Potrivit Bibliei

Sunt visurile mesaje de la Dumnezeu?

SE SPUNE că ideea inventatorului Elias Howe pentru proiectul maşinii de cusut s-a bazat pe un vis. Compozitorul Mozart a spus că inspiraţia pentru multe dintre temele compoziţiilor sale muzicale îi venea în vis. Şi chimistul Friedrich August Kekule von Stradonitz a pretins că a descoperit structura moleculei benzenului în vis. Aceste cazuri nu sunt nici pe departe singulare. De-a lungul istoriei, în multe culturi visurile au fost atribuite supranaturalului. Unii sunt de părere că lumea onirică este la fel de reală ca şi lumea conştientului.

În Biblie găsim mai multe relatări în care visurile sunt prezentate ca fiind o sursă importantă de informaţii, o modalitate prin care comunica Dumnezeu cu oamenii (Judecătorii 7:13, 14; 1 Împăraţi 3:5). De exemplu, Dumnezeu a comunicat cu Avraam, cu Iacov şi cu Iosif prin intermediul visurilor (Geneza 28:10–19; 31:10–13; 37:5–11). Regele babilonian Nebucadneţar a primit visuri profetice de la Dumnezeu (Daniel 2:1, 28–45). Prin urmare, avem motive întemeiate să credem că, şi în prezent, unele visuri sunt mesaje de la Dumnezeu?

Visuri de la Dumnezeu

În Biblie se arată că visurile de inspiraţie divină au fost generate cu un anumit scop. Este adevărat că uneori cel ce visa nu putea înţelege imediat semnificaţia visului. În multe cazuri însă, însuşi cel „care descoperă tainele“ furniza explicaţia, pentru a nu lăsa loc nici unui dubiu cu privire la însemnătatea visului (Daniel 2:28, 29; Amos 3:7). Visurile de la Dumnezeu nu erau caracterizate prin lipsa de logică tipică visurilor normale.

Uneori, visurile erau folosite de Dumnezeu pentru a ocroti anumite persoane care aveau un rol-cheie în îndeplinirea scopului său. Cei ce aveau astfel de visuri nu erau neapărat slujitori ai lui Dumnezeu. De exemplu, astrologii care l-au vizitat pe copilaşul Isus nu s-au mai întors pe la Irod, care avea intenţii criminale, aşa cum le ceruse acesta. De ce? Ei fuseseră avertizaţi prin intermediul unui vis  (Matei 2:7–12). Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, a dispus astfel de suficient timp ca să fugă în Egipt împreună cu familia sa, dând ascultare îndrumării pe care o primise tot prin intermediul unui vis. Aceasta i-a salvat viaţa copilaşului Isus. — Matei 2:13–15.

Cu multe secole înainte de a se fi petrecut aceste evenimente, un faraon egiptean a avut nişte visuri în care şapte spice de grâu sănătoase şi şapte vaci grase contrastau cu şapte spice de grâu nesănătoase şi cu şapte vaci costelive. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Iosif a interpretat visurile în mod corect: Egiptul avea să se bucure de şapte ani de abundenţă, care aveau să fie urmaţi de şapte ani de foamete. Cunoaşterea dinainte a acestui lucru le-a permis egiptenilor să se pregătească şi să-şi facă provizii alimentare. Aceasta s-a dovedit a fi de mare ajutor pentru păstrarea în viaţă a descendenţilor lui Avraam şi pentru aducerea lor în Egipt. — Geneza, capitolul 41; 45:5–8.

Şi regele Nebucadneţar al Babilonului a avut un vis. Acesta prezicea ascensiunea şi căderea viitoarelor puteri mondiale care aveau să aibă un impact direct asupra poporului lui Dumnezeu (Daniel 2:31–43). Mai târziu, el a avut încă un vis care prezicea că el avea să înnebunească, iar apoi să-şi revină. Acest vis profetic a avut o împlinire mai amplă, îndreptând atenţia spre instaurarea Regatului mesianic, prin intermediul căruia Dumnezeu avea să-şi îndeplinească voinţa. — Daniel 4:10–37.

Cum stau lucrurile în prezent?

Într-adevăr, Dumnezeu a comunicat cu unii oameni prin intermediul visurilor. Însă Biblia precizează că s-a întâmplat foarte rar. Visurile nu au fost niciodată principala formă de comunicare divină. Au existat mulţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu care nu au primit niciodată mesaje de la Dumnezeu în visuri. Folosirea visurilor ca mijloc de comunicare cu oamenii se poate compara cu despărţirea Mării Roşii. Ştim că Dumnezeu a făcut această minune o singură dată, iar aceasta nu este, cu certitudine, modalitatea lui obişnuită de a trata cu poporul său. — Exodul 14:21.

Apostolul Pavel a recunoscut că, în zilele sale, spiritul lui Dumnezeu acţiona asupra slujitorilor Lui în multe feluri extraordinare. Pavel a spus: „Unuia i se dă prin intermediul spiritului o exprimare de înţelepciune, altuia o exprimare de cunoştinţă potrivit aceluiaşi spirit, altuia credinţă prin acelaşi spirit, altuia daruri de însănătoşiri prin acel unic spirit, iar altuia operaţiuni de lucrări de putere, altuia profeţire, altuia discernerea unor declaraţii inspirate, altuia diferite limbi şi altuia interpretarea limbilor“ (1 Corinteni 12:8–10). Deşi visurile de inspiraţie divină nu sunt menţionate în mod expres, se pare că mai mulţi creştini au primit astfel de visuri ca unul dintre darurile spiritului şi ca împlinire a profeţiei consemnate în Ioel 2:28. — Faptele 16:9, 10.

Totuşi, iată ce a spus apostolul cu privire la aceste daruri speciale: „Dacă există daruri de profeţire, vor fi desfiinţate; dacă există limbi, vor înceta; dacă există cunoştinţă, va fi desfiinţată“ (1 Corinteni 13:8). Potrivit dovezilor, printre darurile ‘desfiinţate’ s-au numărat şi diverse forme de comunicare cu Dumnezeu. După moartea apostolilor, Dumnezeu a încetat să mai dea aceste daruri speciale slujitorilor săi.

În prezent, specialiştii se străduiesc să înţeleagă procesul care stă la baza visurilor şi dacă acesta are o funcţie practică. Biblia nu revarsă lumină asupra unor chestiuni de acest gen. Totuşi, celor ce continuă să caute mesaje divine în visurile pe care le au, Biblia le dă un avertisment. În Zaharia 10:2 se spune: „Ghicitorii văd minciuni, visurile mint“. De asemenea, Dumnezeu a avertizat cu privire la căutarea unor semne prevestitoare (Deuteronomul 18:10–12). În lumina acestor avertismente, creştinii din zilele noastre nu se aşteaptă să primească îndrumare divină prin intermediul visurilor. Dimpotrivă, ei consideră că visurile nu sunt altceva decât fenomene ce se produc în timpul somnului.