Drogurile: Cine sunt consumatorii?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

„TOŢI se droghează.“ Această generalizare e folosită, probabil, pentru a-⁠i convinge pe naivi să se apuce să consume stupefiante. Însă, în funcţie de modul în care definim „drogul“, cuvintele de mai sus conţin un sâmbure de adevăr.

Cuvântul „drog“ e definit astfel: „Orice substanţă chimică, fie naturală, fie sintetică, ce poate fi folosită pentru a modifica percepţiile, dispoziţia sau alte stări psihice“. Aceasta este o descriere generală, dar utilă, făcută substanţelor psihoactive; ea însă nu include multe substanţe folosite ca medicamente la tratarea unor afecţiuni fizice.

Potrivit acestei definiţii, se poate spune că alcoolul este un drog. Pericolul constă în consumul lui în exces, numărul cazurilor de abuz de alcool fiind în continuă creştere. Un sondaj efectuat în colegiile şi universităţile dintr-⁠o ţară occidentală a scos la iveală că „partidele de băutură constituie una dintre cele mai grave probleme legate de droguri din campusurile universitare“. Sondajul a dezvăluit că 44% dintre studenţi iau parte la astfel de partide *.

Asemenea alcoolului, tutunul se poate obţine legal, chiar dacă are în componenţă o substanţă foarte toxică, şi anume nicotina. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din cauza fumatului mor anual aproximativ 4 milioane de persoane. Cu toate acestea, magnaţii industriei tutunului sunt persoane bogate, fiind consideraţi membri onorabili ai societăţii. Fumatul creează şi el o foarte mare dependenţă, poate chiar mai mare decât cea creată de consumul multor alte tipuri de droguri ilicite.

În ultimii ani, numeroase ţări au impus anumite restricţii în privinţa tutunului, printre care  se numără şi restricţiile în privinţa reclamelor la ţigări. Totuşi, mulţi consideră încă fumatul o activitate socială plăcută. Industria filmului continuă să prezinte fumatul într-⁠o lumină atrăgătoare. În urma unui studiu efectuat de Universitatea California din San Francisco asupra filmelor care au adus cele mai mari profituri în perioada 1991–⁠1996, s-⁠a descoperit că 80% dintre personajele principale masculine din aceste filme fumau.

Ce se poate spune despre drogurile „inofensive“?

Cu siguranţă că medicamentele le sunt folositoare multora, dar se poate face abuz şi de ele. Medicii prescriu uneori medicamente cu prea mare uşurinţă; alteori sunt presaţi de pacienţii lor să le prescrie medicamente de care nu au neapărat nevoie. Iată ce a spus un doctor: „Medicii nu-⁠şi fac întotdeauna timp să stea de vorbă cu pacienţii pentru a găsi cauzele simptomelor. E mai uşor să zici: «Ia pastila asta». Însă cauza principală rămâne netratată“.

Chiar şi în cazul unor medicamente care se dau fără reţetă, cum ar fi aspirina şi paracetamolul (tylenolul, panadolul), pot apărea probleme grave de sănătate atunci când sunt luate în cantităţi mari. Peste 2 000 de persoane mor anual din cauză că fac abuz de paracetamol.

Potrivit definiţiei prezentate la începutul articolului, cofeina din ceai şi din cafea este şi ea un drog, chiar dacă cu greu am putea-⁠o considera astfel când ne savurăm ceaiul sau cafeaua la micul dejun. Şi ar fi absurd să privim aceste băuturi — acceptate, de altfel, de societate — în aceeaşi lumină ca pe „drogurile dure“, cum e heroina. Ar fi ca şi cum am compara o pisicuţă domestică cu un leu feroce. Totuşi, potrivit unor specialişti în domeniul sănătăţii, dacă obişnuiţi să beţi mai mult de cinci ceşti de cafea sau de nouă ceşti de ceai pe zi, sănătatea v-⁠ar putea fi afectată. În plus, dacă ar trebui să reduceţi brusc foarte mult din cantitatea consumată zilnic, aţi putea avea simptome de sevraj similare cu cele pe care le-⁠a avut o consumatoare de ceai, şi anume vomismente, dureri mari de cap şi sensibilitate la lumină.

Ce se poate spune despre consumul de droguri ilicite?

O chestiune mult mai controversată o constituie consumul de droguri în sport. Acest lucru a fost evidenţiat în 1998 la Turul Franţei, când nouă dintre cei mai buni ciclişti din lume au fost eliminaţi din competiţie deoarece consumaseră substanţe care măresc performanţele fizice. Sportivii au născocit o mulţime de lucruri ca să nu fie descoperiţi la testele antidoping. Revista Time semnalează că unii au ajuns până acolo încât şi-⁠au făcut „«transplant de urină», adică şi-⁠au introdus în vezică printr-⁠un cateter urină «curată» luată de la altă persoană, această procedură fiind în majoritatea cazurilor dureroasă“.

N-⁠am amintit încă uluitoarea varietate de droguri ilicite folosite în scopuri „recreative“. Printre acestea se numără marijuana, ecstasy (metilendioxi-⁠metamfetamina, sau MDMA), LSD-⁠ul (dietilamina acidului lisergic), psihoanalepticele (stimulente de tipul amfetaminelor şi a-⁠l cocainei), psiholepticele (depresori cum ar fi tranchilizantele) şi heroina. Nu trebuie trecută cu vederea nici diversitatea de substanţe care se inhalează, cum ar fi lipiciul şi benzina, substanţe foarte cunoscute în rândul tinerilor. Bineînţeles că aceste substanţe ce se inhalează sunt legale şi, prin urmare, se pot obţine cu uşurinţă.

 Obişnuita imagine a toxicomanului lipsit de vlagă, care îşi injectează în venă drogul într-⁠o încăpere murdară, ne poate induce în eroare. Mulţi toxicomani reuşesc să-⁠şi desfăşoare relativ normal activităţile vieţii de zi cu zi, deşi cu siguranţă dependenţa de droguri le afectează într-⁠o măsură mai mică sau mai mare calitatea vieţii. Cu toate acestea, nu putem minimaliza latura întunecată a lumii drogurilor. Într-⁠un articol se arăta cum reuşesc unii consumatori de cocaină „să-⁠şi injecteze droguri de zeci de ori într-⁠o singură repriză, trupurile lor pline de umflături şi înţepături, sângerânde ajungând să arate jalnic“.

După un aparent regres înregistrat spre sfârşitul anilor ’80, consumul de droguri ilicite ia din nou avânt pe plan mondial. Revista Newsweek face următorul comentariu: „Autorităţile se simt incapabile în faţa amplorii pe care o iau contrabanda cu droguri şi consumul a tot felul de stupefiante, în condiţiile în care nu există suficiente fonduri — şi informaţii — pentru combaterea lor“. Ziarul The Star din Johannesburg (Africa de Sud) preciza că, potrivit statisticilor guvernamentale, „unu din patru locuitori ai Africii de Sud este dependent de alcool sau de droguri“.

Institutul de Cercetări pentru Dezvoltare Socială al ONU preciza că „producătorii şi traficanţii de droguri . . . s-⁠au organizat la nivel global şi îşi depun o parte considerabilă din profiturile obţinute din vânzarea drogurilor în acele centre financiare care le asigură confidenţialitate şi profituri atractive din investiţii. . . . Traficanţii de droguri pot acum să-⁠şi spele banii obţinuţi ilicit transferându-⁠i pe cale electronică prin toată lumea, fără ca statele să aibă prea multe posibilităţi de control“.

Se pare că prin mâinile multor americani trece zilnic cocaină, iar ei nici măcar nu-⁠şi dau seama. Într-⁠un articol publicat în revista Discover se arăta că majoritatea bancnotelor americane au urme de droguri pe ele.

Realitatea este că, în prezent, consumul de droguri, inclusiv de droguri ilicite, a devenit un fapt acceptat de mulţi, fiind considerat o parte integrantă a vieţii cotidiene. Dacă stăm să ne gândim că în întreaga lume se vorbeşte despre daunele provocate de drogurile ilicite, precum şi de tutun şi de alcool, prima întrebare care ne vine în minte este: De ce consumă oamenii aşa ceva? Reflectând la această întrebare, avem ocazia să ne gândim la modul în care privim noi drogurile.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Partidele de băutură constituie o problemă serioasă în multe campusuri universitare

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Mulţi consideră că ţigările şi drogurile „recreative“ sunt inofensive