O zonă floristică fără egal

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

DUPĂ ce a clasificat un mare număr de flori din Africa, botanistul Carolus Linnaeus (care a trăit în secolul al XVIII-⁠lea) a descris locul de origine al acelor plante drept „acel paradis de pe pământ, Capul Bunei Speranţe, un loc pe care Bunul Creator l-⁠a împodobit cu cele mai alese minunăţii ale sale“.

Aceste minunăţii, „cele mai alese“, după cum s-⁠a exprimat botanistul, se găsesc într-⁠o zonă ce se întinde în extremitatea sudică a Africii. Coloniştii olandezi au numit vegetaţia predominantă din zonă fijnbosch, cuvânt care înseamnă „tufăriş delicat“, sau „arboret delicat“. Deoarece fijn înseamnă „mic“, probabil că ei se refereau la dimensiunile mici ale frunzelor şi ale plantelor de aici, precum şi la copacii cu tulpina subţire ce cresc în zonă. Cu trecerea timpului, cuvântul fijnbosch a devenit „fynbos“. Frunzele plantelor care cresc în regiunea Fynbos pot fi mici şi rezistente; cât despre flori, varietatea de culori, forme şi mărimi e ameţitoare.

Regiunea Fynbos este situată într-⁠o zonă floristică — zona floristică Capul Bunei Speranţe — care diferă foarte mult de celelalte zone floristice de pe glob. * Deşi se întinde pe o suprafaţă  relativ mică, aici există o varietate incredibilă de specii de plante — o lucrare de referinţă afirmă că sunt peste 8 550 de specii —, două treimi dintre acestea crescând numai aici.

Pe muntele Table s-⁠a estimat că există 1 470 de specii de plante! „Adică mai multe decât pe toate Insulele Britanice la un loc“, remarca revista New Scientist. Însă influenţa Fynbos-⁠ului se face simţită chiar şi pe alte meridiane ale globului. În ce sens?

O varietate uluitoare

Dacă aveţi cumva la fereastră un ghiveci cu geranium, foarte probabil că îngrijiţi o „urmaşă“ a unei plante originare din Fynbos. Dintre cele 250 de specii de geranium care cresc pe glob, peste două treimi pot fi găsite în regiunea Fynbos.

Tot aici cresc o treime dintre cele 1 800 de specii de flori aparţinând familiei Iridaceae, inclusiv peste 72 de soiuri de gladiole care pot fi întâlnite numai aici. În ce priveşte crizantemele şi vygies, în extremitatea sudică a Africii se găsesc 1 646 de specii. * Printre ele putem aminti imortelele, care îşi păstrează culorile vii şi sunt folosite în aranjamente cu flori uscate ce dăinuie ani de zile.

Însă cea mai mare atracţie din Fynbos o constituie erica, sau caluna, cu florile ei. Chiar dacă nu vă vine să credeţi, în Fynbos există 625 de  specii de erica din totalul de 740 de specii, câte se găsesc în întreaga lume!

Arbustul-⁠de-⁠zahăr şi mâncătoarea-⁠de-⁠miere

Linnaeus a examinat o categorie de flori din Fynbos care se disting printr-⁠o varietate neobişnuită de forme. El le-⁠a numit protea (familia Proteaceae), după Proteu, un zeu al grecilor, despre care se credea că îşi schimba mereu înfăţişarea. În total, 328 de specii de protea sunt originare din regiunea Fynbos. E emoţionant când, în timp ce eşti în drumeţie prin munţii Cape, dai peste o protea imperială uriaşă! Floarea ei imensă e uneori mai mare decât faţa unui om.

O altă protea foarte cunoscută este arbustul-⁠de-⁠zahăr (Protea repens). Florile acestui arbust se aseamănă cu nişte cupe şi conţin o mare cantitate de nectar. Primii colonizatori obişnuiau să scuture florile deasupra unui vas pentru a strânge nectarul, pe care îl puneau apoi la fiert până când devenea sirop.

Şi mâncătoarea-⁠de-⁠miere (Promerops cafer) de la Capul Bunei Speranţe — o pasăre ce trăieşte numai în regiunea Fynbos — arată mare apreciere pentru nectarul florii de protea. Cu ajutorul ciocului ei lung şi al limbii lungi, mâncătoarea-⁠de-⁠miere extrage nectarul pus la dispoziţie de plantă, după care îi face şi ea un serviciu, ducând polenul din floare în floare — un serviciu de polenizare eficient. În plus, mâncătoarea-⁠de-⁠miere se hrăneşte cu insectele atrase de  aceste flori mari. Aşadar, pasărea şi floarea au nevoie una de cealaltă pentru a supravieţui.

Alte „parteneriate“ decisive

Unele flori de protea se găsesc aproape de sol, ascunse pe sub alte plante. Şoarecii sunt atraşi de mirosul asemănător drojdiei emanat de aceste specii de protea. Şoarecii beau nectarul băgându-⁠şi capul în floare, după care se duc la alte flori cu polenul ce li s-⁠a pus pe căpşorul îmblănit. Se poate spune, aşadar, că şoarecii de câmp şi floarea de protea au încheiat un „parteneriat“ în vederea supravieţuirii.

Un „parteneriat“ asemănător există şi între florile de erica şi sugătoarea-⁠de-⁠nectar violetă (Nectarinia violacea), o pasăre viu colorată, cu pântecele portocaliu. Deoarece au forma unui tub curbat, florile se potrivesc perfect cu ciocul sugătoarei-⁠de-⁠nectar. Când pasărea îşi introduce ciocul ca să sugă nectarul, pe cap i se pune polen. Pe tot parcursul anului, florile de erica satisfac necesităţile sugătoarei-⁠de-⁠nectar, iar plantele beneficiază de pe urma serviciului de polenizare oferit de pasăre. Ce încântare să cutreieri colinele de aici şi să priveşti această conlucrare uimitoare!

Existenţa multor alte vietăţi e vitală pentru această zonă floristică. De exemplu, un fluture (Meneris tulbaghia) care trăieşte pe muntele Table este singurul polenizator a 15 specii de flori roşii. Una dintre aceste flori este renumita disa (Disa uniflora), care împodobeşte munţii Table.

Apoi mai există anumiţi săpători-⁠de-⁠plajă care se hrănesc cu bulbii unor plante aparţinând familiilor din care fac parte orhideele, crinii şi irişii. Săpătorii-⁠de-⁠plajă din zona Capului Bunei Speranţe duc cu ei în galeriile subterane bucăţi de rădăcini, pe care le depozitează acolo. Pe unele le scapă pe drum, în timp ce trec prin galerii, iar pe altele le lasă neatinse în galerii. De multe ori aceste bucăţi rămase prind rădăcini, iar din ele se dezvoltă noi plante.

Seminţele a sute de plante din Fynbos au nişte prelungiri cărnoase, pline de ulei, care emană un miros căruia furnicile nu-⁠i pot rezista. După ce apucă bine seminţele de aceste „toarte“, furnicile le trag cu ele în sol. Apoi mănâncă aceste prelungiri moi, însă nu şi seminţele, care sunt mai tari. Astfel, seminţele sunt îngropate, fiind la adăpost de păsări şi şoareci, iar mai târziu ele vor putea germina.

Tot aici trăiesc şi nişte muşte înzestrate cu un fel de tub lung, adică o trompă, care e de fapt o prelungire a gurii. Aceste muşte sunt polenizatori perfecţi pentru plantele din Fynbos ale căror flori au o formă tubulară alungită. O muscă are o trompă lungă de aproape 8 cm. În Fynbos, „parteneriatele“ sunt într-⁠adevăr decisive în vederea supravieţuirii!

Un „parteneriat“ riscant

„E trist că Omul, căruia i-⁠a fost dată în grijă Creaţia, este în multe cazuri răspunzător de distrugerea unor zone naturale“, a declarat ecologistul Janse van Rensburg, în cartea An Introduction to Fynbos. Într-⁠adevăr, într-⁠un timp relativ scurt, s-⁠au înregistrat distrugeri uriaşe, după cum reiese şi din cuvintele dr. Piet van Wyk: „În cei peste 300 de ani de la colonizare, savana joasă fynbos a fost fragmentată şi transformată de om într-⁠o aşa măsură, încât numai 31% din . . . vegetaţia iniţială fynbos a mai rămas neatinsă. Deja au dispărut 39 de specii fynbos, în timp ce alte 1 033 de specii şi-⁠au schimbat statutul din specii ameninţate cu dispariţia în specii rare, aflate într-⁠o situaţie critică“.

Acţiunile omului pun în pericol şi importantele „parteneriate“ dintre animalele şi plantele din Fynbos. „Ecologii încep abia acum să înţeleagă complexele relaţii animal-⁠plantă ce există în fynbos“, se spune în cartea Table Mountain — A Natural Wonder. „Dacă o plantă dispare, nu va dispărea oare şi polenizatorul ei (rozător, fluture sau gândac)?“ Dar ce se poate spune despre păsările din Fynbos? Potrivit biologului sud-⁠african Cuthbert John Skead, existenţa mâncătoarelor-⁠de-⁠miere e ameninţată tocmai din cauza „strânsei lor legături cu speciile de Protea“.

Aceste veşti alarmante despre regiunea Fynbos generează multă îngrijorare. Totuşi, pentru cei care, asemenea lui Linnaeus, cred în „Bunul Creator“, există şi motive de speranţă. Putem fi siguri că, atunci când Iehova Dumnezeu îşi va împlini promisiunea de ‘a face toate lucrurile noi’, pământul va prospera şi va înflori ca niciodată. — Revelaţia 21:5.

[Note de subsol]

[Hărţile de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Regiunea Fynbos (indicată cu verde)

Muntele Table

[Provenienţa]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Gladiolus debilis, una dintre cele 72 de specii de gladiole care cresc numai aici

[Provenienţa fotografiei]

Una Coetzee (www.agulhasfynbos.co.za)

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Unele specii de protea au flori mai mari ca faţa omului

[Provenienţa fotografiei]

Nigel Dennis

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Pe muntele Table s-⁠au înregistrat 1 470 de specii de plante

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Heliptrum eximium, o specie de imortelă

[Provenienţa fotografiei]

Nigel Dennis

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Felicia filifolia, una dintre multele specii de crizanteme care cresc în Fynbos

[Provenienţa fotografiei]

Kirstenbosch, Cape Town

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Meneris tulbaghia, un fluture care e singurul polenizator a 15 specii de flori roşii

[Provenienţa fotografiei]

Colin Paterson-⁠Jones

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Protea perniţă-⁠de-⁠ace

[Provenienţa fotografiei]

National Parks Board of South Africa

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un „parteneriat“ unic există între florile de erica şi sugătoarea-⁠de-⁠nectar

[Provenienţa fotografiei]

Colin Paterson-⁠Jones

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Florile de protea şi mâncătoarea-⁠de-⁠miere din zona Capului Bunei Speranţe sunt foarte bune prietene

[Provenienţa fotografiei]

Kirstenbosch, Cape Town

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Vatsonia

[Provenienţa fotografiei]

Kirstenbosch, Cape Town

[Provenienţa fotografiei de la pagina 18]

National Parks Board of South Africa