Salt la conţinut

Salt la cuprins

Natura unică a Soarelui

Natura unică a Soarelui

Natura unică a Soarelui

ÎN TIMP ce citiţi acest articol, Soarele fie este sus pe cer, fie ştiţi că va răsări nu peste mult timp. Are oare vreo importanţă? Da, pentru că, fără radiaţia solară, miriadele de vietăţi, inclusiv oamenii, nu ar exista. Nu ar exista nici varietatea formelor de viaţă, care includ milioane de specii, de la bacteriile unicelulare până la balenele uriaşe.

Este adevărat că doar aproximativ o jumătate de miliardime din energia generată de Soare ajunge la planeta noastră. Totuşi, chiar şi acele câteva „firimituri“ de la „masa“ Soarelui sunt suficiente pentru a hrăni şi a susţine viaţa pe Pământ. Mai mult decât atât, dacă acest „şuvoi“ subţire de radiaţii solare ar fi valorificat în mod eficient, el ar putea satisface foarte bine nevoia de energie a societăţii noastre moderne, şi tot nu s-⁠ar epuiza.

În majoritatea lucrărilor de astronomie, Soarele este prezentat ca o stea normală, „un corp ceresc cât se poate de obişnuit“. Dar este Soarele din toate punctele de vedere „un corp ceresc . . . obişnuit“? Guillermo Gonzalez, un astronom de la Universitatea Washington din Seattle, a afirmat că Soarele este unic. Ar trebui ca această idee să aibă vreun efect asupra căutării formelor de viaţă pe alte planete? Gonzalez răspunde: „Există mult mai puţine stele ce pot susţine viaţa inteligentă decât cred oamenii“. El adaugă: „Dacă astronomii nu-⁠şi restrâng sfera cercetărilor la stelele cu caracteristici unice ca Soarele, ei îşi pierd o mare parte din timp“.

Care sunt câteva caracteristici ale Soarelui care contribuie la susţinerea vieţii? Pe măsură ce le examinăm, să nu uităm că multe dintre afirmaţiile referitoare la fizica universului sunt de natură teoretică.

Caracteristici uluitoare

● O stea individuală: Astronomii estimează că 85 la sută dintre stelele din vecinătatea Soarelui formează grupuri de două sau mai multe stele care orbitează una în jurul celeilalte. Aceste stele sunt legate între ele prin forţele lor gravitaţionale.

Soarele însă este o stea individuală. „Prin urmare, ideea că Soarele este o stea individuală pare a fi cât se poate de neobişnuită“, scrie astronomul Kenneth Phillips, în cartea sa Guide to the Sun (Ghid spre Soare). Datorită acestui statut al Soarelui, Pământul are o orbită mai stabilă, care, la rândul ei, are un rol important în existenţa vieţii pe glob, afirmă Gonzalez.

● O stea masivă: Potrivit opiniei lui Gonzalez, altă particularitate a Soarelui constă în faptul că „este una dintre stelele cele mai masive care se află în vecinătatea sa, acestea reprezentând 10 la sută“, precizează revista New Scientist. Phillips remarcă: „Soarele conţine 99,87 la sută din masa sistemului solar, iar prin forţa sa gravitaţională ţine sub control toate corpurile cereşti din sistemul nostru solar“.

Datorită acestei caracteristici, Pământul se află la o distanţă suficient de mare faţă de Soare, şi anume de 150 de milioane de kilometri, şi totuşi nu se îndepărtează de el. Însă, la rândul ei, această distanţă relativ mare contribuie la ocrotirea formelor de viaţă de pe Pământ, care altfel ar fi pârjolite de Soare.

● Elemente grele: Gonzalez afirmă că Soarele conţine cu 50 la sută mai multe elemente grele — carbon, azot, oxigen, magneziu, siliciu şi fier — decât alte stele de acelaşi tip şi de aceeaşi vârstă. În această privinţă, Soarele se remarcă printre ceilalţi sori. „Cantitatea de elemente grele din Soare este foarte scăzută“, afirmă Phillips, „dar în alte stele . . . este şi mai scăzută“. De fapt, stelele în care abundenţa de elemente grele este asemănătoare celei din Soare aparţin unei anumite categorii de stele numite populaţia de tip I.

Ce legătură are aceasta cu existenţa vieţii pe Pământ? Elementele grele au un rol esenţial în susţinerea vieţii. Dar ele sunt rare, alcătuind mai puţin de 1 la sută din Univers. Pământul însă conţine aproape toate elementele mai grele. De ce? Deoarece, potrivit opiniei astronomilor, Pământul orbitează în jurul unei stele atât de neobişnuite, Soarele.

● O orbită mai puţin eliptică: Faptul că Soarele face parte din populaţia de tip I mai prezintă un avantaj. „Stelele din populaţia de tip I parcurg, în general, orbite aproape circulare în jurul nucleului galactic“, se afirmă în cartea Guide to the Sun. Orbita Soarelui este mai puţin eliptică decât cea a altor stele de acelaşi tip şi de aceeaşi vârstă. Dar de ce ar putea avea aceasta vreo legătură cu existenţa vieţii pe Pământ? Pentru că forma circulară a orbitei Soarelui împiedică astrul să evadeze spre centrul galaxiei, unde se află multe supernove (stele care explodează).

● Variaţia de strălucire: Iată încă o caracteristică interesantă a stelei sistemului nostru solar. În comparaţie cu alte stele asemănătoare, variaţia de strălucire a Soarelui este cu mult mai mică. Cu alte cuvinte, luminozitatea sa este constantă.

Această emisie relativ constantă de lumină este indispensabilă vieţii de pe Pământ. „Însăşi prezenţa noastră pe planetă este o dovadă că luminozitatea Soarelui constituie unul dintre cei mai stabili factori de mediu“, afirmă Karl Hufbauer, specialist în istoria ştiinţei.

● Înclinaţia orbitei: Orbita Soarelui este doar uşor înclinată faţă de planul galactic al Căii Lactee. Aceasta înseamnă că unghiul dintre planul orbitei Soarelui şi planul galaxiei noastre este foarte mic. În ce măsură contribuie aceasta la bunăstarea vieţii de pe Pământ?

Cu mult în afara graniţelor sistemului nostru solar, suntem înconjuraţi de un imens „rezervor“ sferic de comete, numit norul lui Oort *. Să presupunem că înclinaţia orbitei Soarelui faţă de planul galactic ar fi mai mare. În acest caz, Soarele ar traversa aproape perpendicular planul galaxiei noastre, provocând perturbaţii în norul lui Oort. Care ar putea fi consecinţele? Pământul ar fi bombardat de o ploaie de comete catastrofică, afirmă astronomii.

Ce ne dezvăluie eclipsele de Soare?

În sistemul nostru solar există cel puţin 60 de luni. Ele orbitează în jurul a şapte dintre cele nouă planete ale sistemului nostru solar. Se pare însă că Pământul este singura planetă din sistemul solar care are parte de spectacolul oferit de eclipsele totale. De ce?

În momentul în care Luna se interpune între Soare şi Pământ se produce o eclipsă. Pentru a avea loc o suprapunere perfectă, mărimea aparentă a Soarelui trebuie să fie aproape egală cu mărimea aparentă a Lunii, astfel încât Luna să acopere în totalitate Soarele. Şi exact aşa se şi întâmplă! Deşi, în realitate, Soarele este de 400 de ori mai mare în diametru decât Luna, el este, totodată, de aproape 400 de ori mai departe de Pământ decât Luna.

Însă distanţa de la Pământ la Soare — şi, ca atare, mărimea aparentă a Soarelui — este mai mult decât un simplu factor ce contribuie la formarea unei eclipse totale. Ea este o condiţie vitală a existenţei vieţii pe Pământ. „Dacă ne-⁠am afla doar puţin mai aproape sau puţin mai departe de Soare“, spune Gonzalez, „Pământul ar fi prea fierbinte sau prea rece şi, prin urmare, nelocuibil“.

Mai mult decât atât, luna neobişnuit de mare a Pământului are şi ea un rol important în susţinerea vieţii de pe Pământ; atracţia ei gravitaţională nu permite ca Pământul să oscileze prea mult în timp ce-⁠şi efectuează rotaţia în jurul axei. Aceasta ar cauza schimbări catastrofice ale climei. Aşadar, pentru ca pe Pământ să existe viaţă, este nevoie de o combinaţie perfectă a unor factori cum ar fi: distanţa potrivită de la Soare la Pământ şi o lună de dimensiuni corespunzătoare, iar acestea pe lângă toate celelalte caracteristici ale Soarelui. Este posibil ca toate acestea să existe din pură coincidenţă?

O simplă coincidenţă?

Să presupunem că vă duceţi automobilul la un mecanic experimentat şi priceput ca să vi-⁠l pună la punct. El îşi termină sarcina cu sârguinţă, după care observaţi că totul este în ordine. Cum credeţi că va reacţiona dacă, mai târziu, susţineţi sus şi tare că, de fapt, reglajul fin al automobilului este rezultatul purei întâmplări?

Aceeaşi întrebare se poate pune foarte bine şi cu privire la natura unică a Soarelui. Unii oameni de ştiinţă ar dori să ne facă să credem că Soarele, orbita lui, distanţa la care se află de Pământ şi celelalte caracteristici ale sale sunt pur şi simplu rezultatul unei fericite coincidenţe. Are vreun sens acest raţionament? Credeţi că este o concluzie logică?

Aşa cum un motor de automobil reglat cu multă precizie ne spune ceva despre experienţa şi iscusinţa mecanicului, tot aşa şi Soarele, împreună cu celelalte corpuri cereşti, ne spune ceva. Proprietăţile unice ale Soarelui, datorită cărora este posibilă existenţa vieţii pe Pământ, ne transmit un mesaj clar că această stea este opera unui Proiectant şi Creator inteligent şi puternic. Iată ce afirmă apostolul Pavel: „Calităţile sale invizibile, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“. — Romani 1:20.

[Notă de subsol]

^ par. 17 Pentru informaţii suplimentare despre norul lui Oort, vezi ediţia din 22 iulie 1999 a revistei Treziţi-⁠vă!, pagina 26.

[Text generic pe pagina 17]

Doar aproximativ o jumătate de miliardime din energia generată de Soare ajunge la planeta noastră

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Erupţiile solare asemănătoare acesteia nu au pus în pericol viaţa de pe Pământ

[Provenienţa fotografiei]

Paginile 2, 15 şi 16: NASA photo

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

O coincidenţă? Aparenta potrivire dintre dimensiunile Soarelui şi ale Lunii dă naştere unor eclipse spectaculoase

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Dacă orbita Soarelui ar fi diferită, Pământul ar fi bombardat de o ploaie de comete catastrofică