Va rămâne omenirea fără apă?

„Accesul la o sursă de apă dulce suficientă şi nepoluată este o cerinţă fundamentală pentru supravieţuirea, bunăstarea şi progresul socioeconomic al întregii omeniri. Cu toate acestea, continuăm să acţionăm ca şi când apa dulce ar fi o resursă inepuizabilă. Dar nu e aşa.“ — KOFI ANNAN, SECRETARUL GENERAL ONU.

DE O mie de ani, un tribunal special din oraşul spaniol Valencia se întruneşte în fiecare joi după-⁠amiază pentru a rezolva neînţelegerile stârnite de un subiect comun: apa.

Fermierii din câmpia fertilă a Valenciei depind de irigaţii, iar irigaţiile necesită foarte multă apă, care, în această parte a Spaniei, a fost dintotdeauna o problemă. Ori de câte ori consideră că nu şi-⁠au primit porţia cuvenită, fermierii pot apela la acest tribunal. Neînţelegerile cauzate de problema apei nu sunt o noutate, însă rareori sunt rezolvate atât de corect ca în Valencia.

Cu aproximativ 4 000 de ani în urmă, între nişte păstori s-⁠a iscat o dispută aprigă privind accesul la o fântână din Israel, situată în apropiere de Beer-⁠Şeba (Geneza 21:25). De atunci încoace, în Orientul Mijlociu problema apei s-⁠a agravat şi mai mult. Cel puţin doi conducători de seamă din această regiune au spus că apa este singurul motiv care i-⁠ar putea determina să declare război unui stat învecinat.

În ţările semiaride, apa a stârnit întotdeauna sentimente puternice. Motivul e simplu: Apa este indispensabilă vieţii. Aşa cum a afirmat Kofi Annan, „apa dulce este preţioasă: nu putem trăi fără ea. E de neînlocuit: nimic nu o poate substitui. Este sensibilă: activităţile omului au un mare efect asupra cantităţii şi a calităţii rezervei de apă dulce“.

Astăzi, mai mult ca oricând, atât cantitatea, cât şi calitatea apei dulci de pe pământ sunt ameninţate. Nu ar trebui să fim induşi în eroare de faptul că în unele părţi avantajate ale globului există, după cât se pare, apă din abundenţă.

 Resursele scad

„Unul dintre cele mai mari paradoxuri ale naturii umane este acela că apreciem lucrurile numai atunci când sunt puţine“, a afirmat subsecretarul general ONU, Elizabeth Dowdeswell. „Preţuim apa numai atunci când fântâna seacă. Dar fântânile seacă nu numai în zonele predispuse la secetă, ci şi în zonele care, de regulă, nu au probleme de acest gen.“

Din nefericire, cei ce se confruntă zilnic cu problema lipsei de apă înţeleg cel mai bine situaţia. Asokan, un funcţionar din Madras (India), trebuie să se scoale în fiecare dimineaţă cu două ore înainte de ivirea zorilor. Cu cinci găleţi în mâini, el se duce să ia apă de la o cişmea publică, aflată la cinci minute de mers pe jos. Întrucât apa curge numai între orele 4 şi 6 dimineaţa, Asokan trebuie să se aşeze la rând devreme. Apa pe care o ia va trebui să ajungă toată ziua. Mulţi conaţionali ai lui Asokan, şi un miliard de alţi oameni de pe pământ, nu sunt atât de avantajaţi ca el. Ei nu au nici cişmea, nici râu, nici fântână lângă locuinţa lor.

Abdullah, un băiat care locuieşte în Sahel (Africa), este unul dintre aceştia. Numele de pe indicatorul de la intrarea în sătuleţul său sugerează că acest loc este o oază; însă aici nu mai e apă de multă vreme şi abia dacă zăreşti câte un copac pe ici, pe colo. Lui Abdullah îi revine sarcina de a aduce apă de la o fântână aflată la peste un kilometru de casa lui.

În unele părţi ale lumii, resursele de apă existente nu mai reuşesc să acopere cererea de apă dulce curată. Motivul este simplu: O mare parte din populaţia globului trăieşte în zone  aride sau semiaride, unde apa constituie de mult timp o problemă (vezi harta de la pagina 3). Potrivit datelor furnizate de Institutul pentru Protecţia Mediului din Stockholm, o treime din populaţia lumii trăieşte deja în zone care se confruntă cu o lipsă moderată sau acută de apă. În plus, ritmul de creştere al cererii de apă este de peste două ori mai mare decât ritmul de creştere al populaţiei.

Totuşi nu trebuie să uităm că volumul de apă disponibil rămâne, în general, acelaşi. Fântânile mai adânci şi noile rezervoare de apă pot ameliora temporar situaţia, însă cantitatea de ploaie care cade pe pământ şi cantitatea de apă stocată în pământ rămân, în esenţă, aceleaşi. Prin urmare, meteorologii au calculat că, în decurs de 25 de ani, cantitatea de apă disponibilă pentru fiecare persoană ar putea să scadă la jumătate.

Consecinţe asupra sănătăţii şi a hranei

Ce efecte are asupra oamenilor lipsa de apă? Mai întâi de toate, poate produce daune sănătăţii. Problema nu constă în faptul că oamenii mor de sete, ci în faptul că, din cauza calităţii inferioare a apei potabile şi a celei folosite pentru gătit, ei se pot îmbolnăvi. Elizabeth Dowdeswell a spus că, „în ţările în curs de dezvoltare, circa 80% din totalul bolilor şi peste o treime din totalul deceselor sunt cauzate de consumul de apă poluată“. În ţările semiaride aflate în curs de dezvoltare, sursele de apă sunt frecvent poluate cu reziduuri animale şi menajere, pesticide, îngrăşăminte chimice şi produse chimice industriale. Neavând de ales, o familie săracă se vede obligată să folosească apă poluată.

Aşa cum organismul nostru are nevoie de apă pentru a elimina toxinele, tot aşa pentru o igienă corespunzătoare este nevoie de multă apă, de care foarte  mulţi nu dispun. Numărul persoanelor care trăiesc în condiţii de igienă necorespunzătoare a crescut de la 2,6 miliarde, în 1990, la 2,9 miliarde, în 1997. Acest număr reprezintă aproape jumătate din populaţia globului. Igiena este pur şi simplu o chestiune de viaţă şi de moarte. Într-⁠o declaraţie comună, funcţionarii ONU Carol Bellamy şi Nitin Desai au afirmat: „Când copiii nu au apă bună pentru băut şi pentru păstrarea igienei, aproape orice aspect legat de sănătatea şi dezvoltarea lor este în pericol“.

Producţia de alimente depinde de apă. Numeroase culturi sunt, bineînţeles, udate de ploaie, dar, în ultimul timp, irigaţiile au devenit elementul vital în hrănirea populaţiei crescânde a globului. În prezent, 36% din producţia agricolă mondială depinde de irigaţii. Cu toate acestea, la nivel mondial, cele mai multe terenuri cultivate în care se practică irigaţiile s-⁠au înregistrat acum circa 20 de ani, dar de atunci numărul acestora se micşorează constant.

Dacă la fiecare robinet din locuinţa noastră curge apă din abundenţă şi dacă avem o toaletă igienică — reziduurile fiind îndepărtate în mod corespunzător —, poate că ne vine greu să credem că resursele de apă ale omenirii devin insuficiente. Cu toate acestea, nu ar trebui să uităm că numai 20% din întreaga populaţie a globului se bucură de un astfel de lux. În Africa, multe femei petrec nici mai mult, nici mai puţin de şase ore pe zi aducând apă, care, de cele mai multe ori, este poluată. Aceste femei înţeleg mult mai bine cruda realitate: Apa curată este puţină şi se împuţinează pe zi ce trece.

Ar putea tehnologia să rezolve problema? E posibil ca resursele de apă să fie folosite mai economic? Unde se duce toată apa? Articolele următoare vor încerca să răspundă la aceste întrebări.

[Chenarul/Diagrama de la pagina 4]

UNDE SE GĂSEŞTE APĂ DULCE

Circa 97% din apa de pe pământ se află în oceane şi este prea sărată pentru a fi folosită la băut, în agricultură şi în industrie.

Doar aproximativ 3% din apa de pe pământ este dulce. Totuşi, cea mai mare parte din această cantitate nu se poate obţine cu uşurinţă, după cum se observă din imaginea alăturată.

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Gheaţă şi zăpadă permanente 68,7%

Apă subterană 30,1%

Permafrost, gheaţă subterană 0,9%

Lacuri, râuri şi mlaştini 0,3%

[Chenarul de la pagina 5]

CRIZA APEI

▪ POLUAREA În Polonia, numai 5% din apa râurilor este bună de băut, iar 75% este prea poluată chiar şi pentru uz industrial.

▪ RESURSELE URBANE În Ciudad de Mexico, a doua metropolă din lume ca mărime, pânza de apă freatică, ce furnizează 80% din apa folosită pentru alimentarea oraşului, scade vertiginos. Cantitatea de apă extrasă prin pompare depăşeşte cu peste 50% capacitatea de refacere naturală a pânzei. Beijingul, capitala Chinei, se confruntă cu o problemă similară. Stratul ei acvifer scade anual cu peste 1 metru şi o treime dintre fântânile ei au secat.

▪ IRIGAŢIILE Uriaşul strat acvifer Ogallala, din Statele Unite, a scăzut atât de mult, încât terenurile irigate din nord-⁠vestul Texasului s-⁠au redus cu o treime din cauza lipsei de apă. Atât China, cât şi India, a doua, respectiv a treia mare producătoare de hrană din lume, se confruntă cu o criză asemănătoare. În statul Tamil Nadu, din sudul Indiei, irigaţiile au dus la scăderea nivelului freatic cu peste 23 de metri în decurs de 10 ani.

▪ DISPARIŢIA FLUVIILOR În sezonul secetos, măreţul Gange nu mai ajunge să se verse în mare, întrucât întreaga lui apă este deviată. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu fluviul Colorado din America de Nord.

[Harta de la pagina 3]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

LOCURI UNDE APA ESTE ÎN CANTITĂŢI MICI

Zone în care apa e puţină