O trecere în revistă a unor terapii alternative

„Pentru acordarea unei mai bune îngrijiri pacienţilor care decid să urmeze terapii alternative este deosebit de important să se înceapă un dialog profesional între medici şi practicienii medicinei alternative.“

ACEASTĂ declaraţie a apărut într-⁠un articol publicat în numărul din 11 noiembrie 1998 al revistei The Journal of the American Medical Association (JAMA). În articol se mai spunea: „Se aşteaptă ca această necesitate [a purtării unui dialog] să crească pe măsură ce se folosesc tot mai mult terapiile alternative, mai ales că se intenţionează ca asigurările de sănătate să acopere şi aceste terapii“.

Din ce în ce mai mulţi bolnavi apelează la terapii alternative în paralel cu unele forme de tratament convenţionale. Însă unii nu-⁠l ţin la curent pe medicul lor cu ceea ce fac. Aşadar, buletinul medical Tufts University Health & Nutrition Letter din aprilie 2000 adresează următorul îndemn: „E spre binele vostru să colaboraţi cu medicul de care aparţineţi şi să nu acţionaţi de capul vostru“. Apoi adaugă: „Indiferent că medicul  este sau nu de acord cu ceea ce faceţi, tot veţi avea de câştigat în urma unei discuţii cu el“.

S-⁠a precizat acest lucru deoarece pot exista riscuri când se folosesc anumite plante medicinale în combinaţie cu unele terapii convenţionale. Înţelegând că unii dintre pacienţii lor decid să urmeze anumite terapii alternative, mulţi specialişti din domeniul medical se străduiesc să nu permită ca propriile opinii despre acordarea îngrijirii medicale să-⁠i împiedice să colaboreze cu terapeuţii medicinei alternative spre binele pacientului.

Pentru ca cititorii noştri să-⁠şi facă o idee despre terapiile alternative la care apelează în prezent un număr tot mai mare de oameni din multe ţări, vom face în continuare o trecere în revistă a câtorva dintre ele. Vă rugăm să reţineţi însă că revista Treziţi-⁠vă! nu recomandă nici una dintre aceste terapii, nici vreo altă metodă de tratament medical.

Plantele medicinale folosite ca remedii

Aceste remedii constituie probabil cea mai folosită formă de medicină alternativă. Deşi plantele se folosesc în medicină de secole, doar un număr relativ mic de specii de plante au fost studiate cu atenţie de oamenii de ştiinţă. Iar un număr şi mai mic de plante şi de extracte din aceste plante au fost cercetate atât de amănunţit încât să se poată deţine informaţii privind siguranţa şi eficacitatea lor. Cele mai multe informaţii referitoare la plante se bazează pe experienţa câştigată din utilizarea lor de-⁠a lungul anilor.

În ultimii ani însă s-⁠au efectuat mai multe studii ştiinţifice care demonstrează utilitatea anumitor plante în tratarea unor stări cum ar fi depresia uşoară, pierderea memoriei ca urmare a înaintării în vârstă şi simptomele apărute în urma creşterii unei tumori benigne la prostată. O plantă care a fost studiată este Cimicifuga racemosa. Indienii din America fierbeau rădăcini ale acestei plante şi le foloseau pentru problemele menstruale şi naştere. Potrivit buletinului medical Harvard Women’s Health Watch din aprilie 2000, unele studii recente arată că un extract de Cimicifuga racemosa (un produs german standardizat care se găseşte în comerţ) poate fi eficient „în ameliorarea simptomelor de menopauză“.

Se pare că cererea pentru aceste remedii naturale se datorează în mare parte concepţiei că sunt mai sigure decât medicamentele obţinute pe cale sintetică. Deşi acest lucru poate fi adevărat în cele mai multe cazuri, unele plante dau  reacţii adverse, mai ales dacă sunt folosite în combinaţie cu alte medicamente. De exemplu, o plantă medicinală cunoscută, despre care se spune că e un decongestiv natural şi că ajută la slăbit, poate ridica tensiunea arterială şi poate duce la accelerarea ritmului cardiac.

Există şi plante care măresc viteza de sângerare a bolnavului. Dacă aceste plante sunt folosite în combinaţie cu medicamente care „fluidifică sângele“, pot apărea probleme grave. Cei care suferă de o boală cronică, de exemplu, diabet sau hipertensiune, sau cei care iau alte medicamente trebuie să fie atenţi când folosesc plantele medicinale ca remedii. — Vezi chenarul de mai jos.

Un alt motiv de îngrijorare legat de fitoterapie este lipsa unei permanente garanţii în ce priveşte calitatea produselor pe bază de plante. În ultimii ani s-⁠a vorbit despre produse contaminate cu metale grele sau alte tipuri de agenţi poluanţi. În plus, s-⁠a descoperit că unele produse pe bază de plante conţineau puţine ingrediente dintre cele menţionate pe etichetă sau chiar nici unul. Din aceste exemple reiese că e bine ca, atunci când cumpăraţi produse din plante, precum şi orice alt produs medical, să o faceţi de la surse demne de încredere, cu o bună reputaţie.

Suplimentele nutritive

Se spune că suplimentele nutritive, cum ar fi vitaminele şi mineralele, s-⁠au dovedit foarte utile  în prevenirea şi tratarea mai multor afecţiuni, dintre care putem aminti anemia şi osteoporoza, şi chiar şi în prevenirea unor malformaţii congenitale. Se consideră că dozele zilnice recomandate de persoane autorizate sunt relativ sigure şi benefice.

În schimb, dozele mari indicate pentru tratarea anumitor boli pot pune în pericol sănătatea. Ele pot chiar să împiedice absorbţia sau acţiunea altor elemente nutritive şi pot avea şi unele efecte secundare grave. Acest lucru, precum şi lipsa unor dovezi clare care să susţină administrarea unor mari cantităţi de vitamine nu trebuie trecute cu vederea.

Homeopatia

Homeopatia a apărut în secolul al XVIII-⁠lea ca o formă de tratament mai uşoară şi mai blândă decât cele la modă în acele vremuri. Homeopatia se bazează pe legea similitudinii (Similia similibus curantur) şi pe teoria minidozei. Remediile homeopatice sunt preparate prin diluţii succesive ale agentului curativ — uneori, diluarea se face într-⁠o măsură atât de mare, încât nu mai rămâne nici măcar o moleculă din componentul iniţial.

Cu toate acestea, s-⁠a constatat că, în comparaţie cu un placebo, remediile homeopatice au un oarecare efect în tratarea unor afecţiuni ca astmul, alergiile şi diareea la copii. Produsele homeopatice sunt considerate destul de sigure, întrucât sunt foarte diluate. Un articol publicat în numărul din 4 martie 1998 al revistei JAMA făcea următoarea observaţie: „În cazul multor bolnavi care au o afecţiune cronică pentru care nu s-⁠a pus un diagnostic concret, homeopatia poate fi o alegere importantă şi utilă. Dacă e folosită în mod rezonabil, homeopatia ar putea fi un complement la medicina modernă, un fel de tratament adjuvant de tipul «alt instrument în geant㻓. Însă în cazurile de urgenţă, când viaţa e în pericol, ar putea fi mai înţelept să se apeleze la tratamente medicale convenţionale.

Chiropraxia

Există mai multe terapii alternative care folosesc tehnici de manipulare a corpului. Chiropraxia se numără printre cele mai folosite tratamente alternative, în special în Statele Unite. Ea se bazează pe ideea că procesul de însănătoşire poate fi declanşat prin corectarea aliniamentului spinal deformat. Din acest motiv, chiropracticienii se specializează în tehnici de manipulare a coloanei, cu ajutorul cărora ei aliniază vertebrele pacienţilor lor.

Medicina convenţională nu poate să aline întotdeauna durerile lombare. În schimb, unii bolnavi care au apelat la tehnici chiropractice se declară foarte mulţumiţi de ele. Există puţine dovezi care să susţină ideea folosirii tehnicilor de manipulare chiropractice şi pentru alte stări simptomatice în afară de dureri.

Este demn de reţinut faptul că incidenţa efectelor secundare este scăzută în cazul în care manipulările chiropractice sunt realizate de un chiropractician calificat. Însă trebuie să fiţi totodată conştienţi că manipulările la nivelul gâtului pot prezenta riscul apariţiei unor complicaţii  grave, dintre care putem aminti accidentul vascular cerebral şi paralizia. Pentru a reduce riscul apariţiei unor complicaţii, unii specialişti recomandă să i se facă bolnavului un consult amănunţit pentru a vedea dacă o anumită tehnică de manipulare nu prezintă vreun pericol pentru acesta.

Masajul

În aproape toate culturile sunt cunoscute de mult timp foloasele masajului. Chiar şi în paginile Bibliei se menţionează folosirea masajului (Estera 2:12, NW). „Tehnicile de masaj au un rol important în asistenţa sanitară tradiţională din China şi India“, se arăta în numărul din 6 noiembrie 1999 al revistei British Medical Journal (BMJ). „În Europa, masajul a fost introdus ca metodă de tratament la începutul secolului al XIX-⁠lea de către Per Henrik Ling, care a fost iniţiatorul a ceea ce în prezent este cunoscut sub numele de masaj suedez.“

Masajului i se atribuie meritul de a relaxa muşchii, îmbunătăţind circulaţia sângelui şi îndepărtând toxinele acumulate în ţesuturi. În prezent, medicii prescriu masajul pentru tratarea anumitor afecţiuni, cum ar fi dureri de spate, dureri de cap şi tulburări digestive. Majoritatea celor cărora li se face masaj spun că se simt foarte bine după el. Potrivit medicului Sandra McLanahan, „80% dintre boli sunt asociate cu stresul, iar masajul reduce stresul“.

„Majoritatea tehnicilor de masaj prezintă un risc scăzut în ce priveşte efectele secundare“, preciza BMJ. „Contraindicaţiile la masaj sunt stabilite în mare parte de un simţ practic (de exemplu, nu se freacă o arsură, nici nu se masează un picior cu tromboză profundă la vene) . . . Nu există nici o dovadă că masajul la bolnavii de cancer accelerează extinderea metastatică.“

„Pe măsură ce masajul devine un tratament tot mai căutat, clienţii sunt tot mai interesaţi de reputaţia terapeuţilor masori, şi aşa şi trebuie“, remarca E. Houston LeBrun, fost preşedinte al Asociaţiei Americane de Terapie prin Masaj. Revista BMJ îi sfătuieşte pe bolnavi ca, pentru a evita un comportament neprofesionist, „să se asigure că practicienii sunt înregistraţi într-⁠o asociaţie profesională corespunzătoare“. Un raport publicat anul trecut arăta că, în Statele Unite, acest gen de terapeuţi au primit drept de licenţă în masaj în 28 de state.

Acupunctura

Acupunctura este o tehnică curativă care a devenit foarte cunoscută în întreaga lume. Deşi denumirea „acupunctură“ cuprinde mai multe tehnici, în general ea se referă la folosirea unor  ace foarte subţiri care sunt introduse în anumite zone ale corpului pentru a obţine un răspuns terapeutic. Cercetările efectuate în ultimele decenii lasă să se înţeleagă că acupunctura ar putea fi eficientă în unele cazuri, deoarece duce la eliberarea de neurotransmiţători, cum ar fi endorfinele, care pot contribui la alinarea durerii şi la dispariţia inflamaţiilor.

Alte studii arată că acupunctura ar putea fi eficientă în tratarea unui număr destul de mare de afecţiuni şi că este o alternativă sigură la folosirea anestezicelor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte folosirea acupuncturii în tratarea a 104 afecţiuni. Iar un comitet înfiinţat de Institutul American al Sănătăţii a menţionat ca dovadă faptul că acupunctura este o terapie acceptată în tratarea durerilor postoperatorii, a durerilor musculare, a crampelor menstruale, precum şi a stării de greaţă şi a vomismentelor provocate de chimioterapie sau de o sarcină.

Deşi rareori acupunctura are efecte secundare grave, pacienţii pot avea o senzaţie de durere, amorţeală sau pot simţi furnicături. Riscul infectării poate fi redus la minim prin sterilizarea corespunzătoare a acelor sau prin utilizarea acelor de unică folosinţă. Multora dintre cei ce practică acupunctura le lipseşte calificarea medicală pentru a pune un diagnostic corect sau pentru a recomanda alte terapii mai bune. Ar fi neînţelept să ignoraţi lipsa calificării necesare stabilirii unui diagnostic, mai ales dacă luaţi decizia de a apela la acupunctură pentru a elimina simptomele unor afecţiuni cronice.

Posibilităţile sunt numeroase

Tot ce v-⁠am prezentat până acum constituie doar câteva dintre multele terapii care în unele ţări sunt cunoscute în prezent sub numele de terapii alternative. În viitor, unele dintre acestea, precum şi altele care nu au fost menţionate în trecerea noastră în revistă, ar putea fi foarte bine considerate terapii convenţionale — în anumite ţări de pe glob, unele sunt considerate deja aşa. Altele, bineînţeles, ar putea să nu mai fie practicate, ba chiar s-⁠ar putea să-⁠şi piardă bunul renume.

Din nefericire, durerea şi boala fac parte integrantă din viaţa omului. Este aşa cum spune cât se poate de exact Biblia: „Ştim că toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum“ (Romani 8:22). E firesc să ne aşteptăm ca oamenii să caute alinare. Dar unde ne putem îndrepta pentru alinare? Vă rugăm să analizaţi câteva declaraţii care v-⁠ar putea fi de folos când veţi alege un tratament medical.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 8]

Plantele medicinale în combinaţie cu medicamentele — CE RISCURI EXISTĂ?

De multe ori, oamenii au fost avertizaţi să nu ia anumite medicamente prescrise de medic în combinaţie cu altele sau cu băuturi alcoolice. Există vreun pericol şi când se administrează anumite plante medicinale în acelaşi timp cu medicamentele prescrise de medic? Cât de răspândită este această practică?

Într-⁠un articol din revista The Journal of the American Medical Association se vorbea despre „folosirea simultană a medicamentelor prescrise de medic şi a plantelor medicinale“. Articolul spunea: „Dintre 44% din adulţii care au declarat că iau cu regularitate medicamente prescrise, aproape unu din cinci (18,4%) a precizat că, în acelaşi timp, foloseşte cel puţin un produs pe bază de plante sau o doză mare de vitamine sau ambele“. Este important să cunoaşteţi posibilele pericole pe care le prezintă o asemenea practică.

Cei ce iau anumite produse pe bază de plante trebuie să aibă grijă şi atunci când urmează să fie supuşi unei proceduri medicale care necesită anestezie. Dr. John Neeld, preşedintele Societăţii Americane a Anesteziologilor, a explicat: „Există cazuri izolate în care unele plante foarte cunoscute, printre care putem aminti ginsengul şi sunătoarea, pot provoca fluctuaţii ale tensiunii arteriale. Acest lucru ar putea fi foarte periculos în timpul anesteziei“.

Acest medic a mai adăugat: „Alte plante, cum ar fi ginkgoul, ghimbirul şi mărgărita, pot împiedica coagularea sângelui, care constituie un pericol deosebit în timpul anesteziei în zona epidurală — dacă în apropierea măduvei spinării are loc o hemoragie, aceasta ar putea provoca o paralizie. Sunătoarea poate, de asemenea, să mărească efectul unor narcotice sau al unor anestezice“.

În mod clar, este foarte important să se cunoască eventualele pericole pe care le implică luarea anumitor plante în combinaţie cu unele medicamente. Mai ales femeile însărcinate şi cele care alăptează trebuie să ştie care ar putea fi riscurile asupra copiilor lor în urma combinării anumitor plante cu unele medicamente. Prin urmare, bolnavii sunt încurajaţi să discute cu medicul lor despre terapia pe care o urmează, indiferent că e vorba de o terapie alternativă sau de alt gen.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Anumite plante medicinale s-⁠au dovedit utile în tratarea unor probleme de sănătate

Cimicifuga racemosa

Sunătoare

[Provenienţa fotografiei]

© Bill Johnson/Visuals Unlimited

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Pentru obţinerea celor mai bune rezultate, trebuie să existe colaborare între pacienţi şi specialiştii din domeniul asistenţei sanitare