Turnul din Crest

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FRANŢA

TURNURILE istorice au forme şi dimensiuni diferite şi au fost folosite în diverse scopuri. Unele au fost construite în vederea supravegherii anumitor obiective strategice, iar altele au servit ca închisori; totuşi, în prezent majoritatea sunt obiective turistice. Turnul care domină orăşelul Crest de pe malurile râului Drôme, din sud-estul Franţei, a îndeplinit toate trei rolurile.

Datorită dimensiunilor sale impunătoare, Turnul din Crest se poate vedea de departe. Întrucât faţada nord-estică are o înălţime de 52 de metri, este unul dintre cele mai înalte turnuri din Franţa. Din vârf, vederea panoramică cu dealurile de la poalele munţilor Vercors, cu munţii Ardèche şi cu Valea Ronului este de-a dreptul încântătoare.

Nu se cunosc cu exactitate originile turnului, însă la început a fost o fortăreaţă. În timpul cruciadei împotriva albigenzilor, din secolul al XIII-lea, trupele catolice ale lui Simon de Montfort, cu sprijinul unor episcopi catolici, au ocupat acest castel, care a fost folosit în perioada respectivă ca centru al operaţiunilor militare împotriva albigenzilor.

În timpul războaielor religioase (1562–1598), castelul a fost atacat de mai multe ori de protestanţi, dar aceştia nu au reuşit niciodată să-l ocupe. În 1633, turnul a fost la un pas de distrugere când, din ordinul regelui Ludovic al XIII-lea, a fost demolat aproape în întregime, excepţie făcând cea mai puternică şi mai sigură parte a lui. De atunci a fost folosit ca închisoare pentru criminali şi pentru cei ce se împotriveau monarhiei, precum şi pentru hughenoţi. Închiderea protestanţilor francezi a coincis cu perioada în care Edictul de la Nantes, care adusese cu sine o oarecare toleranţă religioasă, începea să fie dat la o parte. Zidurile închisorii încă sunt pline de graffiti făcute de unii dintre aceşti deţinuţi religioşi.

În prezent, Turnul din Crest este un monument istoric vizitat, în medie, de 30 000 de turişti pe an. În 1998 a fost inclus în programul celei de-a 400-a aniversări a Edictului de la Nantes. Zidurile lui sunt o tristă amintire a ceea ce se poate întâmpla dacă se permite dezvoltarea unui climat de intoleranţă religioasă.