Tinerii se întreabă . . .

Cum pot să fac faţă situaţiei acum, după ce tata ne-a părăsit?

„A fost greu să cresc fără tată. Doream numai puţină atenţie.“ — Henry *.

JOAN avea 13 ani când tatăl ei şi-a părăsit familia. Căzut în patima băuturii, el nu a încercat de prea multe ori să ia legătura cu copiii lui după plecare. Din nefericire, cazul lui Joan nu este unic; mulţi tineri au fost abandonaţi de tatăl lor.

Dacă aşa stau lucrurile şi cu tine, probabil că îţi este greu să depăşeşti situaţia. S-⁠ar putea să fii copleşit din când în când de durere şi mânie. Uneori te-⁠ai putea simţi trist şi deprimat, ba chiar tentat să te răzvrăteşti. Aşa cum a spus cândva scriitorul biblic Solomon, „simpla oprimare îl poate face pe cel înţelept să se comporte nebuneşte“. — Eclesiastul 7:7, NW.

‘Când te comporţi nebuneşte’

James s-⁠a ‘comportat nebuneşte’ când tatăl lui a plecat de acasă. James a spus: „Nu mai eram supus nici unei autorităţi, nici chiar mamei. Intram într-⁠o serie de conflicte. Minţeam mereu şi fugeam de acasă pe furiş noaptea, deoarece nu avea cine să mă disciplineze. Mama încerca să mă oprească, dar nu putea“. I-⁠a uşurat răzvrătirea viaţa lui James? Greu de crezut. James spune că, nu după mult timp, a început ‘să se drogheze, să lipsească de la şcoală şi nu-⁠şi lua examenele’. Mergea din rău în mai rău. „Furam din magazine“, mărturiseşte el, „şi jefuiam şi oameni. Am fost arestat şi închis de două ori pentru scurt timp, dar acest lucru nu m-⁠a oprit“.

Când a fost întrebat din ce cauză era atât de rebel, James a spus: „Întrucât tata plecase, nu mai aveam parte de disciplinare. Nu-⁠mi dădeam, de fapt, seama cât de mult rău le făceam mamei mele, fratelui meu şi surorii mele mai mici, dar şi mie. Doream atenţia şi disciplinarea tatălui meu“.

Dar răzvrătirea nu face altceva decât să înrăutăţească situaţia (Iov 36:18, 21). James, de exemplu, şi-⁠a creat probleme nu numai lui însuşi, ci şi mamei sale şi fraţilor lui, care au trecut în mod inutil printr-⁠un mare stres. Dar ceea ce este şi mai grav e faptul că, din cauza unui comportament rebel, ai putea fi în conflict cu Dumnezeu. La urma urmei, Iehova le  porunceşte tinerilor să asculte de mama lor. — Proverbele 1:8; 30:17.

Învinge-⁠ţi mânia

Aşadar, cum îţi poţi învinge mânia şi resentimentele pe care s-⁠ar putea să le nutreşti faţă de tatăl tău? Mai întâi de toate, ar trebui să-⁠ţi reaminteşti că nu este vina ta că tatăl tău a plecat. Iar acest lucru nu înseamnă neapărat că el nu te mai iubeşte sau că nu-⁠i mai pasă de tine. Este adevărat, poate fi dureros când un tată nu depune prea multe eforturi pentru a da un telefon sau pentru a face o vizită. Dar, aşa cum s-⁠a arătat în articolele precedente ale acestei serii *, mulţi taţi care şi-⁠au părăsit familia pierd legătura cu copiii lor nu din cauză că nu îi iubesc, ci din cauză că sunt copleşiţi de sentimente de vinovăţie şi de ruşine. Alţii, asemenea tatălui lui Joan, cad în patima alcoolului sau devin dependenţi de droguri, iar acest lucru îi împiedică să se comporte normal.

Oricare ar fi situaţia, încearcă să ţii minte că părinţii tăi sunt imperfecţi. Biblia spune următoarele: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23; 5:12). Este adevărat, acest lucru nu scuză un comportament iresponsabil sau care răneşte. Însă recunoaşterea faptului că suntem cu toţii imperfecţi din naştere te poate ajuta să laşi la o parte mânia şi resentimentele distrugătoare.

Ceea ce se spune în Eclesiastul 7:10 te poate ajuta să învingi mânia şi resentimentele pe care, probabil, le ai faţă de părinţii tăi. Iată ce avertisment se dă în acest verset împotriva insistării asupra trecutului: „Nu zice: «Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?» Căci nu din înţelepciune întrebi aşa“. Aşadar, în loc să te gândeşti mereu cum stăteau lucrurile în trecut, ar fi mai bine să te concentrezi asupra îmbunătăţirii situaţiei tale prezente.

Ia iniţiativa

De exemplu, te-⁠ai putea gândi să iei iniţiativa de a restabili legătura cu tatăl tău. E adevărat, el este cel care te-⁠a părăsit şi eşti îndreptăţit să simţi că este responsabilitatea lui de a face primul pas. Dar, dacă eşti trist şi nefericit din cauză că el nu a făcut acest lucru şi că nu ţineţi legătura, nu ar fi mai bine să încerci să îmbunătăţeşti tu însuţi situaţia? Gândeşte-⁠te cum a rezolvat Isus Cristos situaţia când unii prieteni l-⁠au rănit. În ultima seară a vieţii sale umane, apostolii l-⁠au abandonat. Petru se lăudase că avea să rămână alături de Isus indiferent ce s-⁠ar fi întâmplat. Totuşi, Petru l-⁠a renegat pe Isus, şi nu o dată, ci de trei ori! — Matei 26:31–35; Luca 22:54–62.

Cu toate acestea, Isus a continuat să-⁠l iubească pe Petru în pofida slăbiciunilor acestuia. După înviere, Isus a făcut primul pas pentru a relua legătura cu Petru apărându-⁠i într-⁠un mod special (1 Corinteni 15:5). Este demn de remarcat că, atunci când Isus l-⁠a întrebat pe Petru:  „Mă iubeşti?“, răspunsul lui Petru a fost: „Da, Doamne, tu ştii că am afecţiune pentru tine“. În ciuda comportării sale ruşinoase, Petru totuşi l-⁠a iubit pe Isus. — Ioan 21:15.

Aşa cum au stat lucrurile în cazul lui Petru şi Isus, probabil situaţia dintre tatăl tău şi tine poate fi mai puţin disperată decât pare. Probabil, el ar reacţiona pozitiv dacă ai lua tu iniţiativa, de exemplu, dându-⁠i un telefon, scriindu-⁠i o scrisoare sau vizitându-⁠l. Henry, menţionat la începutul articolului, îşi aminteşte: „I-⁠am scris o dată tatălui meu, iar el mi-⁠a răspuns scriindu-⁠mi că era mândru de mine. Am pus acea scrisoare în ramă şi am ţinut-⁠o pe perete mulţi ani de zile. O am şi acum“.

Şi Joan şi fraţii ei au luat iniţiativa de a-⁠l vizita pe tatăl lor, care era alcoolic. „Nu era în cea mai bună stare, recunoaşte Joan, totuşi m-⁠am bucurat să-⁠l văd.“ Probabil, luarea iniţiativei va da rezultate şi în cazul tău. Dacă la început nu primeşti nici un semn din partea tatălui tău, poţi lăsa să treacă un anumit timp, iar apoi să încerci din nou.

Cum poţi depăşi durerea respingerii

Solomon ne aminteşte: „Căutarea îşi are timpul ei, şi pierderea timpul ei“ (Eclesiastul 3:6). Uneori, un tânăr trebuie să facă faţă dureroasei realităţi că tatăl său nu doreşte să ţină legătura cu copiii lui. Dacă aşa stau lucrurile şi cu tatăl tău, probabil că într-⁠o bună zi îşi va da seama cât de mult a pierdut din cauză că nu a ţinut legătura cu tine.

Între timp însă, fii sigur că faptul că te-⁠a respins nu înseamnă că eşti lipsit de valoare. Psalmistul biblic David a afirmat: „Tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). Într-⁠adevăr, tu continui să ai o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. — Luca 12:6, 7.

Aşadar, dacă eşti descurajat sau deprimat, apropie-⁠te de Dumnezeu în rugăciune (Psalmul 62:8). Spune-⁠i exact ce simţi. Fii sigur că el te va asculta şi îţi va acorda mângâiere. Alt psalmist biblic a scris: „Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul“. — Psalmul 94:19.

Calda asociere cu colaboratorii creştini este încă un lucru care te poate ajuta să faci faţă sentimentului respingerii. În Proverbele 17:17 se spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. Poţi găsi prieteni adevăraţi în congregaţia creştină a Martorilor lui Iehova. Însă poate fi deosebit de folositor faptul de a-⁠i cunoaşte pe unii dintre supraveghetorii congregaţiei. Peter, fratele lui Joan, dă următorul sfat: „Vorbeşte cu bătrânii congregaţiei, iar ei te vor ajuta foarte mult. Spune-⁠le ce simţi în legătură cu faptul că tatăl tău te-⁠a abandonat“. Supraveghetorii congregaţiei îţi pot da şi sugestii practice în ce priveşte achitarea de anumite responsabilităţi, cum ar fi întreţinerea locuinţei, care înainte îi reveneau tatălui tău.

Şi mama ta poate fi un sprijin. Este adevărat că suferă pe plan afectiv. Dar, dacă îi vei mărturisi plin de respect sentimentele tale, fără îndoială că ea va face tot posibilul să te ajute.

Susţine-⁠ţi familia!

Absenţa tatălui tău poate afecta familia în mai multe feluri. Probabil că mama ta va trebui să-⁠şi caute un loc de muncă, sau chiar două, pentru a furniza strictul necesar. Tu şi fraţii tăi poate că va trebui să contribuiţi mai mult la îndeplinirea sarcinilor legate de gospodărie. Dar poţi face faţă acestor schimbări dacă cultivi iubire creştină altruistă (Coloseni 3:14). Acest lucru te poate ajuta să păstrezi o atitudine pozitivă şi să înlături orice resentiment (1 Corinteni 13:4–7). Peter spune: „Trebuie să-⁠mi ajut familia şi mă simt satisfăcut că îmi ajut mama şi surorile“.

Fără îndoială că faptul că un tată îşi părăseşte familia este un eveniment tragic, care aduce multă suferinţă. Dar poţi fi sigur că tu şi familia ta puteţi face faţă situaţiei cu ajutorul lui Dumnezeu, al iubitorilor fraţi creştini şi al membrilor familiei. *

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Unii tineri au luat iniţiativa de a restabili legătura cu tatăl lor