O salvare senzaţională

De la corespondentul nostru din BENIN

„CEI trei oameni sunt în viaţă numai datorită Martorilor lui Iehova!“ Aceasta a fost vestea care s-⁠a răspândit miercuri, 19 aprilie 2000, cu iuţeala fulgerului în întregul oraş Calavi, din Benin, ţară situată în vestul Africii. Cine erau cei trei oameni şi cum au contribuit Martorii lui Iehova la salvarea lor?

În jurul orei 6.30 dimineaţa, Philippe Elegbe şi Roger Kounougbe se pregăteau să înceapă munca pe terenul sălii de congrese a Martorilor lui Iehova, aflat lângă filiala din Benin a Societăţii Watch Tower. În seara acelei zile, sute de persoane urmau să se întrunească acolo pentru a ţine Comemorarea morţii lui Isus Cristos. * Dintr-⁠o dată, o bubuitură puternică a spulberat liniştea acelei dimineţi. Philippe şi Roger şi-⁠au dat imediat seama că pe autostradă avusese loc un accident.

Câteva clipe mai târziu, au auzit un om strigând: „Cei trei ucenici ai mei sunt îngropaţi sub sacii de ciment!“ Philippe şi Roger au alergat spre autostradă. Acolo au văzut un camion de 20 de tone răsturnat. Zeci de saci plini cu ciment căzuseră din camion.

Josué Didolanvi, alt muncitor pe terenul sălii de congrese, se afla deja la faţa locului, trăgând un om prins între cabina camionului şi sacii de ciment. Şoferul, care ieşise singur din cabină, era în stare de şoc. Totuşi a reuşit să-⁠şi adune puterile pentru a striga: „Mai sunt doi oameni sub sacii de ciment!“ Câţiva trecători au început să dea la o parte sacii, dar la scurt timp au renunţat din cauza căldurii foarte mari. Cimentul tocmai fusese scos din cuptoarele fabricii!

La lucru

Philippe, Roger şi Josué şi-⁠au început căutările în muntele de saci de ciment, înlăturându-⁠i unul câte unul. Din cauza căldurii şi a greutăţii de 50 de kilograme a fiecărui sac, simţeau o durere sfâşietoare la mâini. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, cimentul ieşea din sacii sparţi, provocându-⁠le arsuri la degete şi îngreunându-⁠le respiraţia. „Îmi simţeam mâinile şi mai ales degetele de parcă mi-⁠ar fi luat foc“, a spus mai târziu Josué. „Dar continuam să mă gândesc că mai putea fi o şansă de a-⁠i salva pe cei îngropaţi.“

După ce au înlăturat aproximativ 40 de saci, cei trei au zărit o rogojină de paie. Spre marea lor surprindere, i-⁠au găsit acolo pe cei doi oameni, exact sub rogojină! Erau în viaţă! Când s-⁠a produs accidentul, aceştia se aflau în partea din spate a camionului şi dormeau pe rogojina întinsă peste sacii de ciment. Când au căzut din camion rostogolindu-⁠se, rogojina a căzut peste ei, ocrotindu-⁠i de căldura arzătoare degajată de sacii de ciment sub care fuseseră îngropaţi.

În timpul acestor operaţiuni de salvare şi după aceea, la faţa locului s-⁠a strâns o mulţime mare. Toţi cei prezenţi au rămas uimiţi de faptul că Philippe, Roger şi Josué reuşiseră să înlăture un munte de două tone de ciment atât de rapid şi în condiţii atât de grele. Ei au fost impresionaţi şi de faptul că aceşti trei bărbaţi erau dispuşi să facă atâtea eforturi pentru a ajuta nişte oameni pe care nici măcar nu-⁠i cunoşteau. Nu după mult timp, se pare că toţi locuitorii din Calavi au aflat de eforturile eroice ale acestor bărbaţi.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Roger ţinând rogojina după salvarea celor trei