Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum pot să mă apropii mai mult de bunicii mei?

Cum pot să mă apropii mai mult de bunicii mei?

Tinerii se întreabă . . .

Cum pot să mă apropii mai mult de bunicii mei?

„Ambilor mei bunici le place să povestească. Istorisirile lor mă ajută să-mi înţeleg simţămintele.“ — Joshua.

CÂNDVA se obişnuia ca mai multe generaţii ale unei familii să trăiască strâns unite, deseori sub acelaşi acoperiş. Relaţiile apropiate cu bunicii erau ceva obişnuit.

În prezent, distanţele mari îi despart uneori pe tineri de bunicii lor, iar divorţul destramă tot mai multe familii. Potrivit ziarului The Toronto Star, „şi bunicii pot fi victime ale divorţului, întrucât sunt împiedicaţi să-şi vadă nepoţii mult iubiţi“. În alte situaţii, problema o constituie concepţiile negative ale multor tineri despre persoanele în vârstă, pe care le consideră demodate, cu opinii, valori şi interese foarte diferite de ale lor. Rezultatul? Mulţi tineri nu sunt atât de apropiaţi de bunicii lor pe cât ar putea fi.

Situaţia prezentată este regretabilă. După cum s-a arătat într-un articol din această serie *, întreţinerea unor relaţii strânse cu bunicii — îndeosebi dacă sunt persoane temătoare de Dumnezeu — este un lucru sănătos, benefic şi plăcut. Iată ce a spus o adolescentă pe nume Rebekah despre bunicii ei: „Întotdeauna ne distrăm când suntem împreună“. De asemenea, un tânăr pe nume Peter a afirmat: „Nu mi-e teamă să le vorbesc despre simţămintele sau planurile mele. Uneori mă simt mai în largul meu când sunt cu ei decât când sunt cu părinţii mei. Cred că aş putea vorbi cu ei despre orice“.

Dar ce se poate spune despre tine? Probabil că în copilărie erai apropiat de bunicii tăi. Dar acum eşti adolescent şi poate că în ultimul timp nu prea te-ai străduit să întreţii relaţiile cu ei. Dacă aşa stau lucrurile, atunci principiul desprins din sfatul biblic consemnat în 2 Corinteni 6:11–13 s-ar putea aplica foarte bine şi la situaţia de faţă, adică trebuie ‘să te lărgeşti’ în ce priveşte afecţiunea faţă de ei. Întrebarea este însă: Cum anume?

Ia iniţiativa

‘A te lărgi’ înseamnă a lua iniţiativa. De fapt, Biblia spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“ (Proverbele 3:27). Când erai mic, poate că nu aveai multă „putere“ să faci ceva în privinţa relaţiilor tale cu bunicii. Însă anii au trecut, iar acum eşti, probabil, chiar un tânăr adult şi îţi dai seama că ai putea întreprinde câţiva paşi.

De pildă, dacă bunicii tăi locuiesc în apropiere, ai putea să-ţi faci obiceiul de a-i vizita cu regularitate. Crezi că ar fi un lucru plictisitor? S-ar putea, dacă, mergând la ei, te-aşezi într-un loc şi nu scoţi o vorbă. În loc să procedezi astfel, începe o conversaţie. Despre ce ai putea vorbi? Principiul biblic din Filipeni 2:4 îţi poate fi de ajutor. Aici ni se spune ‘să privim cu interes personal nu doar propriile noastre treburi, ci şi treburile celorlalţi’. Cu alte cuvinte, manifestă interes faţă de bunicii tăi. Fă-i să vorbească despre lucrurile care îi frământă. Cum se simt? Ce-au mai făcut în ultimul timp? Poate că le-ar face plăcere să vorbească despre trecut. Aşadar, întreabă-i cum era viaţa pe vremea lor. Sau cum arăta tatăl sau mama ta în copilărie? Dacă bunicii tăi sunt creştini, întreabă-i ce anume i-a determinat să îmbrăţişeze adevărurile biblice.

În general, bunicii sunt izvoare nesecate de informaţii privind istoria familiei şi, probabil, sunt gata oricând să te delecteze cu istorisiri captivante. Astfel, ţi-ai putea propune să faci din aceasta obiectul unei activităţi plăcute. Încearcă deci să le pui anumite întrebări bunicilor tăi, luându-ţi în acelaşi timp notiţe ori înregistrându-i pe o casetă audio sau video. Dacă nu ştii ce să-i întrebi, roagă-i pe părinţi să te ajute să formulezi întrebări potrivite. Poate că vei afla o sumedenie de lucruri care te vor ajuta să-i înţelegi mai bine pe bunicii tăi, pe părinţii tăi şi chiar pe tine însuţi. „Ambilor mei bunici le place să povestească“, a spus Joshua. „Istorisirile lor mă ajută să-mi înţeleg simţămintele.“

Totuşi, nu uita că şi pe bunicii tăi îi interesează foarte mult viaţa şi activităţile tale. Când le vorbeşti despre ocupaţiile tale, îi inviţi, de fapt, să facă parte din viaţa ta şi, cu siguranţă, aceasta te va apropia mai mult de ei. Un tânăr din Franţa pe nume Igor a spus: „Mie şi bunicii mele ne place să ieşim în oraş la un ceai şi să vorbim despre ce am făcut fiecare în ultima vreme“.

Ce puteţi face împreună?

Odată ce reuşeşti să conversezi cu bunicii tăi pe diverse teme, probabil că poţi întreprinde următorul pas, adică să efectuaţi unele lucruri împreună. Dacă stai să te gândeşti puţin, ai putea descoperi toate genurile de activităţi pe care le-aţi putea face împreună. O tânără pe nume Dara a spus: „Bunicile mele mă învaţă să gătesc, să prepar conserve, să fac prăjituri, să plantez flori şi să mă ocup de grădină“. Amy petrece timp în compania bunicilor ei cu ocazia reuniunilor de familie şi a vacanţelor. În funcţie de vârsta pe care o au, unii bunici sunt foarte activi. Lui Aaron îi place să joace golf cu bunica lui. Joshua merge la pescuit şi face anumite treburi pe lângă casă împreună cu bunicii săi.

Dacă bunicii tăi sunt închinători ai lui Iehova, poate fi deosebit de plăcut să participi alături de ei la anumite forme ale închinării divine, de pildă vorbindu-le altora despre Biblie. Igor a mers împreună cu bunica lui la un congres internaţional ţinut în Polonia de Martorii lui Iehova. „A fost o experienţă de neuitat să fim împreună la congres. Şi acum povestim cu plăcere despre ea“, a spus el. Este adevărat, nu toţi bunicii reuşesc să se deplaseze atât de mult ca bunica lui Igor. Totuşi merită să petreci timp cu ei.

O moştenire spirituală

În timpurile biblice, o femeie pe nume Lois a jucat un rol important în formarea nepotului său, Timotei, ca om remarcabil al lui Dumnezeu (2 Timotei 1:5). Nu e de mirare că mulţi bunici creştini de azi joacă un rol asemănător. Iată ce a spus Joshua despre bunicii lui: „Ei au început să-i slujească lui Iehova cu mult înainte de a veni eu pe lume, aşa că îi respect profund nu numai ca bunici, ci şi ca păstrători ai integrităţii“. Amy a afirmat: „Bunicii îmi spun mereu cât de încurajaţi şi de fericiţi se simt când mă văd că îi slujesc lui Iehova cu fidelitate. Trebuie totuşi să spun că exemplul lor excelent şi zelul lor pentru Iehova ca pionieri [evanghelizatori cu timp integral] mă impulsionează să perseverez în serviciul de pionier“.

Chris a spus despre bunica lui că este ‘persoana care l-a ajutat cel mai mult să studieze şi să se maturizeze’. El a adăugat: „N-am să uit niciodată vorbele ei: «Pentru Iehova trebuie să facem tot ce ne stă în putinţ㻓. Bunicii lui Pedro au avut un rol foarte important în progresul lui spiritual. Iată ce a spus el: „Experienţa lor m-a ajutat enorm de mult. M-au luat mereu cu ei în predicare şi le sunt foarte recunoscător pentru aceasta“. Într-adevăr, apropierea de bunicii tăi temători de Dumnezeu te poate ajuta să-i slujeşti Lui într-o măsură mai mare.

Bunici la distanţă

Dar ce poţi face în situaţia în care bunicii tăi locuiesc departe? Dacă e posibil, încearcă să-i vizitezi cu regularitate. Între vizite, fă tot ce poţi ca să ţii legătura cu ei. Hornan, care îşi vede bunicii doar de trei ori pe an, a spus: „Îi sun în fiecare duminică“. Şi Dara locuieşte departe de bunicii ei, dar a afirmat: „Ei se interesează de mine, aşa că vorbim la telefon sau comunicăm prin e-mail aproape în fiecare săptămână“. E-mail-ul şi telefonul îşi au locul lor, totuşi nu subestima efectul demodatei scrisori redactate de mână. Numeroşi tineri au fost surprinşi când au aflat că bunicii lor le păstrează toate scrisorile scrise încă din copilărie. Scrisorile pot fi citite, răscitite şi preţuite. Aşadar, nu uita să scrii scrisori!

În general, bunicii nutresc o iubire deosebită faţă de nepoţii lor (Proverbele 17:6). Există numeroase modalităţi de a lega şi a păstra relaţii strânse cu bunicii tăi, indiferent că locuiesc aproape sau departe. Încearcă cu orice preţ să faci acest efort.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Vezi articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce ar trebui să-mi cunosc mai bine bunicii?“, apărut în numărul din 22 aprilie 2001.