Salt la conţinut

Salt la cuprins

O industrie cu o istorie îndelungată

O industrie cu o istorie îndelungată

O industrie cu o istorie îndelungată

Atelierul de tâmplărie al lui John n-⁠avea egal în cartier în ce priveşte construcţia, precum şi uneltele şi materialele din dotare. John se mândrea cu el. Dar într-⁠o noapte a izbucnit un incendiu. În câteva ore, din frumosul său atelier n-⁠a mai rămas decât un morman de cenuşă fumegândă.

CU CÂTVA timp înainte, John se gândise la un moment dat să încheie o asigurare de incendiu din fondurile cu care îşi construise atelierul, dar apoi şi-⁠a zis: „Eu sunt foarte atent. Iar, dacă nu va izbucni nici un incendiu, asigurarea nu înseamnă decât bani aruncaţi în vânt“. Dar a izbucnit un incendiu. Dacă atelierul său ar fi fost asigurat, fără îndoială că John l-⁠ar fi putut reconstrui. Fără asigurare însă, el n-⁠a putut să facă nimic.

Ce este o asigurare?

O asigurare nu este neapărat o investiţie de la care te poţi aştepta să primeşti banii înapoi. Nu e nici un joc de noroc. Un jucător îşi asumă nişte riscuri, pe când o asigurare oferă protecţie împotriva riscurilor deja existente. Asigurarea este o modalitate de a împărţi riscul cu alţii.

Încă din antichitate, unele comunităţi aveau un fond comun constituit din bunurile şi averile lor, fond destinat ajutorării celor care sufereau anumite pagube. Cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, Moise le-⁠a poruncit membrilor poporului Israel ca periodic să dea o parte din produsele lor pentru ‘străini, orfani şi văduve’. — Deuteronomul 14:28, 29.

Începuturile asigurării

Istoria asigurării are o vechime de mii de ani. Un fel de asigurare de credite se găsea şi în Codul lui Hammurabi, o culegere de legi babiloniene despre care se spune că datează dinaintea Legii lui Moise. Pentru a-⁠şi finanţa expediţiile comerciale, proprietarii de nave din vechime obţineau credite de la investitori. Dacă nava era avariată, proprietarii nu aveau răspunderea de a rambursa creditele. Întrucât multe nave se întorceau fără să sufere vreo pagubă, dobânda plătită de numeroşii proprietari de nave acoperea riscul asumat de creditori.

Lucrurile au stat la fel în sectorul maritim de mai târziu, unde şi-⁠au făcut apariţia unii dintre cei mai renumiţi furnizori de asigurări din lume, şi anume Lloyd’s, din Londra. În 1688, Edward Lloyd era proprietarul unei cafenele unde negustorii şi bancherii londonezi se întâlneau într-⁠un cadru neoficial ca să facă afaceri. Aici, bancherii, care le ofereau marinarilor contracte de asigurare, îşi scriau numele sub riscul pe care ei îl acceptau în schimbul unei anumite plăţi, adică a unei prime. Aceştia au ajuns să fie cunoscuţi sub numele de asiguratori. În cele din urmă, în 1769, Lloyd’s a devenit un grup de asiguratori organizat, care, cu trecerea timpului, s-⁠a dezvoltat ajungând să ocupe primul loc pe piaţa de asigurări pentru riscuri maritime.

Asigurarea azi

Şi în prezent, când încheie o asigurare, oamenii îşi împart riscul cu alţii. Societăţile de asigurări de azi analizează statisticile care prezintă frecvenţa daunelor provocate în trecut — de exemplu, daunele provocate de un incendiu izbucnit într-⁠un atelier — cu scopul de a încerca să prevadă ce daune vor suferi clienţii lor în viitor. Societăţile de asigurări utilizează fondurile obţinute din plăţile mai multor clienţi pentru a-⁠i despăgubi pe clienţii care suferă daune.

Aveţi nevoie de vreo asigurare? Dacă da, ce fel de asigurare este potrivită în cazul dumneavoastră? Şi, indiferent că aţi încheiat sau nu o asigurare, ce măsuri de prevedere vă puteţi lua pentru a depăşi cu bine riscurile din viaţă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Asociaţia celor mai renumiţi furnizori de asigurări din lume şi-⁠a avut începutul într-⁠o cafenea

[Provenienţa ilustraţiei]

Prin amabilitatea Lloyd’s of London