Să pictăm cu cuvinte

POETUL este artistul al cărui talent se împleteşte cu măiestria compozitorului. Pana lui, înmuiată în călimara inimii, este însufleţită de inteligenţa-i creatoare. Astfel, poeziile bine scrise ne pot înălţa sufletul. Totodată, ne pot cufunda în meditare sau ne pot stârni fie râsul, fie plânsul. În cartea The Need for Words (Nevoia de cuvinte) se spune: „În general, poezia e doar un ansamblu de cuvinte aranjate în aşa fel încât să aibă un impact puternic şi imediat. În parte, acesta este motivul pentru care marile poeme . . . nu mor niciodată“.

Rareori se întâmplă ca o poezie frumoasă să fie rodul unei minţi superficiale. Între poezie şi cele mai importante aspecte ale vieţii, relaţiile interumane, iubirea, spiritualitatea, natura şi sensul vieţii, există o legătură trainică. Aşadar, nu e de mirare că poezia este una dintre cele mai vechi mijloace de exprimare artistică. Comparând poezia cu proza (mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie), un renumit poet a spus că, dacă ambele s-ar referi la acelaşi lucru şi ar fi la fel de bine scrise, „versurile ar fi citite de o sută de ori, pe când proza, o singură dată“.

Totuşi, după cum aţi remarcat probabil, poezia îmbracă multe forme. Ea poate să aibă sau nu rimă. Uneori chiar lasă impresia că se apropie foarte mult de proză. Aşadar, ce este mai exact poezia?

Ce este poezia?

Dicţionarul limbii române literare contemporane (Bucureşti, 1957) defineşte cuvântul „poezie“ astfel: „Arta de a exprima o idee sau un sentiment în mod plastic, cu ajutorul imaginilor, al ritmului, mai ales sub formă de versuri; creaţie artistică în versuri a unui poet“. De asemenea, potrivit cu The Macquarie Dictionary, poezia este o „lucrare literară în formă metrică; în versuri“. Remarcaţi cele două elemente-cheie ale poeziei: ritmul şi metrul. Ritmul este o caracteristică a lumii înconjurătoare. El este un element definitoriu al mareelor, al anotimpurilor şi chiar al bătăilor inimii. În poezie, ritmul este fluxul de sunete produs când vorbim; în timp ce citim simţim că ceva se repetă. Metrul este un sistem ritmic şi poate varia de la o poezie la alta. Un alt element prozodic des întâlnit este rima. Elementele care rimează sunt, de obicei, cuvintele de la sfârşitul versurilor. Bineînţeles, există diverse tipuri de rimă. Uneori, rima se poate forma între două versuri consecutive sau la o perioadă de mai multe versuri.

 Fără să depindă de rimă, haiku-ul * japonez este renumit pentru deosebita delicateţe a expresiei, combinată cu uluitoarea lui concizie. Haiku-ul îşi comprimă ideile în doar trei versuri, alcătuite în total din 17 silabe — primul şi al treilea vers având câte cinci silabe, iar cel de-al doilea, şapte. Datorită frumuseţii şi simplităţii sale, haiku-ul este pentru mulţi, chiar şi pentru copiii de grădiniţă, o plăcută introducere în universul poeziei.

De regulă, poezia este renumită pentru comprimarea unui număr considerabil de idei în doar câteva cuvinte. În The World Book Encyclopedia se spune cu privire la cuvintele poetice că „sugerează mult mai multe lucruri decât spun. Stârnesc imaginaţia . . . Limbajul poeziei este plin de semnificaţii, iar înţelesul unui singur cuvânt poate determina mintea să gândească, lăsând întregul poem să irupă în mintea cititorului“. Bineînţeles, poate că unele poezii trebuie citite de câteva ori până vor ‘irupe’ în mintea voastră, permiţându-vă să le prindeţi sensul.

Pentru a crea efectele dorite, poeţii îşi aleg cuvintele precum un giuvaergiu nestematele. Regele Solomon al Israelului, scriitor de proverbe şi compozitor, „a meditat şi a făcut cercetări minuţioase“ ca să găsească „cuvinte încântătoare“ şi „cuvinte corecte ale adevărului“. — Eclesiastul 12:9, 10, NW; 1 Împăraţi 4:32.

Solomon şi tatăl său, David, au scris în ebraica tradiţională a vremii. Poezia ebraică, adesea cântată cu acompaniament muzical, nu depinde de rimă. Dimpotrivă, ea se remarcă prin ritmul gândurilor, sau al ideilor, figură de stil numită paralelism. Versurile pot exprima aceeaşi idee sau pot conţine idei cu sensuri opuse (Psalmul 37:6, 9). De regulă, versul al doilea dezvoltă ideea primului vers adăugând noi elemente. Remarcaţi cum este folosit acest procedeu stilistic în Psalmul 119:1:

Ferice de cei fără prihană în calea lor,

Care umblă în legea DOMNULUI.

Observaţi cum versul al doilea arată că a fi fără prihană înseamnă a umbla în legea DOMNULUI. Întrucât ebraica biblică foloseşte paralelismul, sau ritmul semantic, şi nu rima, ea poate fi tradusă mult mai uşor. *

Un mijloc de transmitere a tuturor simţămintelor

Asemenea cântecului, poezia este un extraordinar mijloc de transmitere a unei game largi de simţăminte. Remarcaţi marea încântare şi sentimentul răbdării răsplătite ce transpar din cuvintele rostite de Adam când Iehova i-a prezentat-o pe Eva în grădina Edenului:

Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele

şi carne din carnea mea!

Ea se va numi femeie,

pentru că a fost luată din om.

— Geneza 2:23.

 Ceea ce impresionează cu adevărat la acest fragment este consistenţa mesajului şi a sentimentelor transmise în doar câteva rânduri, concizie evidentă şi mai pregnant în limba originală. În mod asemănător, pe lângă faptul că predau adevăruri spirituale vitale, cărţile poetice Iov, Psalmii, Proverbele şi Plângerile lui Ieremia conţin o impresionantă paletă de sentimente. De fapt, în ebraica originală, chiar primul psalm începe cu cuvântul „fericit“ sau „binecuvântat“. Cum aţi descrie sentimentele celui care a scris următoarele cuvinte din Psalmul 63:1? Remarcaţi bogatul limbaj pictural, trăsătură pregnantă a poeziei ebraice.

Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te voi căuta în zori de zi.

Îmi însetează sufletul după Tine,

Îmi tânjeşte trupul după Tine,

Într-un pământ uscat şi neumblat, fără apă.

Din cartea Plângerile lui Ieremia transpare un alt sentiment. Aici, Ieremia deplânge nenorocirile aduse de babilonieni asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. El îşi exprimă sincerele sentimente în cinci cântece funebre, care surprind mâhnirea profetului, conştient totuşi că fusese aplicată justiţia divină.

Poezia ajută memoria

Datorită caracteristicilor sale, poezia poate fi de regulă memorată. Cele mai vechi poeme greceşti care s-au păstrat până în zilele noastre, Iliada şi Odiseea, erau recitate la festivalurile greceşti, lucru extraordinar având în vedere proporţiile vaste ale acestor lucrări! După cât se pare, erau memoraţi şi mulţi psalmi biblici. Remarcaţi cum limbajul figurativ, simplitatea şi logica imbatabilă sunt purtate de ritmul următoarelor versuri din Psalmul 115:4–8, în care se arată absurditatea închinării la idoli:

Idolii lor sunt argint şi aur,

Lucrarea mâinilor omului.

Au gură, dar nu vorbesc;

Au ochi, dar nu văd;

Au urechi, dar n-aud;

Au nas, dar nu miros;

Au mâini, dar nu pipăie;

Au picioare, dar nu merg;

Nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.

Ca ei sunt cei ce-i fac,

Toţi cei ce se încred în ei.

Fără îndoială, celor mai mulţi oameni nu le-ar fi greu să reţină un fragment însufleţit şi impresionant ca acesta.

Aţi vrea să scrieţi poezii?

De la versurile pentru copii la spoturile publicitare, poezia face parte din viaţa noastră. Astfel, majoritatea oamenilor cunosc cel puţin lucrurile elementare referitoare la poezie. Dar, dacă vreţi să scrieţi voi înşivă poezii, va trebui, poate, ca mai întâi să citiţi multe poezii. Aceasta vă va ajuta să înţelegeţi principiile ce stau la baza artei de a compune poezii şi să vă îmbogăţiţi vocabularul. Trebuie, bineînţeles, să fiţi selectivi, neexpunându-vă la nimic ce este nesănătos sau degradant (Filipeni 4:8, 9). Cel mai bun mod de a învăţa să compuneţi poezii este, fireşte, acela de a lua un creion şi o hârtie şi de a scrie.

Cu timpul, poate că veţi reuşi chiar să scrieţi poezii cu care îi veţi delecta pe membrii familiei şi pe prieteni. Când trimiteţi o carte poştală, încercaţi să vă exprimaţi gândurile în versuri. Poezia voastră nu trebuie să fie lungă sau genială. Scrieţi pur şi simplu câteva versuri prin care să exprimaţi ceea ce simţiţi. Această activitate stimulativă nu numai că vă va conferi plăcere şi satisfacţie, dar, fără îndoială, îl va şi încânta pe destinatar când va vedea eforturile pe care le-aţi depus pentru a vă exprima gândurile într-o manieră plină de fantezie şi sinceritate.

Nu trebuie să fiţi geniali în mânuirea cuvintelor pentru a scrie poezii, aşa cum nu trebuie să fiţi mari bucătari ca să pregătiţi o masă. Combinaţi dorinţa, imaginaţia, efortul şi perseverenţa cu poetul latent din voi, iar tabloul pe care îl veţi obţine pictând cu cuvinte va fi o surpriză plăcută pentru voi.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

O mare parte din Scripturile ebraice e scrisă în versuri