Sunteţi conectaţi: Cum anume?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

ÎN Japonia, ţară în care există cam tot atâtea telefoane câţi locuitori are ea, se înregistrează zilnic peste 300 de milioane de convorbiri telefonice. În plus, Japonia primeşte în jur de 1 milion de apeluri internaţionale pe zi şi cam tot atâtea apeluri se fac în fiecare zi de aici peste hotare.

Probabil că şi voi folosiţi aproape zilnic telefonul — fie telefonul obişnuit (cu linie fixă), fie un celular. Pe măsură ce lumea se modernizează tot mai mult, pentru mulţi oameni a vorbi la telefon cu cineva aflat pe alt continent devine o chestiune banală. Dar v-aţi întrebat vreodată cum e conectat telefonul vostru la telefonul celui pe care îl sunaţi?

Conectaţi printr-o reţea telefonică

Mai întâi de toate, telefonul vostru trebuie să fie conectat la o reţea telefonică. Dacă urmăriţi unde duce firul unui telefon obişnuit, veţi ajunge la o priză modulară, sau doză de racord, care e legată la reţeaua din locuinţa voastră. * Dacă aţi putea urmări firul mai departe, aţi descoperi că acesta e legat la un cablu, care fie duce la un stâlp de înaltă tensiune, fie o ia pe sub pământ şi care ajunge până la o centrală telefonică aflată într-un oficiu telefonic din oraş. Această centrală e conectată, la rândul ei, la o centrală mai mare, formând astfel o reţea telefonică. Prin urmare, când îl sunaţi pe un prieten din oraşul vostru, în reţeaua respectivă se formează o legătură telefonică între telefonul vostru şi cel al prietenului vostru.

Dar cum stau lucrurile în cazul telefoanelor celulare? Cum sunt ele conectate? Şi în acest caz, principiul de funcţionare e acelaşi ca şi la telefonul obişnuit. Un „fir“ invizibil, şi anume o undă radio, face legătura dintre celularul vostru şi o staţie pentru telefoane mobile din apropiere care e conectată la o reţea telefonică. Dar ce se poate spune când staţi de vorbă la telefon cu cineva aflat pe alt continent?

Cabluri peste oceane

A lega prin cablu două continente despărţite de un ocean reprezintă un proiect uriaş. Acesta necesită instalarea unui cablu pe fundul oceanului, pe o lungime de mii de kilometri, peste fose şi munţi submarini. Însă acesta a fost începutul telecomunicaţiilor intercontinentale. Instalarea primului cablu telefonic transatlantic submarin a fost încheiată în 1956. * Cablul lega Scoţia de Terra Nova şi putea asigura 36 de legături telefonice simultane. În 1964, primul cablu telefonic transpacific făcea legătura între Japonia şi Hawaii. Acest cablu asigura 128 de convorbiri telefonice simultane. A urmat instalarea mai multor cabluri submarine, care făceau legătura între continente şi insule.

Ce fel de cabluri se pun pe fundul oceanului pentru realizarea legăturilor telefonice? La început s-au folosit, în general, cabluri coaxiale, având sârma conductoare din cupru, iar mantaua conductoare din foiţă de cupru sau de aluminiu. În 1976 s-a instalat unul dintre ultimele cabluri coaxiale, care putea asigura  4 200 de legături telefonice simultane. Începând însă cu anii ’80 s-a folosit cablul din fibre optice. Primul cablu intercontinental de acest tip, instalat în 1988, putea să asigure 40 000 de convorbiri telefonice simultane, utilizând tehnologia digitală. În anii ce au urmat, capacitatea cablurilor a crescut. Unele cabluri transatlantice pot asigura 200 de milioane de convorbiri telefonice simultane!

Cum se instalează pe sub apă cablurile de telecomunicaţii? Ele sunt, de fapt, aşezate pe fundul oceanului şi urmează conturul acestuia. În apropiere de ţărm, cablul este închis într-o carcasă care se aşază într-un şanţ săpat cu ajutorul unui vehicul acţionat de la distanţă. Carcasa protejează cablul pentru a nu fi distrus de ancorele navelor sau de plasele de pescuit. Prin urmare, când îi telefonaţi unui prieten aflat pe alt continent, probabil că unul dintre aceste cabluri vă poartă vocea prin adâncurile oceanului.

Cabluri invizibile fac legătura între locuri îndepărtate

Însă continentele şi insulele nu sunt legate doar prin intermediul unor cabluri submarine. Un „fir“ invizibil — o undă radio — este, de asemenea, folosit în mod frecvent. Acest tip de undă, numită şi microundă, realizează legătura între locuri îndepărtate când e vorba de telecomunicaţii internaţionale. Întrucât o microundă se propagă în linie dreaptă, la fel ca un fascicul îngust de lumină, ea nu poate face legătura decât între două puncte aflate în calea ei pe linia de vizare. Din cauza curburii pământului, între locurile situate de o parte şi de alta a globului nu se poate face legătura direct. Pentru a conecta aceste locuri îndepărtate sunt necesari sateliţi de telecomunicaţii.

Prin plasarea unui satelit deasupra ecuatorului la o altitudine de aproximativ 35 800 de kilometri, pe o orbită cunoscută drept orbită geostaţionară, perioada mişcării de revoluţie în jurul pământului a satelitului respectiv este de aproximativ 24 de ore — egală cu cea a rotaţiei pământului. Aşadar, se poate spune că satelitul rămâne deasupra aceleiaşi zone a pământului. Întrucât acest tip de satelit poate ţine sub observaţie o treime din suprafaţa pământului, staţiile terestre — locurile care transmit şi receptează microundele — de pe suprafaţa respectivă pot să comunice cu satelitul. Aşadar, cum pot fi conectate prin satelit două locuri îndepărtate?

O staţie terestră aflată în zona de acoperire a unui satelit transmite spre acel satelit un semnal sub formă de microundă. Această transmisie este numită uplink (comunicare în sus). După ce receptează unda, un repetor-amplificator de semnal, montat pe satelit, reduce frecvenţa şi retransmite unda astfel încât să poată fi receptată de o altă staţie terestră. Această etapă a transmisiei se numeşte downlink (comunicare în jos). Astfel, două staţii terestre care nu pot comunica în mod direct una cu cealaltă pot fi legate printr-un fir invizibil prin satelit.

Primul satelit de telecomunicaţii comerciale, INTELSAT 1, cunoscut şi sub numele de Early Bird, a fost lansat pe orbită  în 1965. În prezent funcţionează aproximativ 200 de sateliţi de telecomunicaţii, majoritatea lor fiind geostaţionari; cu ajutorul lor se poate face legătura între toate punctele de pe glob. Aceşti sateliţi sunt folosiţi nu numai în telecomunicaţiile internaţionale, ci şi la transmiterea programelor TV, la observarea evoluţiei vremii, precum şi în alte scopuri. Fiind dotaţi cu mai multe repetoare, sateliţii pot asigura mai multe canale de transmisie. De exemplu, Early Bird putea transmite fie un program de televiziune, fie 240 de convorbiri telefonice simultane. INTELSAT VIII, care funcţionează din 1997, poate asigura transmiterea simultană a trei programe TV şi a maximum 112 500 de convorbiri telefonice.

Puteţi şti cum sunteţi conectaţi?

Toate aceste progrese au făcut ca preţul convorbirilor internaţionale să scadă mult. Probabil că în prezent puteţi vorbi la telefon mai des cu rudele sau cu prietenii voştri aflaţi pe alt continent. Cum puteţi şti dacă sunteţi conectaţi prin cablu submarin sau prin satelit?

Când e vorba de o convorbire telefonică prin satelit, lungimea firului invizibil (se ia în calcul şi uplink-ul şi downlink-ul) poate ajunge la aproximativ 70 000 de kilometri. Aceasta înseamnă aproape dublul circumferinţei globului pământesc. Chiar dacă microundele străbat această distanţă la fel de rapid ca un fulger, pentru a acoperi distanţa de la o staţie terestră la alta prin satelit, undei respective îi trebuie aproape un sfert de secundă. Aceasta înseamnă că vocea voastră ajunge la cealaltă persoană după un sfert de secundă; la fel se întâmplă şi în sens invers. Prin urmare, se înregistrează un decalaj de o jumătate de secundă. Nefiind obişnuiţi cu această întârziere în conversaţiile cotidiene, vă veţi trezi, probabil, că vorbiţi în acelaşi timp cu cealaltă persoană. Dacă vi s-a întâmplat acest lucru, e posibil ca legătura telefonică să fi fost făcută prin satelit. Cu o altă ocazie însă, când formaţi acelaşi număr, probabil că nu remarcaţi nici un decalaj. Acest lucru se poate întâmpla când legătura telefonică a fost făcută printr-un cablu submarin de fibre optice. Modul în care suntem conectaţi cu cealaltă parte a globului nu poate fi observat de oameni în general, fiind realizat cu ajutorul unei reţele telefonice complicate.

Pentru întreţinerea acestei reţele — formată din cabluri submarine, staţii terestre şi sateliţi — sunt necesare eforturi din partea multor persoane ce au cunoştinţe tehnice în domeniu. Prin urmare, data viitoare când veţi vorbi la telefon cu un prieten, gândiţi-vă o clipă la tot ce s-a făcut pentru acea legătură telefonică.

[Note de subsol]

[Diagrama/Fotografiile de la paginile 20, 21]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UNDE RADIO

Uplink

Downlink

[Diagrama/Fotografiile de la paginile 20, 21]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CABLURI SUBMARINE

Telefon celular

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Cablurile moderne din fibre optice pot asigura 200 de milioane de convorbiri telefonice simultane

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

INTELSAT VI, la care lucrează membrii echipajului navetei spaţiale

[Provenienţa fotografiei]

NASA photo

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Cu ajutorul navelor se instalează cablurile şi se asigură întreţinerea lor

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea TyCom Ltd.