Când portocalele nu sunt portocalii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

CÂND nu sunt portocalele portocalii? În limba română, acesta ar putea părea un joc de cuvinte, dar nu este aşa. Dacă aţi întreba pe cineva de pe insula italiană Sicilia v-⁠ar răspunde, cu siguranţă: „Când sunt roşii!“

Este vorba despre portocalele siciliene sângerii (Citrus sinensis), numite aşa datorită culorii stridente a pulpei, care poate varia de la un portocaliu cu dungi rubinii, la un purpuriu şi un roşu-⁠aprins, până la aproape negru. Coaja lor e portocalie cu tentă spre roşu sau violet, iar, când le simţi mirosul proaspăt, îţi lasă gura apă. Aroma lor este tare şi dulce-⁠acrişoară, iar unii spun că „are un gust asemănător cu cel al zmeurii“.

Citricele se cultivă în Italia încă din antichitate. Se pare că portocalele, originare din Asia, au fost aduse în Sicilia în jurul secolului al IV-⁠lea e.n., dar acelea erau aurii (nu roşii) şi acre. Portocala dulce a fost adusă în Europa de portughezi în secolele al XIV-⁠lea şi al XV-⁠lea, iar de aici a fost dusă în America, împreună cu alte varietăţi de citrice. Însă portocalele siciliene sângerii aveau să fie omologate, pentru prima dată, doar la începutul secolului al XX-⁠lea.

De ce sunt roşii?

Toate portocalele conţin caroten, acelaşi pigment galben-⁠portocaliu care dă culoare gălbenuşului şi morcovului. Ceea ce este neobişnuit la varietăţile moro, tarocco şi sanguinello de portocale siciliene este faptul că în ele se formează un pigment roşu numit antocian, care dă fructelor coapte culoarea tipică de roşu. * Dar luaţi un portocal sicilian de aici, o zonă restrânsă din provinciile Catania, Siracusa şi Enna, şi plantaţi-⁠l altundeva, şi veţi vedea că fructele pe care le va produce nu vor mai fi deloc roşii. De ce? Prin ce se remarcă această parte estică a Siciliei?

Nu se cunosc încă toţi factorii care contribuie la formarea antocianului în portocalele siciliene sângerii. Mai trebuie să se stabilească şi ce influenţă are solul asupra pigmentării fructelor, dacă are vreo influenţă. Alţi factori fie favorizează, fie inhibă sinteza pigmentului roşu în timp ce fructul se coace. S-⁠a observat, de exemplu, că înroşirea începe când temperaturile sunt joase în timpul nopţii şi când lumina este puternică în timpul zilei. Cât despre gust, lumina puternică asigură fructului cantitatea potrivită de zaharuri simple, iar ploile moderate contribuie la aroma tare şi pură a acestuia.

Se crede că tocmai prin această combinaţie unică de factori se deosebesc portocalele siciliene sângerii de celelalte soiuri. S-⁠au cultivat fructe asemănătoare şi în alte zone din sudul Italiei, precum şi  în Spania, Maroc, Florida şi California, dar se spune că nimeni nu a reuşit obţină toate calităţile portocalelor siciliene sângerii.

Un fruct ce trebuie apreciat

Pe lângă culoarea lor excepţională, aceste fructe au şi o mare valoare nutritivă. Portocalele tarocco conţin cea mai mare cantitate de vitamina C dintre toate citricele. O portocală de dimensiuni medii este suficientă pentru a asigura cantitatea de vitamina C necesară zilnic organismului. Portocalele siciliene sângerii au numeroase proprietăţi. Şi, ca să nu menţionăm decât câteva dintre acestea, un pahar de suc gros, proaspăt este o sursă delicioasă şi sănătoasă de carbohidraţi, minerale şi fibre, toate fiind substanţe uşor asimilabile şi energizante. Prin urmare, nu degeaba se străduiesc cultivatorii sicilieni de citrice să-⁠şi ocrotească deosebitul produs şi să le sporească oamenilor aprecierea faţă de acesta.

Experţii sunt convinşi că aceste fructe siciliene sunt „printre cele mai fine portocale de desert din lume, datorită aromei lor tari, echilibrului ideal dintre aciditate şi dulceaţă şi gustului complex ce zăboveşte în gură mult timp după ce sunt consumate“. Într-⁠o bună zi, s-⁠ar putea să aveţi ocazia de a judeca voi înşivă dacă este sau nu aşa.

Deşi au apărut relativ recent, portocalele siciliene sângerii sunt doar unul dintre variatele tipuri de alimente delicioase pe care Iehova, prin actele sale de creaţie, le-⁠a furnizat spre plăcerea omului. Aşadar, pentru toţi cei ce manifestă recunoştinţă faţă de generozitatea divină, chiar şi ‘pomii roditori . . . laudă Numele DOMNULUI!’ — Psalmul 148:9, 13; Geneza 1:29.

[Notă de subsol]