Milano şi Torino: două oraşe încântătoare, care merită vizitate

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

O VIZITĂ în Italia poate fi foarte plăcută. Mâncarea, vinul, peisajul, istoria, cultura, muzica, limba, toate la un loc fac din Italia o ţară de neuitat. Această vară poate constitui o minunată ocazie de a vizita Italia, mai ales pentru cei invitaţi ca delegaţi la unul dintre congresele organizate aici de Martorii lui Iehova. Haideţi acum să facem o scurtă vizită prin două oraşe deosebite din Italia şi prin regiunile lor.

Milano: Adevărata capitală a Italiei?

În ce priveşte industria şi comerţul, Milano este adesea considerat adevărata capitală a Italiei. Spre deosebire de alte oraşe ale Italiei, Milano nu e atât de cunoscut pentru monumente antice şi opere de artă. Aici, stilul modern pare să-⁠l umbrească pe cel antic. Totuşi, în Milano se găsesc câteva lucrări de artă şi opere arhitectonice deosebite, care stau mărturie a trecutului antic al acestui oraş.

În jurul anului 600 î.e.n., regiunea era locuită de gali, un popor celtic antic, venit de pe meleagurile ce aparţin Franţei de azi. În 222 î.e.n., romanii au cucerit oraşul şi i-⁠au pus numele latin Mediolanum (în prezent, Milano). De-⁠a lungul secolelor, peninsula italică a fost mereu un teritoriu divizat şi cucerit, câştigându-⁠şi independenţa abia în a doua jumătate a secolului al XIX-⁠lea. Prin urmare, Milano a fost cotropit de numeroase triburi. Printre cei care au ocupat această regiune se numără şi longobarzii, care se pare că veneau din Scandinavia. De la ei a primit numele de Lombardia regiunea al cărei centru administrativ este Milano.

O vizită prin oraş

La fel ca întreaga Italie, şi Milano are o istorie asupra căreia Biserica Catolică şi-⁠a pus o amprentă de neşters. Aşadar, nu e de mirare că domul, sau catedrala, de aici este a treia catedrală ca mărime din Europa şi una dintre cele mai mari biserici gotice din lume. Având o lungime de 152 m, domul are o mulţime de fleşe şi peste 3 000 de statui şi de garguie. Lucrările de construcţie la această catedrală au fost începute în anul 1385, fiind terminată abia după cinci secole. Azi, când vorbesc despre o lucrare care ia prea mult timp, italienii spun că e ca şi cum  „te-⁠ai apuca să construieşti catedrala“.

Cititorii Bibliei vor fi interesaţi să vadă numele lui Dumnezeu, sub forma „Iahve“, scris deasupra unei ferestre gotice de pe faţada principală a clădirii. Faţada e decorată cu numeroase scene ce prezintă episoade biblice.

Castello Sforzesco este una dintre clădirile devenite simboluri ale acestui oraş. A fost construit în secolul al XV-⁠lea de familia Sforza, ai cărei membri au fost duci ai Milanului. În prezent, castelul găzduieşte o mulţime de muzee. Una dintre cele mai vestite încăperi conţine fresce despre care se spune că au fost pictate de Leonardo da Vinci, artist şi om de ştiinţă celebru.

Printre cele mai celebre picturi ale lui Leonardo da Vinci se numără şi o frescă aflată la o biserică renascentistă din secolul al XV-⁠lea, Biserica Santa Maria delle Grazie. Pictura îl prezintă pe Isus la Cina cea de taină, cum e cunoscută ea de mulţi, fiind considerată una dintre cele mai renumite picturi din epoca Renaşterii. Pinacoteca di Brera, un alt muzeu, deţine una dintre cele mai mari colecţii italiene de pictură, expunând lucrări ale unor pictori celebri cum ar fi Bellini, Rafael, Tintoretto şi Caravaggio.

Cei ce studiază Biblia vor aprecia mult Pinacoteca Ambrosiana, care conţine o bibliotecă şi o galerie de artă. Aici se poate vedea Fragmentul Muratorian, un catalog latin al Scripturilor greceşti creştine, datând de la sfârşitul secolului al II-⁠lea e.n. Acest catalog ajută la confirmarea conţinutului canonului „Noului Testament“. *

Tot aici se găseşte şi un codex numit Ambrosian O 39 sup., care datează de la sfârşitul secolului al IX-⁠lea e.n şi în care se poate vedea numele divin scris sub forma Tetragramei cu caractere ebraice pătrate, aşa cum se menţionează în New World Translation of the Holy Scriptures — With References *. Biblioteca mai are şi alte versiuni antice ale Bibliei, precum şi Codice Atlantico, o colecţie de peste 2 000 de desene şi note ştiinţifice făcute de Leonardo da Vinci.

O sugestie utilă pentru vizitatori: nu uitaţi că multe dintre muzeele şi bibliotecile de aici se află în clădiri vechi, deosebit de frumoase, dar care se umplu repede până la refuz  din cauza afluxului tot mai mare de turişti din prezent. În multe cazuri, pentru vizitarea lor trebuie făcută o rezervare din timp, unele muzee fixând un anumit orar de vizitare.

Înainte de a părăsi oraşul vechi, iubitorii de muzică pot să admire teatrul de operă La Scala, unul dintre cele mai celebre teatre de operă din lume. Chiar dacă probabil nu vor putea să vadă un spectacol de operă, turiştii pot vizita muzeul de aici, unde sunt expuse o mulţime de obiecte ce ne amintesc de muzicieni şi cântăreţi celebri. *

Făcând un tur prin zona modernă din Milano, care se numără printre cele mai înfloritoare oraşe din Europa, turiştii pot vedea blocurile zgârie-⁠nori şi stadionul de sport şi pot să-⁠şi facă o imagine de ansamblu a acestui oraş. Se vor putea delecta cu varietatea, frumuseţea şi lunga istorie a oraşului. Cei cărora le place să facă cumpărături sau să viziteze puncte de atracţie turistică ar putea să meargă la Galleria Vittorio Emanuele II, o galerie imensă, cu acoperiş şi cupolă de sticlă.

Nu veţi regreta că aţi vizitat oraşul Milano! Dar acum să ne îndreptăm spre vest şi să vizităm alt oraş deosebit din Italia, complet diferit de Milano.

Torino, alt giuvaer al Italiei

Torino, oraş cu o populaţie de aproximativ 1 milion de locuitori, este situat în Valea Padului, la punctul în care fluviul e cel mai îngust. Oraşul se află la poalele Alpilor occidentali, la mai puţin de 100 de kilometri de graniţa cu Franţa. E înconjurat de un impresionant „amfiteatru“ de lanţuri muntoase, care se întind cât vezi cu  ochii. Aproape jumătate din regiunea în care se află Torino e numai munţi, păduri şi văi. În mai puţin de o oră de mers cu maşina ajungi la staţiuni montane, iar în mai puţin de două ore te poţi afla pe plajele Liguriei.

Torino există dinainte de epoca romană. Iniţial a fost aşezarea triburilor taurisci, după care a devenit colonie romană. În zona istorică a oraşului se pot vedea ruine care atestă acest lucru. Există, de asemenea, elemente medievale, însă cea mai mare parte din arhitectura oraşului datează din secolele al XVII-⁠lea şi al XVIII-⁠lea. Majoritatea clădirilor ce străjuiesc străzile din centrul oraşului sunt construite în stil baroc.

În Torino puteţi vizita unul dintre cele mai bune muzee de civilizaţie egipteană din lume. Excepţionala lui colecţie de obiecte aparţinând civilizaţiei antice care a înflorit de-⁠a lungul Nilului nu e depăşită decât de colecţia din Cairo.

Puteţi admira centrul istoric şi artistic al oraşului, Palazzo Madama, Palatul regal şi Mole Antonelliana, care cu cei aproape 170 de metri înălţime a fost până nu de mult una dintre cele mai înalte structuri de zidărie din Europa. Fiind o emblemă a oraşului, acestei structuri i se spune uneori perechea din Torino a Turnului Eiffel din Paris. Apoi se mai poate vizita Parcul Valentino, cu grădinile lui botanice şi peluzele, aleile şi fântânile arteziene, ca, de altfel, şi o cetate medievală — o reproducere fidelă şi pitorească a unei aşezări piemonteze din secolul al XV-⁠lea.

Torino este şi unul dintre cele mai importante centre industriale din Italia. Aici se află fabrica de automobile FIAT (Fabbrica Italiana Automobili Torino). Dacă vă plac maşinile de epocă, la Museo dell’Automobile, aflat la circa 3 kilometri în afara oraşului, puteţi vedea o colecţie de 150 de maşini vechi, maşini de epocă şi maşini istorice, printre care putem aminti maşinile Bugatti, Maserati şi Lancia. Este lesne de înţeles de ce câştigarea existenţei în cazul a aproape jumătate din populaţia actuală a oraşului e legată, într-⁠un fel sau altul, de industria de automobile.

Martorii lui Iehova din Torino şi Milano

În văile din jurul oraşului Torino au existat secole la rând un mare număr de valdezi, urmaşi ai predicatorilor itineranţi ai Reformei Protestante. Aşadar, nu e de mirare că, în timpul călătoriei sale prin Europa din anul 1891, Charles Taze Russell, care s-⁠a aflat în fruntea primilor Studenţi în Biblie (cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova), a luat legătura cu un pastor valdez, pe nume Daniele Rivoir. Russell a convenit împreună cu acesta să fie traduse în italiană câteva auxiliare biblice. În 1903, în această zonă s-⁠a format primul grup de Studenţi în Biblie. Când s-⁠a întors în Italia, în 1912, Russell a găsit aproximativ 40 de persoane care ţineau cu regularitate întruniri într-⁠o clădire din Pinerolo, o localitate în apropiere de Torino. Tot la Pinerolo s-⁠a ţinut primul congres din Italia, în anul 1925.

Astfel, primele mărturii ale existenţei Studenţilor în Biblie în Torino datează din anii ’20 ai secolului trecut. Primii misionari ai Martorilor lui Iehova au fost trimişi în Italia în 1946. Ei au ajutat la punerea unei temelii solide pentru lucrarea de predicare a Martorilor. Spre sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, în Torino s-⁠au format primele congregaţii. Acum în Torino şi în împrejurimi există aproximativ 13 000 de Martori ai lui Iehova. Ce se poate spune însă despre Milano?

Timp de mai bine de un an, în Milano a funcţionat filiala din Italia a Martorilor lui Iehova. În 1948, aceasta a fost mutată la Roma. În 1947, la Milano, într-⁠un teatru din oraş, s-⁠a ţinut primul congres postbelic. Au fost prezenţi aproximativ 700 de italieni veniţi din toate colţurile ţării. În 1963, pe Velodromul Vigorelli din Milano — după cât se pare, pe atunci una dintre cele mai vestite piste de ciclism din Europa — s-⁠a ţinut Congresul Internaţional „O veste bună veşnică“.

Lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova din Milano înregistrează în prezent mari succese. Actualmente în oraş există 57 de congregaţii, cu peste 4 000 de evanghelizatori activi, precum şi o Sală de Congrese, care iniţial fusese un teatru.

Puteţi avea cu adevărat parte de satisfacţii vizitând oraşele Milano şi Torino. Oriunde veţi merge, veţi fi probabil întâmpinaţi cu căldură şi veţi rămâne cu amintiri de neuitat.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

Giulgiul din Torino: E autentic?

Probabil că cel mai renumit punct de atracţie din Torino este giulgiul despre care unii cred că e chiar pânza cu care a fost înfăşurat trupul neînsufleţit al lui Cristos. Iată ce explică un ghid turistic: „Cea mai celebră — dar şi cea mai controversată — relicvă sfântă e păstrată în domul [catedrala] din Torino“. Ea este expusă permanent într-⁠una din capelele domului, fiind închisă ermetic într-⁠o casetă de sticlă antiglonţ, umplută cu un gaz inert. Ghidul spune în continuare: „În 1988 însă, mitul ce învăluia giulgiul s-⁠a risipit: un test de datare cu carbon 14 a demonstrat că giulgiul nu datează dinainte de secolul al XII-⁠lea“. *

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MILANO

TORINO

[Provenienţa]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Domul din Milano

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

În Milano, stilul modern pare să-⁠l umbrească pe cel antic

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Milano: La Scala (sus) şi Galleria Vittorio Emanuele II (în dreapta)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

„Cina cea de taină“ de Leonardo da Vinci

[Provenienţa ilustraţiei]

Scala/Art Resource, NY

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Podul mobil de la intrarea în cetatea medievală din Torino

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Mole Antonelliana, din Torino; fleşa are aproape 170 m înălţime

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Padul trece prin Torino