Bine aţi venit în Canionul de Cupru!
Bine aţi venit în Canionul de Cupru!
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC
CANIONUL de Cupru e o minune a naturii, situată în lanţul muntos cunoscut sub numele de Sierra Madre de Vest, din nordul Mexicului, şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 50 000 de kilometri pătraţi, suprafaţă aproape egală cu cea pe care o ocupă Costa Rica.
Numele lui însă este oarecum înşelător. Canionul de Cupru nu este un singur canion, ci o reţea de 20 de canioane legate între ele. Unul dintre acestea este Canionul de Cupru, de la care îşi trage numele întreaga reţea. Potrivit spuselor exploratorului Richard Fisher, cel puţin trei dintre aceste canioane sunt mai adânci decât Marele Canion, din Statele Unite. *
Având în vedere dimensiunile extraordinare ale Canionului de Cupru, majoritatea turiştilor nu pot vizita decât câteva dintre numeroasele lui splendori naturale. Cele mai impresionante privelişti sunt cele cu Canionul de Cupru şi canioanele Sinforosa şi Urique. Totuşi, unii sunt de părere că cea mai impresionantă privelişte se poate admira din Divisadero, care oferă o vedere panoramică a locului spre care converg Canionul de Cupru şi canioanele Urique şi Tararecua.
O climă variată
Trecerea bruscă de la zone foarte joase la culmi înalte influenţează clima şi vegetaţia din Canionul de Cupru. Miguel Gleason a constatat personal acest lucru când a coborât împreună cu un grup Canionul Urique. El scrie în revista México Desconocido: „Am început să ne încălzim, iar pădurile de pin dispăreau, făcând loc vegetaţiei tropicale cu banani, avocado şi chiar portocali. Nu ne venea să credem. Ca să nu mai spun că nu am mai trecut niciodată de la păduri reci la regiuni subtropicale într-un timp atât de scurt şi parcurgând o distanţă atât de mică“.
Platourile înalte ale canioanelor sunt acoperite cu 15 specii de pin şi 25 de specii de stejar. De asemenea, în Canionul de Cupru se întâlnesc plopi şi ienuperi. În timpul verii pe aceşti munţi înfloresc nenumărate specii de flori, dintre care unele sunt folosite ca hrană şi ca medicamente de băştinaşi, cunoscuţi sub numele de tarahumara. La altitudini de peste 1 800 de metri deasupra nivelului mării, clima în acest lanţ muntos variază de la temperată la rece în cea mai mare parte a anului. Iarna aduce cu sine ploi slabe şi chiar ninsori din când în când.
Pe măsură ce coboară, vizitatorii observă că încep să apară diverse specii de arbori şi cactuşi. Mai jos, se află o regiune cu climă subtropicală, cu ierni blânde, în care temperatura medie este de aproximativ 17°C. Verile, dimpotrivă, pot fi greu de suportat în această regiune, din cauza temperaturii care variază între 35°C şi 45°C, iar ploile abundente umflă râurile până când acestea ies din matcă.
Două cascade superbe sporesc frumuseţea acestor locuri. Piedra Volada, una dintre cele mai înalte cascade din lume, are o cădere de 453 de metri, iar Basaseachi o cădere de 246 de metri.
Un refugiu faunistic
Canionul de Cupru este habitatul a numeroase specii de animale sălbatice. Se spune că 30 la sută dintre mamiferele înregistrate în Mexic trăiesc în această zonă. Printre acestea se numără ursul negru, puma, vidra, cerbul cu coada albă, lupul mexican, pecari cu guler, râsul roşu, ursul-spălător, viezurele american şi sconcsul tărcat, precum şi lilieci, veveriţe şi iepuri.
Canionul de Cupru este habitatul a aproximativ 400 de specii de păsări, printre acestea numărându-se acvila şi şoimul-călător. Canioanele sunt situate într-un punct strategic între America de Nord şi America Centrală, motiv pentru care păsările migratoare vin aici ca să-şi petreacă iarna. Altele doar se opresc să se odihnească pentru a-şi putea continua călătoria.
Canionul de Cupru aduce onoare Creatorului tuturor minunilor naturale, Iehova Dumnezeu. Psalmistul David s-a exprimat cândva astfel: „A Ta este, DOAMNE, mărirea, puterea şi măreţia, strălucirea şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău“. — 1 Cronici 29:11.
[Notă de subsol]
^ par. 4 Canionul Urique are o adâncime de 1 879 de metri, Canionul Sinforosa 1 830 de metri, iar Canionul Batopilas 1 800 de metri. Marele Canion are o adâncime de aproximativ 1 600 de metri.
[Chenarul/Fotografia de la pagina 18]
O privelişte văzută din tren
Calea ferată Chihuahua–Pacific se întinde pe o distanţă de 941 de kilometri, de la Ojinaga, oraş situat la graniţa dintre SUA şi Mexic, până la Topolobampo, port situat pe coasta Oceanului Pacific, străbătând Canionul de Cupru. Datorită caracteristicilor topografice, această cale ferată este considerată o remarcabilă realizare inginerească. În itinerarul său, trenul trece peste circa 37 de poduri mari, dintre care cel mai mare, care are o lungime de 500 de metri, traversează râul Fuerte. Cel mai înalt pod se află la 90 de metri deasupra râului Chínipas.
Trenul, de asemenea, trece prin 99 de tuneluri. Cel mai lung tunel este El Descanso care măsoară 1 810 metri. În timpul călătoriei, turiştii admiră o privelişte impresionantă — Canionul de Cupru.
[Hărţile de la pagina 15]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
STATELE UNITE ALE AMERICII
MEXIC
CHIHUAHUA
Ojinaga
Chihuahua
ZONA CANIONULUI DE CUPRU
La Junta
Creel
Divisadero
Topolobampo
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Cascada Basaseachic
[Provenienţa fotografiei]
© Tom Till
[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]
Vedere din Divisadero
[Provenienţa fotografiei]
© Tom Till
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Tarahumara locuiesc pe tot cuprinsul canionului
[Provenienţa fotografiei]
George Hunter/H. Armstrong Roberts
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Lacul Arareco
[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]
George Hunter/H. Armstrong Roberts