Lumea în obiectiv

Ochi privaţi de oxigen

Unii purtători de lentile de contact îşi privează ochii de oxigen, se spune în The Globe and Mail. „Vascularizaţia apare în momentul în care corneea [învelişul transparent al ochiului] nu primeşte oxigenul de care are nevoie prin contactul de la suprafaţă cu aerul şi, pentru a compensa acest lucru, începe să formeze vase de sânge.“ Pot apărea tulburări de vedere şi chiar se poate orbi. Dr. Raymond Stein, şeful secţiei de oftalmologie de la un spital din Toronto, afirmă că „cel mai rău este când bolnavul nu îşi îngrijeşte lentilele şi nu îşi consultă cu regularitate optometristul“. Optometriştii îi îndeamnă pe bolnavi să consulte un oftalmolog pentru a se asigura că au lentilele de contact potrivite şi apoi să respecte programul de purtare a lentilelor de contact şi instrucţiunile de întreţinere a acestora.

În Brazilia, prietenia este în declin

În prezent, brazilienii cultivă mult mai puţine prietenii decât în urmă cu zece ani, se spune în ziarul O Globo. Potrivit opiniei psihologei Maria Abigail de Souza, de la Universitatea din São Paulo, cauzele acestui fenomen sunt spiritul competitiv acerb de pe piaţa muncii, lupta pentru păstrarea unui anumit stil de viaţă şi scurtarea timpului liber. César Vasconcelos de Souza, directorul Centrului Adventist Healthy Life, din São Paulo, spune: „Ca să avem prieteni adevăraţi, trebuie să ne împărtăşim sentimentele, să ne deschidem inima şi să vorbim despre lucruri plăcute şi triste, uşoare şi grele. Acest lucru pretinde timp şi întărirea legăturilor afective. Majoritatea oamenilor ar dori să-⁠şi împărtăşească sentimentele altora, dar le este teamă să o facă. Pentru a evita riscurile, preferă să rămână la nivelul prieteniilor superficiale“.

Îndurerarea şi depresia

În urma unui sondaj efectuat în rândul unor bărbaţi şi femei între 70 şi 79 de ani s-⁠a descoperit că, în cazul unor persoane rămase văduve, simptomele de depresie sunt foarte accentuate în primii doi ani de la pierderea partenerului conjugal. Subiecţii au fost împărţiţi, în funcţie de timpul scurs de la moartea partenerului conjugal, în şase grupuri. Atât interviurile, cât şi chestionarele au fost folosite pentru evaluarea simptomelor de depresie. Dintre cei chestionaţi, 38 la sută erau bărbaţi, iar 62 la sută erau femei. În urma studiului s-⁠a descoperit că rata depresiei în cazul celor cărora le-⁠a murit de curând partenerul este de nouă ori mai mare decât cea din rândul persoanelor căsătorite care nu suferiseră o asemenea pierdere.

Dependenţi de pornografia pe Internet

Cercetătorii au descoperit că „cel puţin 200 000 de utilizatori ai Internetului sunt dependenţi de siturile pornografice, de spaţiile de discuţii interzise minorilor sau de alte materiale on-⁠line cu caracter erotic“, precizează ziarul The New York Times. Studiul a fost condus de câţiva psihologi de la universităţile Stanford şi Duquesne şi este unul dintre primele studii în urma cărora s-⁠a estimat numărul „dependenţilor de cibersex“. Cercetătorii au spus că aceste persoane petrec peste 11 ore pe săptămână accesând aceste situri. În ziar era citată afirmaţia cercetătorilor: „Acesta este un pericol ascuns ce pare să ameninţe din ce în ce mai mult sănătatea publică, în parte din cauză că puţini sunt cei care îl consideră ca atare sau îl iau în serios“.

SIDA devastează Africa

Anul trecut în Africa, SIDA a secerat mai multe vieţi decât războaiele, a spus Kofi Annan, secretarul general ONU. Printre războaiele la care se referea el se numără cele din Zair, Sierra Leone, Angola, Congo, Etiopia, Somalia, Eritreea şi Sudan. Aproape două treimi din totalul de 36 de milioane de bolnavi de SIDA din lume trăiesc în Africa subsahariană. În Côte d’Ivoire, SIDA ucide un profesor pe zi în fiecare şcoală, iar, în Botswana, speranţa de viaţă a scăzut de la 70 la 41 de ani. În Zimbabwe se prevede că, în anul 2005, pentru HIV şi SIDA se va folosi 60 la sută din bugetul alocat sănătăţii, şi nici chiar atât nu va fi suficient. În Malawi şi Zambia, ţări în care rata infectării este extrem de ridicată, acest subiect e ocolit, iar în Africa de Sud bolnavii de SIDA sunt evitaţi, precizează ziarul londonez The Guardian. „Nimeni  nu îşi dă încă seama de impactul pe care îl are acest coşmar asupra calităţii vieţii în Africa, a potenţialului economic al ţărilor de aici şi a stabilităţii sale sociale şi politice“, a afirmat domnul Annan.

Oraşele modifică clima

„Explozia demografică urbană creează «insule» atât de «fierbinţi», încât acestea îşi stabilesc starea vremii pe plan local“, anunţă ziarul londonez The Times. În timpul zilei, oraşele captează căldura, iar noaptea o radiază din nou în atmosferă. Temperatura în oraşe cum ar fi Beijing şi Atlanta depăşeşte cu 5,5°C, sau chiar cu mai mult, temperatura din afara lor. În ultimii 19 ani, Atlanta a pierdut 150 000 de hectare acoperite cu arbori din cauza construirii de drumuri şi locuinţe. Expansiunea urbană sporeşte poluarea, cauzează furtuni nesezonale şi reduce productivitatea fotosintetică a terenurilor agricole. Comentând asupra efectelor acestor „insule fierbinţi“, dr. Marc Imhoff, om de ştiinţă de la NASA, a afirmat: „Supravieţuirea oamenilor depinde de capacitatea naturii de a produce alimente. Dacă se reduce într-⁠o măsură substanţială capacitatea naturii de a asigura realizarea procesului de fotosinteză, se reduce şi capacitatea planetei de a susţine viaţa umană“. De cele mai multe ori, de dragul expansiunii urbane este sacrificat cel mai bun teren agricol.

Poluarea pune capăt cererii de balene

Poluarea s-⁠ar putea să fi devenit un aliat neaşteptat în lupta de a salva balenele. Investigaţiile recente au arătat că balenele şi delfinii prinşi în largul coastei Japoniei sunt foarte contaminaţi cu DDT, dioxină, PCB-⁠uri şi metil mercuric. Un test a dezvăluit că consumarea unei cantităţi de doar 50 de grame de carne de delfin contaminată poate expune sănătatea unei persoane la mari riscuri. Unii sunt de părere că aceste ştiri s-⁠ar putea să pună capăt cererii de produse din carne de balenă.

Floare de lotus „care se curăţă singură“

De ce este floarea de lotus, considerată de mult timp sacră de religiile orientale, întotdeauna atât de curată? În prezent, oamenii de ştiinţă germani susţin că au găsit răspunsul la această întrebare care i-⁠a nedumerit pe biologi secole la rând. „Se cunoaşte de mult timp proprietatea hidrofugă a suprafeţei plantei“, spun oamenii de ştiinţă Wilhelm Barthlott şi Christoph Neinhuis. „Însă proprietăţile care ajută planta să se cureţe singură . . . au fost complet trecute cu vederea.“ Aşa cum s-⁠a explicat în The Sunday Times of India, „picăturile de apă ce se rostogolesc pe frunzele florii de lotus îndepărtează particulele contaminatoare, curăţând astfel perfect suprafaţa frunzei“. Acest lucru nu se întâmplă pentru că suprafaţa frunzei ar fi netedă. Văzută la microscop, frunza are o suprafaţă aspră ce prezintă „protuberanţe, cute şi noduri“ a căror „formă convexă, sau boltită, contribuie la scurgerea apei“. Dar la toate acestea se adaugă efectul hidrofug al cristaloizilor de ceară cu care este acoperită planta. Cercetătorii spun că acest „efect de lotus“ reduce foarte mult adeziunea apei şi a particulelor de mizerie şi că planta îşi poate regenera ceara în pofida condiţiilor adverse de mediu. Acest lucru face ca eficienţa naturală a florii de lotus să fie cu mult superioară oricăror vopsele rezistente la apă sau detergenţi.

Bună de băut?

Un studiu efectuat de Fondul Mondial pentru Natura Sălbatică (WWF) avertizează că „trebuie luate măsuri preventive“ înainte de a se ajunge până acolo încât să nu mai fie cale de întoarcere în privinţa calităţii apei din Franţa. Potrivit Fondului Mondial pentru Natura Sălbatică, apele subterane şi de suprafaţă ale Franţei sunt contaminate cu pesticide şi azotaţi. Contaminarea cu azotaţi este cauzată în primul rând de excrementele de porc şi de vacă ajunse în rezervele de apă. În raport se spune că „dejecţiile provenite de la opt milioane de porci din provincia Bretagne corespund cu reziduurile provenite de la un oraş cu 24 de milioane de locuitori, în care nu există staţie de epurare a apelor reziduale!“ Un alt factor care contribuie la poluarea cu azotaţi a rezervelor de apă este „folosirea masivă a fertilizatorilor în agricultura intensivă“, spune WWF. În plus, utilizarea a mari cantităţi de pesticide pentru culturile de porumb a avut drept rezultat depăşirea cu peste 40 la sută a nivelului de pesticide admis de lege. În raportul WWF se recomandă reamenajarea de mlaştini şi diguri pe care să se planteze copaci şi care să acţioneze ca filtre naturale.