Foc! Dar ce extinctor să folosesc?

CÂT de des trecem pe lângă această santinelă mică şi silenţioasă de lângă perete fără să o băgăm în seamă! Totuşi, într-⁠o bună zi, ea ne-⁠ar putea salva biroul, fabrica sau chiar locuinţa de puterea mistuitoare a focului. Extinctoarele portative pot preveni scăparea de sub control a incendiilor mai mici, cum ar fi cele cauzate de o tigaie în flăcări de pe maşina de gătit sau de perdeaua aprinsă de radiator. Asemenea armelor cu acţiune rapidă, extinctoarele sunt proiectate să distrugă un duşman crud înainte ca el să prindă putere.

Întrucât acest duşman se prezintă sub diverse forme, — incendii de materiale lemnoase, incendii de uleiuri şi de gaze, incendii de instalaţii electrice —, şi extinctoarele portative au diverse forme. Este firesc să doriţi să cunoaşteţi atât duşmanul, cât şi armele. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să aveţi profesionalismul unui pompier, totuşi trebuie să cunoaşteţi câteva principii de bază. De exemplu, ce aţi fi făcut în următoarea situaţie?

Pregătindu-⁠se să coacă pâine, un patisier încălzea într-⁠un cuptor un stativ cu 20 de tăvi noi, bine unse. Însă termostatul era defect, iar temperatura s-⁠a ridicat atât de mult, încât uleiul a început să fumege. Cu mâinile protejate de mănuşi, patisierul a deschis iute uşa cuptorului şi a tras stativul afară. Dar, făcând aşa, el a expus uleiul fumegând la o mare cantitate de aer. Vvuf! În urma autoaprinderii, flăcările au ţâşnit ca nişte suliţe spre tavan. Nevătămat, patisierul s-⁠a retras rapid şi s-⁠a întors în câteva secunde înarmat cu un extinctor cu dioxid de carbon, stingând imediat focul. Dar nu după mult timp s-⁠a format şi mai mult fum, iar uleiul s-⁠a aprins din nou. Ciclul s-⁠a repetat de patru ori! Temându-⁠se că nu peste mult timp conţinutul extinctorului avea să se epuizeze, patisierul a tras o pătură antifoc din dulăpiorul aflat în apropiere şi a aruncat-⁠o peste stativ. Spre uşurarea lui, focul s-⁠a stins.

Fireşte că dorim să folosim cele mai bune arme disponibile pentru a stinge un foc mic, dar ameninţător. Însă, dacă patisierul ar fi ştiut anumite lucruri despre autoaprindere, — riscul producerii acesteia fiind foarte mare în prezenţa fumului —, el pur şi simplu ar fi oprit cuptorul, ar fi ţinut uşa închisă şi ar fi lăsat conţinutul cuptorului să se răcească de la sine. Sau ar fi folosit de la bun început pătura antifoc, iar apoi, dacă ar fi fost necesar, şi extinctorul cu dioxid de carbon. Oricare ar fi situaţia, experienţa demonstrează  valoarea unor cunoştinţe fundamentale despre incendii şi despre cea mai potrivită modalitate de a le stinge.

„Triunghiul“ din care se naşte focul

„Triunghiul focului“ este o expresie uzuală care defineşte condiţiile arderii: combustibil plus oxigen plus căldură egal foc. Înlăturaţi doar unul dintre aceste elemente şi nu numai că veţi stinge incendiul, dar veţi şi preveni producerea vreunuia. Să vedem ce relaţie există între aceste elemente.

COMBUSTIBILUL: Asemenea oamenilor, incendiile se sting dacă nu sunt alimentate. Pompierii profită de acest principiu când este vorba despre incendii de păduri şi desişuri creând o barieră de pământ în calea focului principal. Într-⁠o bucătărie, eliminarea combustibilului se poate face pur şi simplu prin oprirea gazului. În alte spaţii însă, poate fi dificilă sau chiar imposibilă eliminarea combustibilului.

OXIGENUL: Şi în acest caz, asemenea oamenilor, focul trebuie să respire. Aruncaţi o lopată de pământ sau o pătură antifoc peste un foc şi îl veţi înăbuşi. Între paranteze fie spus, nivelul de oxigen nu trebuie să scadă la zero ca un foc să se stingă. Dacă reduceţi nivelul de oxigen de la 21 la sută — ceea ce reprezintă nivelul normal de oxigen din aer — la 15 la sută, multe substanţe, cum ar fi lichidele inflamabile şi chiar unele substanţe solide, nu vor mai arde.

CĂLDURA: Sursa de căldură ce poate da naştere unui incendiu ar putea fi un radiator electric, o maşină de gătit, cablurile conectate la o priză electrică suprasolicitată, o scânteie sau un tăciune, un fulger ori căldura generată de vegetaţia aflată în descompunere, de substanţele volatile sau de multe alte lucruri. Reţineţi: Dacă vedeţi fum ridicându-⁠se îndeosebi de la grăsimi sau uleiuri de gătit aşezate pe o sursă de căldură, autoaprinderea se poate produce în decurs de numai câteva secunde.

Potrivite pentru orice fel de incendii mici

Deşi multe locuinţe nu sunt dotate cu extinctoare, legea prevede ca fabricile, clădirile cu birouri şi clădirile publice să fie echipate în mod obligatoriu cu extinctoare. Tipurile de bază sunt cele cu apă, cu substanţe chimice lichide, cu spumă, cu pulbere şi cu dioxid de carbon. Extinctoarele cu haloni încep să fie scoase din uz, deoarece se crede că distrug stratul de ozon din atmosferă. Pentru a-⁠i ajuta pe utilizatori că aleagă extinctorul potrivit în caz de urgenţă, pe majoritatea tipurilor de extinctoare sunt reprezentate imagini care arată în ce situaţii pot fi sau nu pot fi folosite. De asemenea, pot fi deosebite în funcţie de culorile lor. Iar pe majoritatea extinctoarelor se poate vedea o literă, cum ar fi A, B sau C, indicând o anumită clasă de incendii. Propulsantul, şi anume gazul sub presiune, expulzează cu mare viteză ingredientul activ prin capul de dispersie când mânerul de acţionare este apăsat. Întrucât conţin gaz sub presiune, extinctoarele trebuie verificate periodic. De asemenea, ar trebui montate întotdeauna în apropierea ieşirilor şi ar trebui să fie la îndemână. Să examinăm acum, pe scurt, fiecare tip de extinctor.

Extinctoarele cu pulbere inhibă chimic arderea şi aproape că pot fi numite produsul ignifug universal. Pulberea este eficientă atât pentru  stingerea incendiilor din clasa A şi a celor din clasa B, cât şi pentru combaterea incendiilor din clasa C (instalaţii electrice). Este lesne de înţeles că acest extinctor ce poate fi folosit împotriva mai multor tipuri de incendii conferă locuinţei voastre o excelentă protecţie. Pulberea face mare mizerie, însă mizeria nu se poate compara cu daunele cauzate de un incendiu scăpat de sub control!

Extinctoarele cu apă sub presiune sunt ideale pentru incendiile în care materialul combustibil este hârtia, lemnul, materialele plastice, gunoiul sau produsele textile. De obicei, acestea sunt numite incendii din clasa A. Puterea de stingere pe care o are apa derivă din marea ei capacitate de a absorbi căldura. Dacă este suficientă, apa pur şi simplu „extrage“ căldura mai repede decât o poate regenera focul, şi astfel focul se stinge. Dar să nu folosiţi apă în cazul lichidelor inflamabile. Nu veţi face altceva decât să răspândiţi incendiul, existând chiar riscul producerii unei explozii! De asemenea, întrucât apa este bună conducătoare de electricitate, nu trebuie folosită nici apa în sine şi nici vreun extinctor care o conţine pentru a stinge incendiile de instalaţii electrice sub tensiune.

Extinctoarele cu substanţe chimice lichide conţin o soluţie de săruri alcaline şi apă şi sunt deosebit de eficiente împotriva grăsimilor şi a uleiurilor de gătit, însă nu şi împotriva produselor pe bază de petrol. Ele sunt eficiente şi împotriva incendiilor din clasa A.

Extinctoarele cu spumă sunt eficiente nu numai în cazul incendiilor din clasa A, ci îndeosebi în cazul incendiilor de lichide inflamabile (uleiuri industriale, combustibili, vopsele), cunoscute în general sub denumirea de incendii din clasa B. Există două tipuri de extinctoare cu spumă, aşadar informaţi-⁠vă care tip se potriveşte cel mai bine necesităţilor voastre. Când se aplică pe un lichid incendiat, spuma formează o peliculă impenetrabilă care inactivează vaporii inflamabili şi care totodată înlătură oxigenul. Prin urmare, spuma trebuie aplicată mai lent, ca să nu penetreze lichidul, ci să se întindă imediat pe suprafaţa lui. Fiţi atenţi să nu folosiţi spuma în incendii cu echipament electric sub tensiune.

Extinctoarele cu dioxid de carbon pot fi folosite, practic, împotriva tuturor incendiilor, cu excepţia incendiilor de gaze. Aceste extinctoare funcţionează pe baza principiului potrivit căruia dioxidul de carbon înlocuieşte oxigenul. Însă, aşa cum am văzut la început, dacă combustibilul îşi păstrează căldura, este posibil să se producă autoaprinderea. Dioxidul de carbon este un gaz, motiv pentru care eficienţa lui într-⁠un spaţiu deschis, aerisit este limitată. Totuşi, datorită „curăţeniei“ lui, extinctoarele care-⁠l conţin sunt preferabile pentru stingerea dispozitivelor delicate sau a echipamentelor electronice. În spaţiile închise însă, dioxidul de carbon poate asfixia. Aşadar, dacă îl folosiţi în astfel de spaţii, trebuie să părăsiţi încăperea când incendiul este stins şi să închideţi uşa după voi.

Pătura antifoc * este un ajutor convenabil în lupta împotriva focului şi este ideală pentru stingerea  incendiilor mici, care nu s-⁠au extins, cum ar fi cele produse pe maşina de gătit sau de aprinderea unui petec din covor. Nu trebuie decât să scoateţi pătura din dulăpiorul ei agăţat pe perete, să o întindeţi în faţa voastră ca să vă protejaţi de flăcări şi să o aruncaţi deasupra focului. Bineînţeles, dacă nu aţi făcut-⁠o deja şi dacă e posibil, opriţi sursa de căldură imediat.

Păturile antifoc pot salva viaţa şi în cazul în care s-⁠ar aprinde îmbrăcămintea de pe voi. În această situaţie, reţineţi următoarea regulă vitală: „Opreşte-⁠te, lasă-⁠te la pământ şi rostogoleşte-⁠te“. Niciodată să nu alergaţi. Nu aţi face altceva decât să alimentaţi flăcările. Dacă voi sau altcineva poate înfăşura o pătură antifoc în jurul vostru, veţi înăbuşi focul şi mai repede.

Mai bună decât extinctoarele

Cea mai bună protecţie împotriva incendiilor este prevenirea lor; folosiţi-⁠vă, aşadar, judecata sănătoasă. Chibriturile şi aprinzătoarele nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor. Înlăturaţi de pe maşina de gătit sau din apropierea acesteia orice material ce poate lua foc. Nu gătiţi niciodată îmbrăcaţi în haine cu mâneci largi, care atârnă şi care se pot aprinde. Instalaţi în locuinţa voastră detectoare de fum.

Iată şi alte sugestii. Nu suprasolicitaţi niciodată prizele electrice sau prelungitoarele. Nu lăsaţi niciodată grăsimile sau uleiurile să se încingă nesupravegheate pe maşina de gătit înfierbântată. Fiţi atenţi unde amplasaţi radiatoarele electrice. Dacă ţineţi butelii de gaz în apropierea casei, valvele lor de siguranţă, o posibilă sursă de alimentare a focului într-⁠un incendiu, să nu fie îndreptate spre clădire. Folosiţi siguranţe electrice de mărimi corespunzătoare. Înlocuiţi cablurile electrice deteriorate.

V-⁠aţi gândit vreodată să efectuaţi exerciţii de evacuare în caz de incendiu? Acestea vă pot salva viaţa. Stabiliţi ca familia să se întâlnească într-⁠un anumit punct — în orice loc sigur, fixat dinainte şi care este uşor de găsit atât ziua, cât şi noaptea. Pe lângă toate acestea, daţi-⁠le membrilor familiei responsabilităţi: Cine îi va ajuta pe copii sau pe cei bolnavi să ajungă la loc de siguranţă? Cine va chema pompierii? Într-⁠adevăr, aceste exerciţii pot salva viaţa, deoarece, cu ajutorul lor, se repetă reacţia corectă, făcând ca aceasta să fie automată şi rapidă.

În caz de urgenţă

Reţineţi: bunurile pot fi înlocuite, dar viaţa nu. Nu vă riscaţi viaţa luptând cu focul. Dacă totuşi sunteţi în siguranţă şi luptaţi împotriva focului, faceţi acest lucru dintr-⁠un loc din care aveţi acces la ieşire. Dar, dacă aveţi îndoieli cu privire la extinctorul vostru, şi anume dacă este cel potrivit, sau dacă vă e teamă că focul e prea mare pentru a putea fi stins cu ajutorul unui extinctor, ieşiţi repede şi anunţaţi pompierii.

Reţineţi, de asemenea, că fumul, îndeosebi cel toxic provenit de la materiale sintetice, ucide mai mulţi oameni decât flăcările: poate ucide în mai puţin de două minute! Aşadar, când ieşiţi dintr-⁠o clădire în flăcări, rămâneţi cât mai aproape de podea. Acolo fumul nu este atât de dens, iar aerul e mai rece. Dacă este posibil, ţineţi o cârpă umedă la gură. Înainte de a deschide uşa, atingeţi-⁠o cu dosul palmei. Dacă e fierbinte, înseamnă că dincolo de ea este foc; găsiţi altă ieşire. Şi închideţi toate uşile în urma voastră când ieşiţi. Acest lucru împiedică oxigenul să ajungă la foc. Bineînţeles, nici nu poate fi vorba de folosirea lifturilor în caz de incendiu: te poţi bloca în ele şi se pot încinge ca nişte cuptoare!

Prin urmare, dacă intenţionaţi să achiziţionaţi echipament de protecţie împotriva incendiilor pentru locuinţa, maşina sau firma voastră, ar fi mai bine ca înainte de aceasta să cereţi informaţii de la un post de pompieri din apropiere. Detaliile pot varia de la ţară la ţară şi, prin urmare, nu au fost obiectivul dezbaterii din acest articol.

În orice caz, data următoare când vedeţi această mică santinelă silenţioasă, opriţi-⁠vă şi faceţi-⁠vă timp să o cunoaşteţi mai bine. Într-⁠o bună zi s-⁠ar putea să-⁠i fiţi profund îndatoraţi.

[Notă de subsol]

[Diagrama/Ilustraţiile de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

FOC

combustibil

căldură

oxigen

[Legenda ilustraţiilor]

CLASA A

CLASA B

[Provenienţa ilustraţiilor]

Chubb Fire Safety

[Diagrama de la pagina 26]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Dacă ţi se aprind hainele pe tine, nu alerga

1. OPREŞTE-TE

2. LASĂ-TE LA PĂMÂNT

3. ROSTOGOLEŞTE-TE

[Provenienţa ilustraţiilor]

© Coastal Training Technologies Corp. Reproduced by Permission

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Există multe tipuri de extinctoare pentru locuinţă ce pot fi folosite în diferite situaţii

[Provenienţa ilustraţiei]

Ilustraţia de sus: Reprinted with permission from NFPA 10 - 1998, Portable Fire Extinguishers, Copyright © 1998, National Fire Protection Association, Quincy, Massachusetts 02269. This reprinted material is not the complete and official position of the NFPA on the referenced subject which is represented only by the standard in its entirety.