Sub ameninţarea terorismului

SPRE sfârşitul anilor ’80, terorismul părea a fi în declin. Totuşi, un nou gen de terorişti şi-au făcut apariţia. În prezent, teroriştii care constituie o ameninţare sunt în special acei extremişti care şi-au creat propriile reţele de finanţare — bani proveniţi din traficul de droguri, de la firme particulare, din averi personale, din acţiuni caritabile şi din ajutor financiar local. Iar aceşti extremişti sunt mai cruzi ca oricând.

În ultimii ani s-a observat o proliferare a actelor teroriste absurde. O bombă pusă la World Trade Center din New York a ucis 6 persoane şi a rănit aproximativ 1 000 de oameni. O sectă a împrăştiat gaz sarin, un gaz neurotoxic, în reţeaua de metrou din Tokyo, provocând moartea a 12 persoane şi contaminarea a peste 5 000 de oameni. Un terorist a distrus o clădire federală din oraşul Oklahoma cu un camion-capcană, ucigând 168 de persoane şi rănind sute de oameni. După cum se poate observa de pe harta de la paginile 4 şi 5, atacurile teroriste, de diverse tipuri, au continuat să aibă loc până în zilele noastre.

În general, teroriştii par să nu mai aibă reţineri, cum se întâmpla în trecut. Se spune că cel  care a distrus clădirea federală din oraşul Oklahoma în 1995 ar fi declarat, după ce a fost prins, că a vrut să realizeze „un bilanţ al victimelor“ ca să se poată bucura de atenţia de care avea nevoie. Conducătorul grupării răspunzătoare de atacul cu bombă din 1993 de la World Trade Center (New York) dorea să răstoarne cei doi zgârie-nori unul peste altul, iar toţi cei aflaţi în cele două clădiri să moară.

Nouă este şi gama largă de arme ce le stă la dispoziţie teroriştilor. Iată ce a declarat Louis R. Mizell jr, specialist în materie de terorism: „Trăim într-o epocă a furiei ce întrece orice închipuire şi a arsenalelor de arme apocaliptice: nucleare, chimice şi biologice“. Extremiştii care vor să facă o impresie mai mare se îndreaptă spre arme mult mai ucigătoare, arme puse la dispoziţie de tehnologia de azi.

Atacuri cu 0 şi 1

Ciberterorismul, cum a fost el numit, implică folosirea tehnologiei moderne, de pildă calculatoarele. Una dintre arme este virusul calculatorului, care distruge datele sau blochează sistemele. Există apoi şi „bombe logice“, care „păcălesc“ calculatoarele, determinându-le să încerce să facă ceva ce nu pot, şi astfel le obligă să funcţioneze incorect. Pe măsură ce economia şi siguranţa statelor ajung să depindă tot mai mult de reţelele de calculatoare, mulţi consideră că oamenii sunt mai vulnerabili în faţa unor asemenea atacuri teroriste. Şi, în timp ce majoritatea armatelor dispun de sisteme care să le asigure comunicaţiile chiar şi în cazul unui război nuclear, reţelele civile — alimentarea cu energie, transportul în comun şi pieţele financiare — ar putea fi mai vulnerabile în faţa unui sabotaj.

Cu câţiva ani în urmă, dacă un terorist dorea să declanşeze o pană de curent, să zicem în Berlin, el trebuia să se angajeze ca lucrător la centrala de distribuire a energiei electrice, de unde putea să saboteze reţeaua de alimentare cu energie. În prezent însă, unii spun că un hacker foarte bun ar putea să lase pe întuneric tot oraşul stând confortabil în locuinţa sa dintr-un sat izolat, aflat în cealaltă parte a globului.

Nu de mult, un hacker din Suedia a intrat în reţeaua de calculatoare din Florida şi a scos din funcţiune timp de o oră sistemul care asigura serviciile în caz de urgenţă, paralizând astfel serviciile asigurate de poliţie, pompieri şi ambulanţă.

„În realitate, am creat un sat global fără poliţie“, remarca Frank J. Cilluffo, directorul Grupului Operativ pentru Ciberostilităţi din cadrul CSIS (Center for Strategic and International Studies). În 1997, Robert Kupperman, consilier-şef la CSIS, afirma că, în cazul în care teroriştii apelează la cele mai moderne tehnici, „actualmente nu există nici o instituţie guvernamentală care să se ocupe de urmările atacului lor“.

Unii analişti sunt de părere că teroriştii-hackeri dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a  „sparge“ orice sistem de protecţie realizat de forţele de securitate. „Un inamic care reuşeşte să implanteze exact virusul care trebuie sau să acceseze exact terminalul necesar poate provoca pagube uriaşe“, a declarat George Tenet, directorul Agenţiei Americane Centrale de Informaţii (CIA).

Teroare cu substanţe chimice şi germeni patogeni

Există motive de îngrijorare şi în legătură cu folosirea substanţelor chimice şi a armelor biologice. La începutul anului 1995, ştirea despre atacul terorist cu gaz toxic din metroul din Tokyo a şocat întreaga lume. S-a aflat că răspunzătoare de acest atac era o sectă apocaliptică.

„Terorismul nu mai e ca înainte“, declară Brad Roberts, de la Institutul de Cercetare a Mijloacelor de Apărare. „Teroriştii de altădată urmăreau să obţină concesii politice. Acum însă, unele grupări afirmă că principalul lor obiectiv e uciderea în masă. Acest lucru face ca armele biologice să fie foarte tentante.“ E oare greu să se intre în posesia unor asemenea arme? Iată ce se spune în revista Scientific American: „Se pot creşte culturi de bilioane de bacterii fără ca persoana respectivă să se expună unui risc prea mare şi neavând nevoie de un echipament foarte sofisticat: un aparat de fermentat bere, o cultură pe bază de proteine, o mască de gaze şi un costum din material plastic“. Odată ce aceşti germeni patogeni au fost obţinuţi, nu e deloc greu să fie împrăştiaţi. Victimele nu-şi dau seama că s-a folosit o armă biologică decât după o zi sau două. Iar atunci s-ar putea să fie prea târziu.

Se spune că antraxul poate fi ales ca armă biologică. Boala şi-a primit numele de la cuvântul grecesc pentru cărbune — fiind o aluzie la crusta neagră care se formează, de obicei, deasupra pustulelor ce apar pe pielea celor ce vin în contact cu animalele infectate cu antrax. Cei care caută noi mijloace de apărare sunt tot mai îngrijoraţi din cauza infecţiilor la plămâni cauzate de inhalarea sporilor de antrax. Rata mortalităţii la persoanele infectate cu antrax este ridicată.

Dar de ce este antraxul o armă biologică atât de eficientă? Deoarece bacteria e uşor de cultivat  şi e foarte rezistentă. De obicei, trec câteva zile până când victimele au primele simptome, şi anume o indispoziţie şi oboseală asemănătoare celor provocate de gripă. Urmează tuse şi o uşoară durere în piept. Apoi victimele prezintă tulburări respiratorii grave, intră în comă şi mor în decurs de câteva ore.

Arme nucleare în mâna teroriştilor?

După destrămarea Uniunii Sovietice, unii s-au întrebat dacă nu cumva, undeva pe piaţa neagră, va apărea vreo armă nucleară furată. Însă mulţi specialişti se îndoiesc că aşa ceva s-ar putea întâmpla vreodată. Potrivit opiniei lui Robert Kupperman, ale cărui cuvinte le-am citat mai înainte, „nu există dovezi că vreo grupare teroristă ar căuta să intre în posesia unui material nuclear“.

Însă un motiv de îngrijorare îl reprezintă mai degrabă o „rudă“ apropiată a bombei nucleare, care nu face zgomot, dar ucide: materialul radioactiv. Nu explodează. Nu există daune provocate de căldura degajată de vreo explozie. În schimb, emite radiaţii care distrug celulele. Deosebit de vulnerabile sunt celulele măduvei osoase. Distrugerea lor declanşează o serie întreagă de reacţii, printre care amintim hemoragia şi distrugerea sistemului imunitar. Spre deosebire de armele chimice, care îşi pierd din eficienţă după ce vin în contact cu oxigenul şi umiditatea, materialul radioactiv poate avea un efect distructiv ani de zile.

Un accident care a avut loc în Goiânia, un oraş brazilian, ilustrează cât de ucigătoare pot fi radiaţiile. În 1987, un bărbat a deschis, fără să bănuiască nimic, o cutie de plumb prinsă pe un aparat medical abandonat. Cutia conţinea cesiu-137. Fascinat de strălucirea albastră a pietrei, el le-a arătat-o şi prietenilor săi. În decurs de o săptămână au început să sosească la spitalul din localitate primele victime. Mii de oameni au fost examinaţi pentru a se stabili dacă prezentau semne de contaminare. Aproximativ 100 de locuitori s-au îmbolnăvit. Dintre aceştia, 50 au trebuit să fie spitalizaţi, iar patru au murit. Gândul la ce s-ar fi putut întâmpla dacă cesiul ar fi fost împrăştiat intenţionat îi îngrozeşte pe specialiştii în antiterorism.

Costul uriaş

Cea mai evidentă consecinţă a terorismului e una tragică, şi anume moartea oamenilor. Însă terorismul are şi alte consecinţe, mai ample. Poate să oprească sau să încetinească procesul de pace în zonele fierbinţi de pe glob. Generează conflicte, le prelungeşte sau le intensifică şi accelerează ciclul actelor de violenţă.

Terorismul poate avea impact şi asupra economiei naţionale. Guvernele au fost obligate să aloce combaterii terorismului resurse uriaşe, precum şi foarte mult timp. De exemplu, numai Statele Unite au alocat din bugetul pe anul 2000 peste 10 miliarde de dolari pentru combaterea terorismului.

Fie că ne dăm seama, fie că nu, terorismul ne afectează pe toţi. El influenţează modul în care călătorim şi deciziile pe care le luăm în timpul călătoriilor noastre. Obligă statele de pe întregul glob să cheltuiască din impozitele plătite de populaţie sume uriaşe pentru asigurarea securităţii personalităţilor publice, a locurilor care adăpostesc echipamente tehnice vitale şi a cetăţenilor lor.

Aşadar, se pune următoarea întrebare: Există vreo soluţie definitivă la flagelul reprezentat de terorism? În articolul următor vom dezbate acest subiect.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Terorism în numele ecologiei

Un nou tip de terorism şi-a făcut apariţia sub forma „incendierilor premeditate, a amplasării de bombe şi a sabotajului în numele salvării mediului şi a vieţuitoarelor“, precizează ziarul Oregonian. Aceste acţiuni distructive au fost numite ecoterorism. Începând din 1980, în vestul Statelor Unite au avut loc cel puţin 100 de acţiuni importante de acest gen, pagubele ridicându-se la un total de 42,8 milioane de dolari. În general, prin asemenea acte criminale se urmăreşte să se pună capăt exploatărilor forestiere, folosirii ţinuturilor sălbatice în scopuri recreative ori folosirii animalelor pentru blană, alimentaţie sau cercetare.

Aceste acte sunt considerate acţiuni teroriste deoarece implică violenţă cu scopul de a schimba modul de a acţiona al unor persoane ori al unor instituţii sau de a modifica unele programe publice. Ecoteroriştii le scapă investigatorilor deoarece atacă ţinte izolate, de cele mai multe ori noaptea, nelăsând în urma lor prea multe dovezi în afară de nişte resturi carbonizate. Până nu de mult, actele criminale comise în numele protecţiei mediului aveau un impact limitat pe plan local şi nu atrăgeau prea mult atenţia. În ultimii ani însă, ecoteroriştii au început să atace ţinte tot mai importante. „Obiectivul acestor oameni e să aducă în atenţie cauza pentru care luptă şi, ca atare, să se facă unele schimbări“, a spus agentul special James N. Damitio, investigator cu multă experienţă în cadrul Serviciului Silvic American. „Iar, dacă ei consideră că nu au obţinut atenţia necesară, trec la altceva.“

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

Terorismul şi mass-media

„Publicitatea este atât o ţintă principală, cât şi o armă pentru cei care folosesc teroarea împotriva oamenilor nevinovaţi cu scopul de a promova cauze politice sau, pur şi simplu, de a produce haos“, declară Terry Anderson, un ziarist pe care teroriştii l-au ţinut ostatic aproape 7 ani în Liban. „În momentul în care se face publică răpirea unui om politic, un asasinat sau explozia unei bombe care a făcut victime, teroristul înregistrează prima lui victorie. Fără atenţia lumii, aceste acte pline de cruzime nu au nici un rost.“

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

1. Un sinucigaş detonează o bombă, pe care o avea asupra lui, în Ierusalim (Israel)

2. Câţiva terorişti etnici pun o bombă la o bancă din Colombo (Sri Lanka)

3. O maşină-capcană explodează în Nairobi (Kenya)

4. Familii ale victimelor exploziei unei bombe, în Moscova (Rusia)

[Provenienţa]

Heidi Levine/Sipa Press

A. Lokuhapuarachchi/Sipa Press

AP Photo/Sayyid Azim

Izvestia/Sipa Press