Salt la conţinut

Salt la cuprins

Aurul care a urnit munţi

Aurul care a urnit munţi

Aurul care a urnit munţi

De la redactorul nostru din Spania

„O catedrală de pământ cu multe turnuri a fost sculptată dintr-⁠un munte. Aurul şi Roma au fost de vină. Timpul şi frumuseţea le-⁠a iertat.“ — Pedro García Trapiello.

ÎN NORD-⁠VESTUL Spaniei se află o ciudată formaţiune stâncoasă sculptată în gresie aurie. Un covor de castani verzi dă impresia că stâncile colţuroase şi turnurile semeţe au fost sculptate de forţele naturii. Doar zărirea ocazională a vreunei guri de tunel dezvăluie anticul secret. Aici, în locul numit în prezent Las Médulas, se afla cândva cea mai mare mină de aur a Imperiului Roman.

Aurul i-⁠a fascinat întotdeauna pe oameni, fapt pentru care ei au depus mari eforturi să-⁠l obţină. În cartea biblică Iov este zugrăvită goana oamenilor după aur, argint şi pietre preţioase cu milenii în urmă, săpând puţuri şi mine, răsturnând munţii din rădăcină şi săpând şanţuri în stânci. — Iov 28:1–⁠10.

Secole mai târziu, când Roma guverna lumea, aurul continua să fie foarte preţuit. Împăratul August a dorit o economie stabilă, iar dinarul de argint şi aureusul erau monedele pe care se putea baza pentru a unge roţile comerţului roman. Ca să bată suficiente monede, el avea, bineînţeles, nevoie de aur şi argint. Prin urmare, imediat după legiunile romane care cucereau noi teritorii soseau căutătorii de aur.

Când, în cele din urmă, legiunile au subjugat partea nord-⁠vestică a Spaniei, nu cu mult timp înainte de începutul erei noastre, ele au descoperit noi zăcăminte de aur. Însă preţiosul metal era îngropat în depozitele aluvionare montane, care nu-⁠l cedau cu uşurinţă. Aveau să treacă două secole şi jumătate de trudă şi sudoare pentru a scoate la iveală comoara ascunsă.

Însă romanii nu s-⁠au dat bătuţi. Forţa de muncă era ieftină, iar tehnicile de minerit ale vremii, deşi laborioase, au făcut proiectul realizabil. Planul lor de a extrage aurul era să spele treptat muntele. Pentru a-⁠şi atinge obiectivul, romanii au construit 50 de canale şi au săpat mai multe bazine mari sus în munţi şi sute de kilometri de tuneluri.

Odată ce reţeaua de tuneluri era construită într-⁠o parte a muntelui, geniştii inundau tunelurile cu apă la o mare presiune. Furia apelor disloca tone de pământ. Stânca şi nisipul aurifere erau spălate spre baza muntelui, unde aurul putea fi separat de nisip prin spălare şi cernere. Apoi acelaşi proces se repeta după construirea altor tuneluri.

S-⁠au meritat toate aceste eforturi? Romanii au extras încetul cu încetul aproximativ 800 de tone de aur din Las Médulas. Pentru a obţine toată această cantitate de aur, miile de muncitori efectiv au urnit munţi, mai bine de 240 000 000 de metri cubi de pământ. Şi, la fiecare zece tone de pământ pe care-⁠l excavau, obţineau 30 de grame de aur.

În zilele noastre au rămas doar tunelurile şi stâncile colţuroase ale muntelui spart, şlefuite de eroziune şi îmbrăcate cu păduri de castani. În mod paradoxal, castanii dulci pe care i-⁠au adus romanii în Spania s-⁠au dovedit mai durabili decât aurul.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Monedă de aur (aureus) cu efigia împăratului August

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Las Médulas, locul unde s-⁠a aflat cea mai mare mină de aur a Imperiului Roman

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

O parte din reţeaua antică de tuneluri

[Provenienţa fotografiei de la pagina 23]

Toate monedele: Musée de Normandie, Caen, Franţa