Cum să trăieşti cu boala ta şi să fii fericit

FII convins că mulţimea de sentimente care probabil te copleşesc sunt cât se poate de justificate. Deşi boala ta sau înrăutăţirea stării tale de sănătate poate fi o realitate fizică, mintea ta se opune schimbărilor pe care boala le aduce cu sine asupra ta. E ca şi cum tu şi boala ta v-⁠aţi prins în jocul cu odgonul, o întrecere între tine cum ai fost altădată şi tine cum probabil vei ajunge. Iar în momentul de faţă se pare că boala se bucură de avantaj. Totuşi, poţi schimba raportul de forţe. Cum anume?

„Când boala aduce cu sine o pierdere, parcă ar fi sinonimă cu moartea“, precizează dr. Kitty Stein. Prin urmare, când pierzi ceva la fel de preţios ca sănătatea, e absolut normal să jeleşti şi să plângi aproape ca şi cum ţi-⁠ar fi murit o persoană dragă. De fapt, pierderea pe care o suferi s-⁠ar putea să nu fie doar în ce priveşte sănătatea. Iată ce a zis o femeie: „A trebuit să renunţ la serviciu. . . . A trebuit să renunţ la independenţa de care m-⁠am bucurat întotdeauna“. Dar, chiar şi aşa, priveşte mereu pierderile suferite într-⁠o lumină corectă. „Vei plânge ceea ce-⁠ai pierdut, dar va trebui să înţelegi şi ce anume ţi-⁠a mai rămas“, spune în continuare dr. Stein, bolnavă de scleroză multiplă. Într-⁠adevăr, după ce ai depăşit lacrimile de la început, vezi că ţi-⁠au mai rămas intacte resurse valoroase. Mai întâi, ai capacitatea de a te adapta.

Un marinar nu poate ţine sub control o furtună, dar îi poate ţine piept „adaptând“ pânzele corăbiei lui. În mod asemănător, poate că nu poţi ţine sub control boala, care s-⁠a năpustit ca o furtună în viaţa ta, dar poţi să-⁠i faci faţă adaptându-⁠ţi „pânzele“, adică resursele fizice, intelectuale şi afective. Ce anume i-⁠a ajutat pe alţi bolnavi care au o boală cronică să se adapteze?

Află câteva lucruri despre boala ta

După ce primul impact cauzat de diagnostic dispare, mulţi îşi dau seama că e mai bine să cunoască crudul adevăr decât să facă faţă unor temeri vagi. Teama te poate împiedica să acţionezi, dar, dacă vei şti ce se întâmplă cu tine, vei putea să te gândeşti la ceea ce poţi face — iar acest lucru în sine are, de obicei, un efect pozitiv. „Gândeşte-⁠te cât de bine te simţi când ai făcut un plan pentru a rezolva o problemă care te îngrijorează“, spune dr. David Spiegel, de la Universitatea Stanford. „Cu mult timp înainte de a te apuca să faci ceva, reduci din griji stabilind ce să faci.“

Poate că simţi nevoia să ştii mai multe lucruri despre boala ta. E aşa cum spune un proverb biblic: „Cel cunoscător îşi măreşte puterea“ (Proverbele 24:5). „Împrumută cărţi de la bibliotecă. Încearcă să afli cât mai multe lucruri posibil despre boala ta“, este sfatul unui bărbat ţintuit la pat. Pe măsură ce afli care sunt tratamentele disponibile şi mijloacele prin care poţi face faţă bolii, vei constata că starea în care te găseşti nu e chiar atât de gravă cum te-⁠ai temut la început că este. S-⁠ar putea chiar să găseşti unele motive pentru care să fii optimist.

Însă obiectivul tău final nu este să înţelegi raţional boala pe care o ai. Iată ce explică dr. Spiegel: „Strângerea acestor informaţii face parte dintr-⁠un proces important, şi anume acceptarea bolii, înţelegerea ei şi adoptarea unui punct de vedere realist cu privire la boală“. Acceptarea ideii că viaţa ta s-⁠a schimbat, dar nu s-⁠a sfârşit e un proces delicat, de multe ori lent. Acest pas înainte — de la a înţelege în mod raţional boala până la a o accepta afectiv — este un pas pe care îl poţi face. Cum anume?

Găseşte acel echilibru fragil necesar

Poate că trebuie să-⁠ţi schimbi punctul de vedere referitor la ce înseamnă să-⁠ţi accepţi boala. La urma urmei, dacă accepţi realitatea că eşti bolnav nu înseamnă că suferi un eşec, aşa cum nici în cazul unui marinar, faptul că acceptă  realitatea că se află în mijlocul furtunii nu înseamnă că suferă un eşec. Dimpotrivă, privind cu ochi realişti furtuna, marinarul se va simţi îndemnat să treacă la acţiune. La fel şi tu, acceptându-⁠ţi boala nu înseamnă că suferi un eşec, ci că „te îndrepţi într-⁠o nouă direcţie“, cum a remarcat o femeie ce suferă de o boală cronică.

Chiar dacă ţi-⁠au slăbit capacităţile fizice, poate că trebuie să-⁠ţi reaminteşti că nu au fost neapărat afectate şi calităţile tale intelectuale, afective şi spirituale. De exemplu, dispui încă de inteligenţă, precum şi de capacitatea de a organiza lucrurile şi de a raţiona? Probabil că ai în continuare acel zâmbet cald al tău, acea grijă a ta pentru alţii, precum şi darul tău de a fi un bun ascultător şi un prieten adevărat. Dar, cel mai important lucru, ai în continuare credinţă în Dumnezeu.

În plus, nu uita că, deşi nu poţi schimba toate împrejurările în care te afli, poţi totuşi să decizi cum să reacţionezi în faţa lor. Irene Pollin, de la Institutul American de Oncologie, declară: „Tu răspunzi de reacţiile pe care le ai în faţa bolii. Tu ai această autoritate indiferent ce anume îţi impune boala“. Helen, o femeie în vârstă de 70 de ani cu scleroză multiplă avansată, confirmă această idee: „Nu boala, ci reacţia ta la boală stabileşte dacă îţi vei redobândi echilibrul“. Un bărbat care se luptă de mai mulţi ani cu o infirmitate spune: „O atitudine optimistă este ca o chilă ce ţine corabia dreaptă“. De fapt, în Proverbele 18:14 se spune: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?“

Recapătă-⁠ţi controlul

Pe măsură ce îţi redobândeşti echilibrul pe plan afectiv, întrebările de genul „De ce mi s-⁠a întâmplat tocmai mie?“ se pot transforma în întrebări cum ar fi „Dacă tot mi s-⁠a întâmplat aşa ceva, ce am să fac în acest caz?“. În acest moment ai putea să iei decizia de a întreprinde alţi paşi pentru a depăşi actuala stare. Să vedem care ar fi câţiva paşi.

Evaluează-⁠ţi starea, gândeşte-⁠te ce trebuie să schimbi, iar apoi caută să schimbi ceea ce poate fi schimbat. „Boala îţi dă ocazia să-⁠ţi reevaluezi viaţa — un semnal care te trezeşte, nu unul care vesteşte sfârşitul“, declară dr. Spiegel. Întreabă-⁠te: „Ce era important pentru mine înainte de a mă îmbolnăvi? Cum s-⁠a schimbat acest lucru?“ Pune-⁠ţi aceste întrebări nu ca să descoperi ce nu mai poţi face, ci ca să stabileşti ce mai e posibil să faci, poate într-⁠un alt mod decât înainte. Să luăm exemplul lui Helen, ale cărei cuvinte le-⁠am menţionat mai înainte.

În ultimii 25 de ani, muşchii i-⁠au slăbit din cauza sclerozei multiple. Mai întâi ea a folosit un cadru metalic pentru a se deplasa. Apoi, când a pierdut controlul asupra mâinii drepte, şi-⁠a folosit-⁠o pe  cea stângă. După aceea a lăsat-⁠o şi mâna stângă. Apoi, cu aproximativ 8 ani în urmă, ea nu a mai putut să meargă. Acum ea trebuie să fie spălată, hrănită şi îmbrăcată de alţii. Acest lucru o întristează, dar, chiar şi în această situaţie, ea spune: „Deviza mea a rămas aceeaşi: «Gândeşte-⁠te la ce poţi face, nu la ce puteai face»“. Iar, cu ajutorul soţului ei şi al asistentelor medicale care vin s-⁠o viziteze, precum şi cu puţină imaginaţie, ea reuşeşte să continue unele dintre activităţile care i-⁠au plăcut întotdeauna. De exemplu, de când avea 11 ani ea le vorbea oamenilor despre promisiunea biblică referitoare la venirea unei lumi noi, paşnice şi continuă s-⁠o facă şi azi, săptămână de săptămână, pentru ea acest lucru fiind de mare preţ (Matei 28:19, 20). Helen explică cum reuşeşte să facă acest lucru:

„O rog pe asistentă să-⁠mi ţină ziarul. Citim împreună rubrica de decese şi alegem câteva anunţuri. Apoi îi spun asistentei ce idei aş dori să includ într-⁠o scrisoare adresată rudelor celui decedat, iar asistenta bate la maşină scrisoarea. Alături de scrisoare pun broşura Când vă moare cineva drag *, unde se explică mângâietoarea speranţă a învierii prezentată de Biblie. Fac acest lucru în fiecare duminică după-⁠amiază. Mă simt fericită deoarece pot încă să le împărtăşesc altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu“.

Fixează-⁠ţi obiective rezonabile, care pot fi atinse. Un motiv pentru care Helen se străduieşte să schimbe ceea ce poate fi schimbat este faptul că acest lucru o ajută să-⁠şi fixeze obiective şi să le atingă. E important să faci şi tu acest lucru. De ce? Deoarece, fixându-⁠ţi obiective, te vei gândi la viitor, iar când atingi acele obiective vei simţi că ai realizat ceva. De asemenea, îţi va reda puţin încrederea în tine. Însă trebuie să te asiguri că obiectivul pe care ţi l-⁠ai fixat e concret. De exemplu, ţi-⁠ai putea propune: „Azi am să citesc un capitol din Biblie“. În plus, fixează-⁠ţi obiective realiste. Întrucât constituţia ta fizică şi afectivă e diferită de cea a altor persoane care au o boală cronică, poate că nu vei putea să atingi aceleaşi obiective pe care le ating ele. — Galateni 6:4.

„Indiferent cât de neînsemnat poate părea un obiectiv, atingerea lui te poate motiva să faci mai mult“, declară Lex, care locuieşte în Olanda. Cu mai bine de 20 de ani în urmă, la  vârsta de 23 de ani, el a avut un accident şi a rămas paralizat. Pe parcursul numeroaselor şedinţe de fizioterapie ce au urmat, el a fost îndemnat să-⁠şi fixeze obiective, cum ar fi să-⁠şi spele faţa cu un şervet de faţă. Era foarte greu pentru el, dar a reuşit. Când a văzut că a reuşit să atingă acel obiectiv, şi-⁠a fixat altul — să deschidă şi să închidă singur tubul cu pastă de dinţi. Din nou a reuşit. „Deşi n-⁠a fost uşor, spune Lex, am descoperit că puteam să fac mai multe lucruri decât am crezut.“

De fapt, cu ajutorul soţiei sale, Tineke, Lex a reuşit să atingă obiective şi mai mari. De exemplu, însoţit de Tineke, el face acum vizite din casă în casă, într-⁠un scaun cu rotile, pentru a le împărtăşi altora cunoştinţa din Biblie. De asemenea, îi face vizite săptămânale unui bărbat cu o infirmitate gravă, cu care studiază Biblia pentru a-⁠l încuraja. „Ajutându-⁠i pe alţii, am parte de multe satisfacţii“, spune Lex. Biblia confirmă acest lucru: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“. — Faptele 20:35.

Poţi şi tu să-⁠ţi fixezi obiectivul de a-⁠i ajuta pe alţii? Faptul că eşti bolnav sau invalid te-⁠ar putea ajuta să fii un consolator deosebit de abil, deoarece problemele tale te fac mai sensibil la durerea altora.

Ţine legătura cu alţii. Studiile medicale arată că păstrarea relaţiilor cu cei din jur face bine la sănătate. E valabil şi contrariul. „Legătura dintre izolarea socială şi mortalitate este la fel . . . de evidentă ca şi legătura dintre fumat . . . şi mortalitate“, declară un cercetător. El adaugă: „Pentru sănătatea ta, îmbunătăţirea relaţiilor cu cei din jur poate fi la fel de importantă ca şi renunţarea la fumat“. Nu ne surprinde concluzia la care a ajuns el, şi anume că abilitatea cu care ne păstrăm relaţiile cu cei din jur „e valoroasă în ce priveşte supravieţuirea“! — Proverbele 18:1.

Însă, aşa cum s-⁠a arătat în articolul precedent, problema poate consta în faptul că unii prieteni nu te mai vizitează. Pentru binele tău, trebuie să stăvileşti acest val crescând care te duce la izolare. Dar cum anume? Ai putea începe să-⁠ţi inviţi prietenii la tine acasă.

Fă ca vizitele să fie plăcute. * Poţi face acest lucru limitând discuţiile despre boala ta, astfel încât musafirii tăi să nu se plictisească fiindcă vorbeşti mereu despre boală. O femeie care suferă de o boală cronică a rezolvat această problemă impunându-⁠şi o limită în privinţa duratei discuţiilor despre boală pe care le  purta cu soţul ei. „Efectiv a trebuit să punem o limită“, spune ea. Într-⁠adevăr, boala ta nu trebuie să fie singurul tău subiect de conversaţie. Iată ce a spus un bărbat care l-⁠a vizitat pe prietenul lui ţintuit la pat, după ce a vorbit cu acesta despre artă, istorie şi motivele pentru care avea credinţă în Iehova Dumnezeu: „N-⁠a lăsat ca boala să-⁠l domine. A fost extraordinar să stau de vorbă cu el“.

De asemenea, dacă îţi păstrezi simţul umorului, va fi o plăcere pentru prietenii tăi să te viziteze. În plus, râsul îţi face bine şi ţie. „Umorul te ajută să faci faţă în multe situaţii şi la multe situaţii“, spune un bărbat care are boala Parkinson. Într-⁠adevăr, râsul poate fi un bun medicament. Iată ce se spune în Proverbele 17:22: „O inimă veselă este o bună doctorie“. Chiar şi numai câteva minute de râs îţi vor face bine. În plus, „spre deosebire de celelalte remedii medicale pe care le încercăm, râsul e absolut sigur, netoxic şi plăcut“, afirmă scriitoarea Susan Milstrey Wells, care suferă şi ea de o boală cronică. „Nu avem de pierdut decât o proastă dispoziţie.“

Găseşte modalităţi de reducere a stresului. Studiile confirmă ideea că stresul poate agrava simptomele fizice ale unei boli; în schimb, prin reducerea stresului, aceste simptome pot deveni mai uşor de suportat. Aşadar, fă din când în când câte o schimbare (Eclesiastul 3:1, 4). Nu te gândi tot timpul la boala ta — mănânci, dormi, respiri cu gândul la boală. Dacă nu poţi ieşi din casă, încearcă să reduci din tensiune ascultând muzică liniştitoare, citind o carte, făcând o baie îndelungată, scriind scrisori sau poezii, pictând, cântând la un instrument muzical, stând de vorbă cu un prieten de încredere sau făcând alte activităţi asemănătoare. Toate acestea nu constituie o soluţie definitivă la problema ta, dar îţi pot aduce o clipă de alinare.

Dacă te poţi deplasa, fă o plimbare, du-⁠te la cumpărături, lucrează în grădină, plimbă-⁠te cu maşina sau, în cazul în care e posibil, pleacă în vacanţă. Este adevărat, o călătorie poate fi ceva mai complicat din cauza bolii tale, dar, cu o pregătire şi câteva improvizaţii, obstacolele pot fi depăşite. De exemplu, Lex şi Tineke, despre care am vorbit mai înainte, au reuşit să facă o călătorie în străinătate. „La început ne-⁠am simţit un pic tensionaţi, dar am avut o vacanţă extraordinară!“, spune Lex. Într-⁠adevăr, poate că boala face parte din viaţa ta, însă ea nu trebuie să-⁠ţi domine viaţa.

Extrage putere din credinţă. Adevăraţii creştini care au reuşit să facă faţă unor boli grave au declarat că credinţa lor în Iehova Dumnezeu, precum şi asocierea cu congregaţia creştină sunt în permanenţă surse de mângâiere şi putere. * Vă prezentăm în continuare câteva dintre declaraţiile lor în legătură cu valoarea rugăciunii, a studierii Bibliei, a meditării la viitor şi a asistării la întrunirile creştine ţinute la Sala Regatului.

● „Din când în când mă mai simt deprimat. Când se întâmplă acest lucru, mă rog lui Iehova, iar el îmi reînnoieşte hotărârea de a continua să fac ce pot.“ — Psalmul 55:22; Luca 11:13.

● „Ceea ce mă ajută enorm de mult să-⁠mi păstrez pacea minţii este citirea din Biblie şi meditarea la cele citite.“ — Psalmii 63:6; 77:11, 12.

● „Studierea Bibliei mă ajută să nu uit că adevărata viaţă e încă de domeniul viitorului şi că nu voi fi mereu invalidă.“ — Isaia 35:5, 6; Revelaţia 21:3, 4.

● „Având credinţă în viitorul promis în paginile Bibliei, găsesc forţa necesară să fac faţă vieţii zi de zi.“ — Matei 6:33, 34; Romani 12:12.

● „Fiind prezentă la întrunirile de la Sala Regatului, reuşesc să-⁠mi ţin mintea concentrată asupra lucrurilor pozitive şi să nu mă gândesc la boala mea.“ — Psalmii 26:12; 27:4.

● „Asocierea ziditoare de care mă bucur cu membrii congregaţiei îmi încălzeşte inima.“ — Faptele 28:15.

Biblia ne dă următoarea asigurare: „DOMNUL este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred în El“ (Naum 1:7). Relaţiile strânse cu  Iehova Dumnezeu şi asocierea cu congregaţia creştină constituie surse de mângâiere şi putere. — Romani 1:11, 12; 2 Corinteni 1:3; 4:7.

Acordă-⁠ţi timp

Pentru a reuşi să trăieşti cu boala sau infirmitatea ta gravă „îţi trebuie timp; nu se întâmplă peste noapte“, remarcă o asistentă socială care îi ajută pe oameni să facă faţă consecinţelor bolilor cronice. Acordă-⁠ţi timp, recomandă alt specialist, deoarece înveţi „ceva cu totul nou, şi anume, să faci faţă unei boli grave“. Fii conştient că, chiar şi atunci când ai o atitudine optimistă, poţi avea zile sau săptămâni mai grele, când efectele bolii tale te copleşesc. Însă, cu timpul, poţi observa progresele pe care le faci. Aşa s-⁠a întâmplat în cazul unei femei, care a zis: „Eram atât de încântată când îmi dădeam seama că trecuse o zi întreagă fără să mă mai gândesc la cancer. . . . Cu câtva timp în urmă, nu credeam că ar fi posibil aşa ceva“.

Într-⁠adevăr, după ce ai trecut de primele temeri şi ţi-⁠ai fixat noi obiective, ai putea rămâne surprins să vezi cât de bine reuşeşti să faci faţă bolii — lucru care va fi prezentat în articolul următor.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Ai putea să-⁠ţi accepţi boala încercând să afli câte ceva despre ea

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Cu ajutorul altora, Helen pregăteşte scrisori încurajatoare

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

„Mă simt fericită deoarece pot să le împărtăşesc altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu“

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

„Am descoperit că, deşi eram paralizat, puteam să fac mai multe lucruri decât am crezut.“ — Lex