Să credem ce spune istoria?

„Cunoaşterea istoriei umanităţii ne dă . . . sentimentul că aparţinem unei comunităţi ce există de secole, cu mult înainte de a ne naşte, şi va continua să existe peste secole, cu mult după moartea noastră.“ — A COMPANION TO THE STUDY OF HISTORY, DE MICHAEL STANFORD.

A TRĂI fără istorie înseamnă a trăi fără amintiri. Fără istorie, tu, familia ta, ba chiar naţiunea ta n-⁠aţi avea origini, n-⁠aţi avea trecut. Prezentul n-⁠ar avea nici o bază şi aproape că n-⁠ar avea sens ca noţiune.

Istoria poate fi o sursă aproape nesecată de lecţii de viaţă. Ea ne poate ajuta să nu tot repetăm vechile greşeli. Aşa cum a afirmat un filozof cândva, oamenii care uită trecutul sunt condamnaţi să-⁠l repete. Familiarizându-⁠ne cu istoria putem ajunge să înţelegem câte ceva despre civilizaţii demult apuse, despre descoperiri uluitoare, despre popoare fascinante şi despre alte moduri de a privi lucrurile.

Dar, întrucât istoria se ocupă cu popoare şi evenimente de demult, cum putem şti dacă merită să credem ce spune ea? În cazul în care vrem să învăţăm lecţii utile din istorie, atunci e clar că evenimentele din trecut trebuie să se bazeze pe adevăr. Şi, când descoperim adevărul, trebuie să-⁠l acceptăm, chiar dacă s-⁠ar putea să nu ne fie întotdeauna pe plac. Trecutul poate fi ca o grădină de trandafiri: e frumos, dar e şi plin de ţepi; te inspiră, dar te şi îndurerează.

În articolele ce urmează vom analiza câteva lucruri legate de istorie care ne pot ajuta să stabilim adevărul celor citite. Vom analiza şi în ce mod poate să tragă foloase din istoria autentică cititorul cu discernământ.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Regina Nefertiti

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Ce lecţii putem învăţa din istorie?

[Provenienţa fotografiilor]

Nefertiti: Ägyptisches Museum der Staatlichen Museen Preußischer Kulturbesitz, Berlin

Pe margine: Fotografie obţinută prin amabilitatea British Museum