile ei. Două săptămâni mai târziu, pe coperta revistei Time apărea o fotografie cu Dolly alături de titlul „Vei avea vreodată o dublură?“. În aceeaşi săptămână, revista Newsweek a tipărit o serie de articole intitulată „Putem clona oameni?“, acest titlu apărând pe coperta revistei.

După Dolly, oamenii de ştiinţă au clonat zeci de animale — toate din celule adulte. Se poate folosi aceeaşi tehnică pentru a clona oameni adulţi? Unii biologi răspund afirmativ. S-⁠a făcut acest lucru? Încă nu. Ian Wilmut, cercetătorul britanic care a condus echipa ce a clonat-⁠o pe Dolly, declară că, actualmente, clonarea este „o tehnică ineficientă“, deoarece produce fetuşi cu o rată a mortalităţii de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a celor obţinuţi prin reproducere pe cale naturală.

Unii se întreabă: Dacă cineva va perfecţiona această tehnică şi va realiza, să zicem, o mulţime de clone ale lui Hitler? Încercând să risipească aceste temeri, Wilmut afirmă că, deşi un copil clonat va fi geamănul identic din punct de vedere genetic al persoanei din care este clonat, o clonă umană va fi influenţată de mediul în care trăieşte şi va avea o personalitate unică, la fel ca în cazul gemenilor născuţi pe cale naturală.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 8, 9]

Detectivi de ADN

Corpul uman este alcătuit din aproximativ 100 de bilioane de celule. Majoritatea celulelor au un nucleu. În interiorul fiecărui nucleu există 46 de corpusculi numiţi cromozomi. Fiecare cromozom conţine o singură moleculă, asemănătoare unui şnur răsucit strâns, numită ADN. Se estimează că în interiorul ADN-⁠ului există până la 100 000 de gene, poziţionate aproape la fel ca oraşele mari şi mici de-⁠a lungul unei autostrăzi. Genele determină într-⁠o mare măsură fiecare caracteristică a corpului nostru — dezvoltarea noastră în uter, sexul şi trăsăturile fizice, precum şi creşterea noastră până la stadiul de adult. Oamenii de ştiinţă cred, de asemenea, că ADN-⁠ul nostru cuprinde şi un „ceas“ care stabileşte durata vieţii noastre.

ADN-⁠ul animalelor şi cel al oamenilor sunt extraordinar de asemănătoare. De exemplu, structura genetică a cimpanzeilor diferă de cea a oamenilor doar în proporţie de 1%. Totuşi, această diferenţă este de 10 ori mai mare decât diferenţa dintre ADN-⁠ul a doi oameni. Însă chiar această diferenţă infinit de mică este răspunzătoare de multele trăsături ce fac din fiecare o persoană unică.

Cu mai puţin de 10 ani în urmă, oamenii de ştiinţă s-⁠au apucat de un proiect complex: ei vor să stabilească ordinea exactă a unităţilor chimice din ADN-⁠ul uman. Acest proiect, cunoscut sub numele de Proiectul Genomului Uman, este ambiţios şi uriaş şi va costa miliarde de dolari. Toate informaţiile adunate vor putea umple aproximativ 200 de volume, fiecare volum fiind de mărimea unei cărţi de telefon de 1 000 de pagini. Pentru a citi toate aceste informaţii, o persoană ar trebui să citească zi şi noapte, fără întrerupere, timp de 26 de ani!

Adesea, mass-⁠media scapă din vedere că, după strângerea tuturor acestor informaţii, va trebui ca ele să fie interpretate. Va fi nevoie de noi instrumente pentru analizarea datelor. Una e să identifici genele şi cu totul alta e să ştii ce fac ele şi cum interacţionează pentru a compune un om. Un reputat biolog a numit Proiectul Genomului Uman „Sfântul Graal al geneticii“. Însă o descriere mai realistă a proiectului a fost făcută de geneticianul Eric Lander. „E o listă de componente“, spune el. „Dacă v-⁠aş da lista cu componentele unui Boeing 777, care să zicem că ar avea 100 000 de componente, nu cred că aţi putea să le asamblaţi şi cu siguranţă că nu aţi înţelege cum zboară avionul.“

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CELULĂ

NUCLEU

CROMOZOMI

ADN

PERECHE DE BAZE