Jurnalul: un prieten de încredere

JURNALUL poate fi un tovarăş de încredere, un prieten plin de empatie într-⁠o lume insensibilă. Jurnalul „ne ajută să păstrăm o colecţie de instantanee din viaţa noastră“, a spus scriitoarea Christina Baldwin. Asemenea unui album foto, care înregistrează trecutul nostru, jurnalul e un ansamblu de „impresii“ aşternute în scris ce dezvăluie şi păstrează momente din viaţa noastră.

În timpurile biblice, guvernatorii consemnau deseori evenimentele importante. Biblia însăşi face referire la câteva consemnări cu caracter oficial (Numeri 21:14, 15; Iosua 10:12, 13). Grecii au elaborat un fel de almanah, numit ephemerides *, în care consemnau mişcarea zilnică a stelelor şi a planetelor. După ce au cucerit Grecia, romanii au început să folosească şi ei jurnalul, dar, conferindu-⁠i un caracter practic, specific lor, l-⁠au îmbunătăţit adăugând în el evenimente zilnice de interes comunitar şi public. Astfel, ei l-⁠au numit diarium, cuvânt care provine din latinescul dies, însemnând „zi“.

Cu toate acestea, jurnalul cu evenimente zilnice personale a ajuns cunoscut în Occident abia în secolul al XVII-⁠lea, când englezul Samuel Pepys a scris un astfel de jurnal. Conţinând o combinaţie inedită de elemente religioase şi laice, jurnalul lui Pepys le oferă istoricilor una dintre cele mai complexe consemnări despre viaţa din timpul monarhului englez Charles al II-⁠lea.

De atunci încoace, obiceiul de a avea un jurnal personal a devenit tot mai răspândit. Numeroase jurnale au ajuns chiar izvoare istorice valoroase. Dintre acestea se distinge jurnalul unei tinere evreice care s-⁠a ascuns de nazişti. Diary of a Young Girl (Jurnalul unei tinere), a cărui autoare este Anne Frank, e o mărturie tulburătoare a cruzimii omului faţă de om.

Ce anume este atrăgător la un jurnal?

Faptul de a scrie într-⁠un jurnal pare să satisfacă o necesitate umană fundamentală: aceea de a ne exprima. Indiferent că aşternem în scris bucuria pe care  o simţim când auzim primele cuvinte ale unui copilaş sau vorbim despre înfiriparea unei relaţii de dragoste, jurnalul ne permite să medităm la evenimentele care ne modelează viaţa. Citind mai târziu consemnările noastre, putem retrăi acele momente preţioase şi sentimentele pe care le-⁠au generat ele.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale faptului de a ţine un jurnal este că ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine. Scriitoarea Tristine Rainer numeşte jurnalul „un instrument psihologic practic, care ne ajută să ne exprimăm simţămintele fără nici o reţinere“.

Biblia spune în Proverbele 12:25: „Neliniştea din inima omului îl doboară“. Dacă o persoană ezită să vorbească cu cineva despre „neliniştea“ sa, o soluţie poate fi aceea de a se exprima în scris. Prin urmare, jurnalul este adesea recomandat ca instrument util în învingerea suferinţei afective. Jurnalul poate deveni un mijloc de a reflecta la propria viaţă, de a-⁠ţi fixa noi obiective şi, probabil, de a găsi soluţii la problemele pe care le ai. Când o persoană scrie despre propriile probleme şi sentimente, acest lucru o poate ajuta să se concentreze asupra problemelor de fond şi să le privească în mod obiectiv.

De asemenea, jurnalul poate fi un mijloc de instruire. Federaţia Americană a Profesorilor îi sfătuieşte pe părinţi următoarele: „Încurajaţi-⁠i pe copiii voştri să-⁠şi facă un jurnal. Faptul de a scrie un jurnal contribuie la dezvoltarea capacităţii de scriere şi a creativităţii“.

Cum să începeţi

Mai întâi de toate, căutaţi un loc liniştit şi un jurnal sau un caiet de notiţe care vă place. După cum se ştie, o pagină goală care aşteaptă să fie umplută v-⁠ar putea intimida. Dar secretul este să fiţi sinceri cu voi înşivă, spontani şi simpli. Aţi putea să vă puneţi întrebări de genul: Ce am făcut azi? Ce influenţă au avut asupra mea lucrurile pe care le-⁠am făcut? Ce am mâncat? Pe cine am văzut? Cum le merge celor la care ţin? Sau aţi putea începe cu prezentul, întrebându-⁠vă: În ce moment al vieţii mă aflu acum? Care sunt obiectivele mele, speranţele mele? Apoi, fără a fi critici, lăsaţi creionul să scrie în voie.

Scrieţi cât de mult sau cât de puţin vreţi. Scrieţi cât de des sau cât de rar vă place. Fiţi sinceri. Nu vă faceţi griji în legătură cu gramatica sau punctuaţia. Nimeni altcineva nu va vedea ce aţi scris. Aţi putea lipi fotografii, bucăţi decupate din ziare sau orice altceva care este important pentru voi. Este caietul vostru, aşa că faceţi ce vreţi cu el. Poate fi ordonat sau dezordonat, mic sau mare. Tot ce trebuie să faceţi este să scrieţi când vreţi. Dacă ţinerea unui jurnal devine o povară pentru voi, vă veţi simţi dezamăgiţi. — Vezi chenarul.

Exact aşa cum un om de ştiinţă foloseşte un jurnal pentru a consemna observaţiile sale în ce priveşte schimbările petrecute în unele organisme pe care le studiază, tot aşa faptul de a ţine şi voi un jurnal vă poate ajuta să vă analizaţi propriul comportament şi propriile tendinţe din viaţă. Jurnalul vostru va dezvălui bucuriile pe care le aveţi, suferinţa ce vă apasă, punctele voastre slabe şi punctele voastre forte. El vă va ajuta să vă îmbunătăţiţi capacitatea de a vă exprima. Deşi pentru a ţine un jurnal e nevoie, bineînţeles, de dăruire, recompensele sunt pe măsură. — De la un colaborator.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

Sugestii pentru începători

◆ Alegeţi-⁠vă un jurnal rezistent şi, dacă e posibil, uşor de purtat cu voi.

◆ Găsiţi un moment şi un loc liniştit, unde puteţi fi singuri. Ori de câte ori scrieţi ceva în jurnal, nu uitaţi să notaţi şi data.

◆ Dacă trebuie să lipsiţi câteva zile, nu vă impacientaţi; scrieţi de unde aţi rămas.

◆ Nu priviţi critic ceea ce scrieţi. Exprimaţi-⁠vă liber. Consemnaţi detaliile, nu scrieţi numai generalităţi.