Cine vorbeşte?

CORTINA se ridică lăsând loc interpretului şi păpuşii lui. În timp ce ei îşi spun glume unul altuia, păpuşa pare a fi vie, având o voce şi o personalitate proprie. Bineînţeles, interpretul, un ventriloc, este cel care produce „vocea“ păpuşii, fiind mereu atent să nu-⁠şi mişte buzele în timp ce face acest lucru.

V-⁠ar face plăcere să aflaţi mai multe despre această artă neobişnuită? Revista Treziţi-⁠vă! l-⁠a intervievat pe Nacho Estrada, care este ventriloc profesionist de aproximativ 18 ani.

Ce tipuri de ventrilogie există?

În ceea ce se numeşte ventrilogie apropiată, vocea interpretului pare să vină din apropiere, cum ar fi de la păpuşa ce stă pe genunchiul lui. În ventrilogia îndepărtată, vocea interpretului pare să vină de la mare distanţă. Un ventriloc îşi poate, de asemenea, înăbuşi vocea ca şi cum aceasta ar veni dintr-⁠un spaţiu închis, cum ar fi din interiorul unei cutii închise. Unii ventriloci pot imita sunete cum ar fi strigătul unui animal sau plânsetul unui copil fără să-⁠şi mişte deloc buzele.

Un bun ventriloc este foarte convingător. Se spune că, odată, un ventriloc a scos un strigăt înăbuşit după ajutor în timp ce trecea o căruţă plină cu fân. Oamenii efectiv au oprit căruţa şi au descărcat fânul, aşteptându-⁠se să găsească sărmana victimă acoperită de fân! Bineînţeles, nu au găsit pe nimeni.

Cum s-⁠a dezvoltat ventrilogia de-⁠a lungul anilor?

Se crede că, în urmă cu mulţi ani, ventrilogia era folosită cu scopul de a-⁠i amăgi pe oamenii superstiţioşi să creadă că vorbeau cu morţii. Cu timpul s-⁠a descoperit că ventrilogia nu este altceva decât o iscusinţă a omului. De atunci încoace, ventrilogia şi-⁠a găsit un loc respectabil în domeniul divertismentelor, iar în prezent este folosită chiar în scop educaţional.

De-⁠a lungul secolelor s-⁠au montat diverse scenarii pentru a amuza publicul şi pentru a etala capacităţile extraordinare ale ventrilocilor. În secolul al XX-⁠lea au început să aibă priză la public dialogurile dintre ventriloci şi păpuşa lor de lemn.

Ce anume ţi-⁠a stârnit interesul pentru ventrilogie?

M-⁠a atras puterea acesteia de a-⁠i bucura pe oameni şi de a-⁠i face să râdă. Când eram copil, un vânzător local mi-⁠a stârnit interesul pentru această artă explicându-⁠mi că termenul „ventriloc“ derivă din cuvintele latineşti venter şi loqui, care înseamnă „a vorbi din pântece“. Termenul a căpătat acest sens deoarece înainte se credea că ventrilogia este o capacitate deosebită de a vorbi din stomac. Apoi, el mi-⁠a arătat câteva dintre principiile fundamentale ale acestei practici.

În ziua următoare am încercat să fac pe ventrilocul la şcoală. Folosindu-⁠mă de tehnica vocii de la distanţă, mi-⁠am făcut vocea să sune ca şi cum ar fi venit de la staţia de amplificare  şi m-⁠am chemat afară din clasă. A mers! Mai târziu, am învăţat mai multe despre ventrilogie cu ajutorul unui curs prin corespondenţă, iar apoi am început să lucrez ca ventriloc profesionist.

În ce constă munca ta ca ventriloc?

Deşi am dat reprezentaţii la unele banchete şi congrese ale ventrilocilor şi chiar am apărut de câteva ori la televizor, cea mai mare parte a timpului mi-⁠o petrec predându-⁠le copiilor la reuniuni şcolare. Umorul joacă un rol foarte important în spectacol. De exemplu, la un curs de igienă personală, îi spun lui Maclovio, păpuşa mea de lemn, că, întrucât nu s-⁠a spălat pe dinţi, văd că a mâncat ouă dimineaţa la micul dejun. Maclovio răspunde: „Nu-⁠i adevărat, ieri dimineaţă am mâncat ouă!“

Cum vorbeşte un ventriloc?

Se spune deseori că ventrilocul îşi înghite vocea, dar aceasta nu este decât o iluzie. Noi folosim o poziţie specială a limbii pentru a produce sunete înlocuitoare pentru literele care necesită mişcarea buzelor, iar o anumită tehnică de respirare din diafragmă dă impresia că sunetele vin de la distanţă.

Ventrilogia are succes deoarece majoritatea oamenilor nu au urechea formată ca să recunoască sursa unui sunet şi distanţa de la care vine. Pentru a recunoaşte aceste lucruri, ei au nevoie de ochi. Să dăm un exemplu: Când se aude sunetul unei sirene, urechea vă spune că se apropie o maşină de intervenţii în caz de urgenţă şi că vine de departe. Dar cât de departe este vehiculul? Din ce direcţie vine? Ca să ne răspundem la aceste întrebări, va trebui, probabil, să ne uităm după luminile lui intermitente.

Un ventriloc profită de acest lucru producând un sunet de un volum corespunzător şi îndreptând atenţia publicului spre sursa dinspre care doreşte el să-⁠l facă să creadă că vine sunetul.

Ce sugestii i-⁠ai da unei persoane pe care o interesează învăţarea artei ventrilogiei?

Mai întâi de toate trebuie să-⁠ţi cunoşti obiectivul, iar apoi să fii pregătit să depăşeşti orice obstacol care ar putea apărea în cale. Spun aceasta deoarece, asemenea multor alte forme de divertisment, ventrilogia este folosită uneori în scopuri nesănătoase. Personal mă atrage ventrilogia pentru puterea ei de a genera iubire şi de a-⁠i distra pe oameni. Mă limitez la dialogul şi la evenimentele care slujesc acestui scop.

Pentru a deveni un bun ventriloc, ai nevoie de trei lucruri: tehnică, imaginaţie şi exersare. Tehnica poate fi învăţată dintr-⁠un ghid practic sau de pe o videocasetă. Apoi, trebuie să-⁠ţi foloseşti imaginaţia pentru a-⁠i forma păpuşii o personalitate verosimilă şi să înveţi să o faci să pară vie. În cele din urmă, trebuie să exersezi. Îndemânarea ta depinde de cât de mult exersezi.