Un colţ de paradis

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

DE OBICEI nu vezi elefanţi, tigri şi gazele prin preajma minelor abandonate. Se ştie că, în urma exploatărilor miniere, terenul respectiv rămâne pustiu, distrus, deloc potrivit ca să fie a fi amenajat ca adăpost pentru animale ce nu trăiesc prin partea locului.

Dar, în Parcul Natural Cabárceno din provincia spaniolă Cantabria, un experiment unic a demonstrat că până şi locurile cu cele mai puţine şanse de reuşită pot fi înfrumuseţate şi transformate într-⁠un adevărat paradis.

Cu aproape 3 000 de ani în urmă, Cabárceno era renumit pentru minereul de fier de cea mai bună calitate care se găsea aici. Minerii celţi au descoperit că oxidul feric, existent în stare naturală aici, putea fi transformat cu uşurinţă în fier — un metal absolut necesar pentru uneltele şi armele celtice. Timp de mai multe secole, romanii au exploatat şi ei, la rândul lor, aceste zăcăminte de minereu.

Deoarece minereul se găsea la suprafaţă, minerii din vechime munceau din greu folosind târnăcoape şi lopeţi ca să extragă zăcăminte granulare ce le aduceau mari profituri, iar în urma lor lăsau sute de „turnuleţe“ de rocă ce nu mai conţineau nici un pic de minereu. Astfel, ei au creat fără să vrea un peisaj uimitor, asemănător unui carst, care, în general, apare când aflorimentele calcaroase sunt modelate de apă, nu de mâna omului.

Însă, odată cu începerea revoluţiei industriale, tot ce rămăsese din munte a fost făcut bucăţi cu ajutorul maşinilor moderne pentru a se recupera preţiosul minereu ce se mai putea găsi. În cele din urmă, în 1989, mina şi-⁠a închis porţile, după ce, cu ajutorul buldozerelor, se extrăsese toată bogăţia de minerale pe care o putea oferi muntele. Cele câteva maşini ruginite aflate la intrarea în Cabárceno sunt o mărturie a moştenirii industriale.

De la peisaj lunar la peisaj amenajat

Cu siguranţă, e mai uşor să distrugi un peisaj decât să-⁠i redai frumuseţea de odinioară. Fără să se descurajeze, autorităţile provinciei Cantabria au acceptat provocarea de a crea un parc zoologic în această regiune, unde peisajul semăna mai mult cu cel de pe lună.

Succesul lor depindea în primul rând de capacitatea naturală a pământului de a se reface atunci când e lăsat necultivat un timp suficient. În plus, peisagiştii au lucrat din greu să repare tot ce s-⁠a distrus de-⁠a lungul secolelor, din cauza neglijenţei şi a exploatării. În decurs de doi ani s-⁠au plantat mii de arbori, solul superficial a fost înlocuit, gropile cu apă neaspectuoase au fost transformate în lacuri atrăgătoare, iar vechile şine de tren au devenit cărări. În cele din urmă, pentru a întregi transformarea, s-⁠au ales anumite animale, cărora li s-a dat drumul în spaţii mari, îngrădite.

După cât se pare, cei 600 000 de vizitatori ce vin anual în Parcul Natural Cabárceno consideră că a meritat efortul. Nu puţini exclamă entuziasmaţi: „E un paradis!“ Cuvântul „paradis“ se potriveşte foarte bine, întrucât el a fost folosit de grecii şi perşii din antichitate pentru a descrie un parc imens, udat din belşug de apă, de o frumuseţe naturală impresionantă, unde animalele puteau paşte în voie.

În aceste vremuri, când atât de multe peisaje naturale sunt distruse, e înviorător să vizitezi un loc care şi-⁠a redobândit frumuseţea, ba chiar a devenit mai frumos decât era înainte. În plus, ceea ce s-⁠a realizat la scară mică la Cabárceno arată în mod clar ce anume poate să facă această minunată planetă.

Acum urşi bruni se caţără pe pantele dăltuite odinioară de minerii romani. Elefanţi şi gazele pasc pe păşunile fertile care, asemenea unui covor, acoperă regiunea lăsată cândva de excavatoare pustie, fără pic de vegetaţie. Tigri tineri se zbenguie în jurul aflorimentelor de granit sculptate neintenţionat de celţi cu târnăcoape şi lopeţi. Iar această transformare a avut loc în doar câţiva ani!

Biblia promite că, într-⁠o bună zi, întregul pământ va fi un paradis, aceasta fiind în armonie cu scopul iniţial al lui Dumnezeu privitor la omenire (Geneza 1:28; 2:15; Isaia 65:17, 22–⁠25; Luca 23:42, 43). Parcurile naturale, cum este şi acesta din Cabárceno, ne ajută să ne facem o idee despre viitorul paradis şi, în plus, ne aminteşte că această promisiune va fi sigur împlinită, întrucât nu e ceva ce să depăşească puterea Creatorului nostru.

 [Fotografii pe toată pagina 23]

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 22]

Toate fotografiile: Parque de la Naturaleza de Cabárceno