Am făcut faţă încercărilor cu ajutorul puterii primite de la Dumnezeu

RELATARE DE STEPAN KOJEMBA

Într-⁠o noapte, la începutul lunii aprilie a anului 1951, nişte camioane pline cu soldaţi sovietici au dat năvală în satul nostru, Steniatin, din Ucraina. Soldaţii înarmaţi au înconjurat anumite case, alese dinainte, luând cu ei familii întregi de Martori ai lui Iehova pentru a-⁠i duce în Siberia. Întrucât pe atunci aveam 12 ani, o vârstă la care un copil este foarte sensibil la cele ce se petrec în jur, mă întrebam de ce erau trataţi în acest fel şi cum puteau îndura asemenea suferinţe.

M-AM născut în octombrie 1938 în satul Steniatin. Mama a murit la două săptămâni după ce m-⁠a născut, iar tata a fost ucis în 1944, în timp ce lupta în armata sovietică împotriva Germaniei. Surorile tatălui meu, Olena şi Anna, m-⁠au luat la ele şi m-⁠au crescut.

Când eram mic, cunoşteam mulţi Martori ai lui Iehova care locuiau în localitatea noastră. Ori de câte ori se ivea ocazia, ei vorbeau atât cu mine, cât şi cu alţii despre Regatul mesianic. Cu timpul, m-⁠am împrietenit cu câţiva Martori tineri. Am rămas foarte uimit când au fost luaţi de trupele sovietice şi deportaţi în Siberia.

Dar nu au fost exilaţi toţi Martorii. Lui Stepan, un Martor care locuia aproape de casa mea, i s-⁠a permis să rămână, deoarece membrii familiei lui nu erau Martori. Era cu şase ani mai mare decât mine, iar, când am terminat şcoala, am lucrat împreună cu el ca dulgher. El studia Biblia cu mine, folosind exemplare disponibile ale revistei Turnul de veghere. Stepan, care în prezent îi slujeşte adevăratului Dumnezeu, Iehova, în Estonia, s-⁠a bucurat foarte mult când m-⁠am botezat în luna iulie a anului 1956.

Opoziţia era parte integrantă din viaţa fiecărui slujitor al lui Iehova din Ucraina. Autorităţile făceau percheziţii, căutând literatură biblică, prin urmare aveam multe ascunzători. Mătuşile mele Olena şi Anna, care erau greco-⁠catolice, nu aprobau legăturile mele cu Martorii. Ele chiar au încercat să mă influenţeze să nu mă mai asociez cu ei. Asemenea apostolului Pavel, uneori mă simţeam ‘sub o presiune extremă, peste puterile mele’. Dar relaţiile mele cu Iehova Dumnezeu mi-⁠au dat puterea de a suporta orice încercare. — 2 Corinteni 1:8; Filipeni 4:13.

Lupt pentru a-⁠mi păstra neutralitatea

Înrolarea în armata sovietică era obligatorie pentru tinerii de 18 ani. Datorită cunoştinţei mele biblice, eram hotărât să rămân neutru în privinţa afacerilor acestei lumi, fapt care însemna că refuzam să mă înrolez în armata sovietică (Isaia 2:4; Ioan 17:14–16). Olena şi Anna mă îndemnau să mă fac soldat, deşi propriul lor frate, tatăl meu, fusese ucis în război.

 După ce am primit ordinul de încorporare, m-⁠am prezentat la comisariatul militar din zona noastră şi mi-⁠am făcut cunoscută poziţia. Am fost arestat imediat şi ţinut sub supraveghere, timp în care se pregăteau acuzaţiile împotriva mea. Procesul s-⁠a ţinut cu uşile închise; nici chiar mătuşile mele nu au fost înştiinţate cu privire la data la care a avut loc. Am prezentat înaintea judecătorului, a procurorului şi a celor doi juraţi o mărturie temeinică. După 20 de minute, totul s-⁠a terminat. Sentinţa: cinci ani de detenţie plus cinci ani de degradare civică.

Îmi execut pedeapsa

După proces, am fost dus la închisoarea din Lvov. Trei luni de zile cât a trecut de la arestarea mea până la transferarea într-⁠un lagăr de muncă nu am avut parte de asociere creştină, neavând nici Biblie, nici literatură biblică. Totuşi, am rămas activ din punct de vedere spiritual, depunându-⁠le mărturie celorlalţi deţinuţi, cărora le era greu să înţeleagă refuzul meu de a satisface serviciul militar. În aceste luni, m-⁠am bazat pe studiul personal pe care-⁠l efectuasem înainte de a fi închis. Am tras o lecţie valoroasă din această experienţă: Studiul biblic personal contribuie la formarea unei rezerve spirituale care te susţine în încercări. — Ioan 14:26.

În aprilie 1958 am fost transferat în lagărul de muncă 21, din apropiere de Dniepropetrovsk, situat la o distanţă de peste 700 de kilometri de casă, pentru a executa restul sentinţei. Acolo ne trezeam la ora 6.00 dimineaţa, iar după micul dejun eram suiţi în camioane şi duşi la locul de muncă, aflat la o distanţă de circa 50 de kilometri de lagăr. Munceam opt ore pe un şantier de construcţii, după care ne întorceam în lagăr pentru a petrece noaptea.

Dormitoarele erau nişte barăci, fiecare dintre acestea găzduind în jur de o sută de deţinuţi. Hrana era sărăcăcioasă, iar condiţiile de trai erau spartane, însă cel puţin mă bucuram de compania a doi Martori, cu care locuiam împreună în barăci. Fiecare dintre noi depunea eforturi conştiincioase pentru a-⁠i încuraja pe ceilalţi doi. Aceasta este încă o modalitate prin care Iehova le dă putere slujitorilor săi când trec prin suferinţe: compania colaboratorilor în închinare. — 2 Corinteni 7:6.

În lagăr erau în total 12 Martori. Unii dintre aceştia aveau rudenii afară care introduceau clandestin în lagăr pagini ale revistei Turnul de veghere ascunse în pachete de mâncare. Majoritatea pachetelor erau deschise de gardieni, care verificau conţinutul acestora înainte de a ni le da. Dar, pentru a nu fi descoperite, paginile de revistă erau înfăşurate în punguliţe de plastic şi introduse în borcanele de gem, pe care gardienii nu se sinchiseau să le deschidă. După ce primeam articolele, le copiam cu mâna şi le împărţeam între noi.

De asemenea, făceam tot posibilul să predicăm Regatul lui Dumnezeu, iar Iehova ne binecuvânta eforturile. De exemplu, am cunoscut un deţinut pe nume Serghei, care fusese contabil într-⁠o întreprindere de stat din estul Ucrainei. Când s-⁠a descoperit o fraudă la locul lui de muncă, el a fost găsit vinovat şi condamnat la zece ani închisoare. Mai mulţi Martori din lagăr studiau cu el, folosind orice revistă disponibilă. Serghei a reacţionat favorabil şi, în cele din urmă, mi-⁠a spus: „Când mă vor elibera, vreau să mă botez ca Martor al lui Iehova!“ Ţinându-⁠se de cuvânt, Serghei s-⁠a botezat la scurt timp după eliberarea sa şi i-⁠a slujit loial lui Iehova până la moarte.

 Confuzie cu privire la Romani capitolul 13

Am fost eliberat în ianuarie 1963 şi m-⁠am întors în satul meu natal, Steniatin. Aproape imediat am simţit că ceva nu era în regulă în congregaţia din Sokal, de care aparţineam. Relaţiile dintre fraţi erau tensionate. Care era problema? Ce anume a dus la starea aceasta de incertitudine?

Autorităţile sovietice au încercat ani de zile să semene dezbinare în poporul lui Iehova luând anumiţi fraţi pentru interogatoriu şi dându-⁠le de înţeles că Martorii erau folosiţi pentru promovarea intereselor Statelor Unite ale Americii. Autorităţile le recomandau Martorilor din Uniunea Sovietică să se separe şi să-⁠şi formeze propria organizaţie, adăugând apoi că, astfel, Martorii s-⁠ar fi bucurat de relaţii paşnice cu statul şi li s-⁠ar fi permis să-⁠şi practice religia fără a fi persecutaţi. Autorităţile au făcut ca toate acestea să pară atrăgătoare.

Apoi, în ediţia Turnului de veghere din 15 noiembrie 1962, care a apărut în limba ucraineană mai târziu, şi anume la 1 iulie 1964, a fost prezentată o nouă înţelegere a capitolului 13 din scrisoarea lui Pavel către romani. Până atunci înţeleseserăm că „autorităţile superioare“ menţionate în versetul 1 erau Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, dar Turnul de veghere preciza că „autorităţile superioare“ reprezintă, de fapt, guvernele omeneşti şi că acestea sunt „aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu“. — Romani 13:1.

Unor Martori le-⁠a fost greu să accepte această nouă înţelegere, întrucât conducătorii guvernului din Uniunea Sovietică dăduseră dovadă de o mare cruzime în încercarea de a şterge din existenţă închinarea adevărată la Dumnezeu. Prin urmare, aceşti Martori au tras concluzia că Turnul de veghere care conţinea această nouă înţelegere nu fusese redactat de organizaţia oficială a Martorilor lui Iehova. Ei credeau că informaţiile fuseseră inventate de cei ce făcuseră compromis ajutând autorităţile să-⁠i determine pe Martori să fie mai supuşi Statului Sovietic.

Aşadar, fiecare slujitor al lui Iehova din Ucraina îşi punea următoarea întrebare: Care grup are dreptate şi care nu? I-⁠am văzut pe Martori sprijinind fiecare latură a chestiunii controversate şi m-⁠am întrebat: „Ce motive au?“ La scurt timp după aceea, am reuşit să fac o deosebire clară între cele două părţi.

Majoritatea Martorilor lui Iehova, dintre care unii s-⁠ar putea să nu fi înţeles pe deplin noua explicaţie a pasajului din Romani 13, doreau să rămână loial ataşaţi de Iehova şi de organizaţia sa. Alţii însă începuseră să aibă îndoieli dacă publicaţiile recente ale Watch Tower Bible and Tract Society mai proveneau de la organizaţia oficială a Martorilor lui Iehova. Aceştia erau înclinaţi şi spre adoptarea unor puncte de vedere extremiste cu privire la mai multe chestiuni. De exemplu, ei  erau de părere că era greşit ca o mireasă să se îmbrace în rochie albă la nuntă şi ca partenerii de căsătorie să poarte verighete. Mai multe persoane au părăsit organizaţia. După un anumit timp însă, destul de multe dintre acestea şi-⁠au dat seama de greşeala pe care o făcuseră şi s-⁠au întors la Iehova.

Activitatea clandestină

Deşi activităţile noastre creştine erau interzise, ori de câte ori era posibil ne ţineam întrunirile săptămânale în grupuri alcătuite din 10 până la 15 persoane. În urma întrunirilor primeam forţă spirituală atât datorită studierii Bibliei, cât şi datorită asocierii cu fraţii. Ne relatam experienţele unii altora, iar acest lucru ne ajuta să ne dăm seama că fiecare dintre noi ducea aceeaşi luptă. Am luat în serios cuvintele apostolului Petru, care a scris: „Aceleaşi lucruri în ce priveşte suferinţele se petrec în toată comunitatea fraţilor voştri din lume“. — 1 Petru 5:9.

La baza discuţiilor noastre stăteau articolele Turnului de veghere. Dar cum ajungeau revistele la noi? Martorii care activau în calitate de curieri aduceau de peste graniţă în Ucraina microfilme ce conţineau copii ale revistelor. Aceste filme treceau de la un Martor la altul, parcurgând o rută prestabilită, fiecare dintre ei făcând suficiente copii pentru congregaţia sa. Uneori şi eu participam la multiplicare. Lucram toată ziua şi mă păstram ocupat în serviciul lui Iehova noaptea, producând reviste şi făcând şi alte lucruri. Era foarte greu să ţinem pasul cu programarea, dar aceia dintre noi care aveam responsabilităţi în organizaţie am învăţat că Iehova „dă tărie celui obosit“. — Isaia 40:29.

Cream ocazii de a vorbi despre Biblie cu oamenii pe care îi întâlneam. Mulţi dintre noi făceau acest lucru când călătoreau cu mijloacele de transport în comun. O modalitate obişnuită de a începe o conversaţie consta, pur şi simplu, în a citi ziarul şi a-⁠i spune ca fapt divers unuia dintre pasageri cea mai recentă ştire. Odată ce începeam conversaţia, îndreptam discuţia spre un subiect biblic. Aşa răspândeam noi vestea bună în zona noastră.

O soţie capabilă

În 1965 m-⁠am căsătorit cu Tamara, care fusese crescută ca slujitoare a adevăratului Dumnezeu şi ştia ce însemna să rămâi ferm în credinţă când treci prin încercări. Fratele ei Serghei fusese arestat şi judecat de trei ori pentru activităţile pe care le desfăşura ca Martor. Ultima dată s-⁠au găsit asupra lui exemplare ale revistei Turnul de veghere şi a fost condamnat la zece ani închisoare. Chiar şi Tamara a fost reţinută de autorităţi la sediul lor, unde a fost interogată şi ameninţată cu închisoarea.

A fost foarte greu să ne găsim o locuinţă după ce ne-⁠am căsătorit, dar o familie din Sokal, prietenoasă faţă de Martorii lui Iehova, ne-⁠a oferit o cameră mică în locuinţa lor la un preţ mic. Această familie ne-⁠a asigurat că Tamara putea rămâne în acea cameră chiar şi în cazul în care eu aveam să fiu arestat şi închis din nou. Eu şi soţia mea îi eram recunoscători lui Iehova pentru această binecuvântare, precum şi acestei familii pentru amabilitatea de care a dat dovadă. Mai târziu, când această familie a pierdut în moarte un membru drag, Tamara s-⁠a folosit de ocazie pentru a-⁠i împărtăşi fiicei, Galina, speranţa învierii. Seminţele adevărului biblic au dat roade, iar iubirea Galinei faţă de  Creatorul nostru a crescut. Ea s-⁠a botezat, iar în prezent îi slujeşte lui Iehova alături de soţul ei.

În majoritatea sfârşiturilor de săptămână ale anilor ’70 călătoream în diferite părţi ale Ucrainei, precum şi în Moldova şi în munţii Carpaţi, pentru a mă întâlni cu cei ce aveau responsabilităţi în organizaţia lui Iehova şi pentru a-⁠i şi încuraja. De obicei plecam vineri seara şi mă întorceam acasă duminică seara târziu. Tamara rareori ştia unde eram, iar uneori nici nu era sigură dacă aveam să mă mai întorc. Lucrurile au mers astfel ani de zile. Pot confirma ceea ce spune Biblia despre o soţie capabilă: „Ea este mai de preţ decât mărgăritarele“. — Proverbele 31:10.

În acele zile, orice activitate ca Martor al lui Iehova presupunea un anumit risc. Am reuşit să mergem mai departe numai datorită puterii pe care o dă Iehova. De nenumărate ori m-⁠am aflat în situaţii dificile în care nu ştiam cum să procedez. Aşadar, spuneam în gând o rugăciune şi mă bizuiam pe Iehova pentru putere. Acesta a devenit un mod de viaţă pentru noi. — Faptele 4:29.

Evenimente mai recente

Cu trecerea timpului, viaţa a devenit mai uşoară pentru slujitorii lui Iehova din Ucraina. Nu mai eram aspru persecutaţi, iar condamnările la închisoare au fost înlocuite cu amenzi. În anii ’80, autorităţile au început să-⁠şi dea seama că Martorii lui Iehova sunt într-⁠adevăr o organizaţie internaţională. Prin urmare, închizându-⁠i pe Martori în Ucraina şi în alte părţi ale Uniunii Sovietice, Statul îşi strica reputaţia peste hotare. Îmi amintesc că, odată, când am fost interogat de un reprezentant al autorităţilor, el mi-⁠a spus: „Acum ne dăm seama că religia nu este neapărat dăunătoare. Preocuparea noastră principală este ca nici un grup religios să nu aducă vreun prejudiciu Statului“.

În Europa Răsăriteană, Cortina de Fier a început să se ridice spre sfârşitul anilor ’80, iar de atunci ne bucurăm de o libertate tot mai mare în Ucraina. În 1991, lucrarea de predicare de aici a fost legalizată. Apoi, în septembrie 1998, Societatea Watch Tower a stabilit înfiinţarea unei filiale la Lvov. În primele luni ale anului 1999 a început construirea noii filiale, care va găzdui 170 de lucrători. În prezent, în Ucraina participă la lucrarea de predicare peste 112 000 de vestitori, iar la Comemorarea din anul 2000 au asistat peste 250 000 de persoane. Dar lucrul cel mai uimitor este numărul  mare de tineri din rândul nostru. La un congres ţinut la Kiev în 1991, o ziaristă m-⁠a întrebat:

„De unde vin toţi aceşti oameni? Am crezut că nu erau Martori ai lui Iehova în Uniunea Sovietică şi iată, dintr-⁠o dată, au apărut mii!“

„Nu am apărut din senin, peste noapte“, i-⁠am spus. „Îi slujim lui Iehova aici de mulţi ani.“

„Cum atrageţi atât de mulţi tineri în religia voastră?“, a dorit ea să ştie.

„Cel mai bine ar fi să-⁠i întrebaţi chiar pe ei. Să vă spună ei de ce doresc să-⁠i slujească lui Iehova.“

„Am făcut-⁠o deja“, a spus reportera. „Mi-⁠au spus că le place să facă acest lucru.“

„Atunci acesta este motivul“, am adăugat eu. „Dacă aşa au răspuns, atunci aceasta este explicaţia.“

Nu numai tinerilor le place să-⁠i slujească lui Iehova. Eu şi Tamara îi slujim lui Iehova în total de peste 80 de ani şi nu am vrea să ne schimbăm cu nici un preţ credinţa. Deşi suntem Martori ai lui Iehova, avem şi noi probleme. Ne dăm seama că, atât timp cât va dura acest sistem vechi de lucruri, toţi vor continua să se confrunte cu dificultăţi. Dar noi suntem mai bine echipaţi pentru a face faţă încercărilor decât oricare alt grup de oameni de pe pământ. Suntem hotărâţi să facem faţă acestor încercări, aşa cum am făcut-o şi în trecut, cu puterea pe care ne-⁠o dă Atotputernicul nostru Dumnezeu, Iehova. Simţim la fel ca Moise când a intonat cântecul de biruinţă: „Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El a devenit mântuirea mea“. — Exodul 15:2.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Împreună cu alţi Martori în lagărul 21

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Microfilm al „Turnului de veghere“ în ucraineană (mărime naturală)

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Împreună cu soţia mea, Tamara

[Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]

Reprezentare făcută de un pictor a noului complex de filială, care este în construcţie, din Lvov

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

De ce îi slujesc atât de mulţi tineri din Ucraina lui Iehova?