Potrivit Bibliei

Sunt religiile căi diferite care duc la Dumnezeu?

„CONSIDER că e un lucru aproape incredibil ca Dumnezeul întregului univers să dorească să fie cunoscut doar de o credinţă religioasă“, a afirmat scriitorul Marcus Borg. Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru pace, a spus: „Nici o religie nu poate pretinde că deţine în întregime adevărul despre mister[ul]“ credinţei. O zicală hinduistă foarte cunoscută sună în felul următor în limba originală: „Jotto moth, totto poth“, ceea ce, în traducere liberă, înseamnă că religiile nu sunt decât căi diferite care urmăresc acelaşi obiectiv. Şi budiştii împărtăşesc acest punct de vedere. Într-⁠adevăr, milioane de oameni cred că religiile sunt căi diferite care duc la Dumnezeu.

Istoricul Geoffrey Parrinder a afirmat: „Se spune uneori că toate religiile urmăresc acelaşi obiectiv, că sunt căi asemănătoare care duc la adevăr sau chiar că doctrinele lor sunt identice“. Învăţăturile, ritualurile şi divinităţile religiilor sunt într-⁠adevăr asemănătoare. Majoritatea religiilor vorbesc despre iubire şi învaţă că nu trebuie să ucizi, să furi şi să minţi. În majoritatea grupărilor religioase există persoane care depun eforturi sincere pentru a-⁠i ajuta pe alţii. Aşadar, dacă cineva are o credinţă sinceră şi încearcă să ducă o viaţă corectă, contează cărei religii aparţine? Sau sunt religiile căi diferite care duc la Dumnezeu?

Este suficientă sinceritatea?

Să luăm cazul lui Saul, evreu din secolul I, care a devenit apostolul creştin cunoscut sub numele de Pavel. Fiind un susţinător înflăcărat al iudaismului, el a încercat să suprime închinarea continuatorilor lui Cristos, pentru că o considera incorectă (Faptele 8:1–⁠3; 9:1, 2). Cu toate acestea, datorită îndurării lui Dumnezeu, Saul şi-⁠a dat seama că oamenii foarte religioşi, de felul lui, animaţi, probabil, de zel pentru Dumnezeu, greşeau totuşi, deoarece nu cunoşteau toate lucrurile (Romani 10:2). Când a aflat mai multe despre voinţa şi acţiunile  lui Dumnezeu, Saul a făcut schimbări şi a început să se închine chiar împreună cu discipolii lui Isus Cristos, cei pe care îi persecutase. — 1 Timotei 1:12–⁠16.

Dar spune Biblia că există sute de credinţe dintre care putem alege şi că cea la care ne oprim, indiferent care ar fi ea, va fi acceptată de Dumnezeu? În instrucţiunile primite de apostolul Pavel, înviatul Isus Cristos a spus exact contrariul. Isus l-⁠a trimis pe Pavel la oamenii naţiunilor ‘ca să le deschidă ochii, ca să-⁠i întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu’ (Faptele 26:17, 18). Aşadar, cu certitudine contează ce alegere facem în materie de religie. Mulţi dintre cei la care a fost trimis Pavel aveau deja o religie, totuşi erau în „întuneric“. Este clar că, dacă toate religiile ar fi căi diferite care duc la viaţa veşnică şi la primirea favorii lui Dumnezeu, nu ar mai fi fost nevoie ca Isus să-⁠şi instruiască discipolii pentru lucrarea de facere de discipoli pe care le-⁠a încredinţat-⁠o. — Matei 28:19, 20.

În celebra sa Predică de pe munte, Isus a spus: „Intraţi pe poarta cea strâmtă; căci larg şi spaţios este drumul care duce la distrugere, şi mulţi sunt cei care intră pe el; în timp ce strâmtă este poarta şi îngust drumul care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care îl găsesc“ (Matei 7:13, 14). Biblia afirmă fără echivoc că există „o singură credinţă“ (Efeseni 4:5). Evident, mulţi dintre cei ce se află pe drumul „spaţios“ au o religie, totuşi nu au ‘singura credinţă’. Întrucât există o singură formă de închinare adevărată, cei ce doresc să găsească adevărata credinţă vor trebui să o caute.

În căutarea adevăratului Dumnezeu

Chiar de la începutul istoriei omenirii, Dumnezeu le-⁠a spus oamenilor ce anume aşteaptă de la ei (Geneza 1:28; 2:15–⁠17; 4:3–⁠5). Azi, cerinţele sale sunt clar explicate în Biblie. Aceasta ne ajută să facem distincţie între închinarea acceptată şi cea neacceptată de el (Matei 15:3–⁠9). Unii oameni şi-⁠au moştenit religia, în timp ce alţii nu fac decât să se conformeze comunităţii din care fac parte. Pentru mulţi, religia este determinată de locul şi momentul naşterii. Dar ar trebui să vă alegeţi la întâmplare religia sau să-⁠i lăsaţi pe alţii să ia această decizie în locul vostru?

Alegerea voastră în materie de religie trebuie să fie făcută în cunoştinţă de cauză şi să se bazeze pe o examinare atentă a Scripturilor. În secolul I, anumiţi oameni instruiţi nu se rezumau la a accepta orbeşte cuvintele apostolului Pavel, ci ‘examinau cu grijă Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă aceste lucruri erau aşa’ (Faptele 17:11; 1 Ioan 4:1). De ce nu faceţi şi voi la fel?

Biblia spune că Dumnezeul universului doreşte ca oamenii să i se închine cu adevăr. După cum este consemnat în Ioan 4:23, 24, Isus a explicat: „Totuşi, vine ceasul, şi acesta este acum, când închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într-⁠adevăr, unii ca aceştia caută Tatăl ca să i se închine. Dumnezeu este un Spirit, şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“. Numai „forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru“ este acceptată de el (Iacov 1:27). Dumnezeu binecuvântează eforturile a milioane de oameni de a găsi drumul îngust ce duce la viaţă. El nu le va da viaţă eternă oamenilor indiferenţi, ci acelora care depun eforturi concrete pentru a găsi drumul îngust, trasat de el, şi apoi îl urmează. — Maleahi 3:18.