Atitudinea faţă de bătrâneţe se schimbă

LA CE vârstă te consideri bătrân? Răspunsul va depinde, probabil, de persoana căreia îi veţi adresa întrebarea. Adolescenţii îi vor încadra bucuroşi în această categorie pe toţi cei ce au trecut de 25 de ani.

În schimb, cântăreţii de operă nu ating apogeul carierei lor decât în anii de mai târziu ai vieţii. O ştire apărută în ziarul australian The Sun-Herald spune despre cei ce şi-au propus să urce pe scara ierarhică următoarele: „În zilele noastre, adevărul e că, dacă n-ai reuşit până la 40 de ani, nu vei reuşi niciodată“.

Opinii larg răspândite

Unii cred, probabil, că persoanele în vârstă sunt predispuse la accidente, învaţă încet, iar starea lor fizică se degradează rapid. Sunt corecte aceste opinii? Ei bine, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „în unu din trei accidente rutiere [din Europa] sunt implicaţi tineri sub 25 de ani“. În plus, cel mai rapid ritm al degradării fizice se înregistrează între 30 şi 40 de ani şi nu există nici o dovadă că o persoană sănătoasă îşi pierde din capacităţile intelectuale odată cu înaintarea în vârstă.

Ce se poate spune despre opinia că cei în vârstă sunt neapărat şi bolnavi? „O concepţie greşită larg răspândită ar fi că bătrâneţea şi boala sunt sinonime“, se arată în revista The Medical Journal of Australia. Realitatea este că mulţi vârstnici se bucură cât de cât de sănătate şi nu se consideră bătrâni. Unii împărtăşesc părerea omului de stat american Bernard Baruch, care a zis: „După părerea mea, bătrâneţe înseamnă întotdeauna cu 15 ani mai mult decât anii mei“.

Aşadar, de ce vârstnicii sunt adesea victimele discriminării şi, uneori, chiar ale prejudecăţilor exprimate pe faţă? Răspunsul se bazează într-o mare măsură pe atitudinea faţă de bătrâneţe.

Atitudinea faţă de bătrâneţe

„Americanii sunt fascinaţi de tinereţe, iar acest lucru a făcut ca în mass-media concepţia despre vârstnici să fie denaturată“, susţine Max Frankel în The New York Times Magazine. „Vârstnicii au fost efectiv eliminaţi din tot ce înseamnă mass-media“, se plânge el. Acest lucru ar putea constitui o explicaţie la un paradox modern despre care aminteşte The UNESCO Courier: „Niciodată . . . societatea n-a făcut atât de multe pentru membrii ei în vârstă. Aceştia beneficiază de protecţie socială şi economică, însă imaginea pe care societatea o are despre ei e foarte negativă“.

Până şi lumea medicală a fost influenţată de aceste prejudecăţi. Iată ce se spune în revista The Medical Journal of Australia: „Mulţi medici, precum şi comunitatea în general, consideră că pentru cei care au trecut de 65 de ani e prea târziu să mai beneficieze de terapii preventive. . . . Această atitudine negativă . . . a însemnat ca persoanele în vârstă să nu fie luate în considerare când se efectuează multe cercetări importante“.

În aceeaşi revistă se mai spune: „O atitudine negativă faţă de cei în vârstă, etichetaţi ca «geriatrici», poate constitui un pretext pentru a li se acorda îngrijire medicală de proastă calitate. Multe probleme funcţionale obişnuite, însă minore, cum ar fi vedere şi auz slab, sunt ignorate sau sunt acceptate ca făcând parte în mod  firesc din procesul îmbătrânirii. . . . Pentru a exista un program de prevenire eficient e esenţială schimbarea atitudinii faţă de cei în vârstă“.

„Poate că a sosit timpul să se revizuiască, cel puţin în ţările dezvoltate, clasica definiţie a ceea ce înseamnă bătrâneţe“, recomandă revista medicală The Lancet din Marea Britanie. De ce se impune acest lucru? Revista explică: „Prin schimbarea definiţiei s-ar putea pune capăt atitudinii pesimiste, concepţiei fataliste şi prezicerilor sumbre folosite de foarte multe ori pentru a alimenta prejudecăţi în legătură cu «valul» de bătrâni ce consumă mai mult decât li se cuvine din puţinele resurse destinate îngrijirii medicale“.

Creşte populaţia vârstnică

Adevărul e că se poate observa deja o creştere a populaţiei vârstnice — şi nu e vorba de o creştere nesemnificativă, ci de una considerabilă. „Pe întregul glob, numărul celor care au împlinit 65 de ani sau au trecut de 65 de ani va creşte de patru ori în perioada 1955–2025, iar procentul din populaţia lumii reprezentat de ei se va dubla“, precizează The UNESCO Courier.

În India, numărul de vârstnici a depăşit deja numărul de locuitori ai Franţei. În Statele Unite se prevede că 76 de milioane de copii ai aşa-zisului  „baby boom“ — cei ce s-au născut în primii 18 ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial — se vor pensiona pe parcursul următorilor 50 de ani. Deşi această tendinţă de îmbătrânire a populaţiei lumii îi îngrijorează pe mulţi economişti şi lucrători din domeniul ocrotirii sănătăţii, ea ne face şi să ne reanalizăm câteva dintre ideile preconcepute despre îmbătrânire.

Rescrierea scenariului

Pentru unii viaţa e probabil ca o piesă în trei acte. Se aşteaptă ca în primul act să predomine entuziasmul tinereţii şi să se desfăşoare procesul de instruire. Responsabilităţile întreţinerii unei familii şi nesfârşitele presiuni legate de muncă creează atmosfera actului al doilea. În actul trei, actorii sunt invitaţi să se retragă pe un scaun, departe de lumina reflectoarelor, şi să aştepte lipsiţi de orice speranţă să cadă cortina.

Cu toate acestea, din diverse motive, printre care şi remarcabilele progrese înregistrate pe parcursul secolului al XX-lea în domeniul ocrotirii sănătăţii şi al igienei, timpul pe care „actorii“ îl petrec acum în afara scenei în tot acest „al treilea act“ a crescut până la 25 de ani. Mulţi dintre ei nu mai sunt mulţumiţi să fie scoşi la pensie şi să rămână inactivi. Numărul mereu în creştere al  acestor vârstnici activi impune rescrierea scenariului.

O contribuţie uriaşă

Concepţia larg răspândită conform căreia majoritatea celor în vârstă sunt dependenţi de alţii nu e deloc adevărată. The New York Times Magazine semnala că, în Statele Unite, „cei mai mulţi vârstnici sunt consumatori care aparţin clasei mijlocii, se pot întreţine singuri, au mai multe resurse financiare decât cuplurile tinere . . ., iar sociologii sesizează apariţia unui puternic grup de . . . persoane vârstnice cu bani“. Philip Kotler, profesor de marketing la Universitatea Northwestern (Statele Unite), a făcut câteva observaţii în acest sens. „În curând, specialiştii în marketing vor vedea în consumatorii bogaţi care au peste 55 de ani cel mai profitabil segment demografic-ţintă.“

Vârstnicii activi nu au o contribuţie doar pe plan financiar. The Sunday Telegraph din Sydney amintea că, în Australia, „bunicile prestează în prezent jumătate din munca nerecunoscută oficial legată de îngrijirea copiilor; peste o treime dintre femeile care au un loc de muncă au şi o bunică ce se îngrijeşte de copiii lor când ele sunt la serviciu“.

În unele locuri, cum e şi oraşul Troyes (Franţa), înţelepciunea acumulată de-a lungul anilor de cei în vârstă e considerată o resursă valoroasă. Această înţelepciune e valorificată când vârstnicii sunt folosiţi în afara orelor de şcoală ca să-i înveţe pe copii unele meserii, de exemplu, tâmplărie, prelucrarea sticlei, şi cioplirea pietrei, precum şi ca să le împărtăşească cunoştinţe din domeniul construcţiilor şi al instalaţiilor sanitare. În afară de faptul că îi învaţă pe alţii, un număr mare de vârstnici merg la şcoală pentru a învăţa diverse meserii sau profesii.

Potrivit revistei The UNESCO Courier din ianuarie 1999, „Asociaţia Internaţională a Universităţilor pentru Vârsta a Treia, cu sediul la Paris“, anunţă că „în întreaga lume există peste 1 700 de universităţi pentru vârstnici“. Iată ce spune revista despre aceste universităţi: „Deşi sistemul lor de conducere şi de organizare diferă foarte mult de la ţară la ţară, în cadrul universităţilor pentru vârstnici se poate vedea, în general, aceeaşi dorinţă de a-i ajuta pe cei în etate să aibă un rol deplin în viaţa culturală şi socială a ţării“. Despre o asemenea instituţie din Japonia se spune că ar avea 2 500 de studenţi!

„Contribuţia netă a persoanelor în vârstă la rezolvarea treburilor familiei lor şi a celor ale comunităţii din care fac parte e imensă, chiar dacă e greu de evaluat cantitativ, ea fiind în cea mai mare parte neremunerată“, afirmă Alexandre Kalache, preşedintele Programului pentru Sănătate şi Îmbătrânire al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. El declară: „Ţările . . . ar trebui să privească populaţia care îmbătrâneşte nu ca pe o problemă, ci ca pe o posibilă soluţie la problemele existente . . . şi, mai întâi de toate, ca pe o resursă ce poate fi valorificată“.

În mod indiscutabil, bucuria pe care o putem găsi în anii bătrâneţii poate fi afectată de concepţiile şi prejudecăţile altora, însă ea e determinată în mod considerabil şi de propria noastră atitudine faţă de viaţă. Ce puteţi face personal pentru a rămâne activi atât pe plan fizic, cât şi pe plan intelectual, chiar dacă trupul vostru îmbătrâneşte? Vă îndemnăm să citiţi chenarul de la paginile 12 şi 13 şi să remarcaţi ce anume declară câţiva vârstnici că i-a ajutat să rămână activi şi să se bucure de viaţă.

Străduiţi-vă să duceţi o viaţă activă

Veţi vedea că ceea ce au în comun aceşti vârstnici activi este păstrarea unui program de lucru care să le aducă satisfacţii — fie că e vorba de o muncă laică, fie că e vorba de o activitate de voluntariat. De asemenea, ei fac exerciţii fizice cu regularitate, manifestă un viu interes faţă de oamenii din toate categoriile de vârstă şi îşi satisfac necesităţile spirituale fundamentale. După cum veţi observa probabil, factorii-cheie care duc la o viaţă fericită şi activă le pot fi utili atât vârstnicilor, cât şi tinerilor.

Deocamdată, adevărul, deloc plăcut, este că, în timp ce aţi citit acest articol, aţi mai îmbătrânit puţin (Eclesiastul 12:1). Însă veţi dovedi înţelepciune acordând atenţie concluziei prezentate de Bulletin of the World Health Organization: „Aşa cum sănătatea este vitală pentru activitate, tot aşa şi o viaţă activă are cele mai mari şanse să fie şi una sănătoasă“.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 12, 13]

Ei au rămas activi şi se bucură de viaţă

▪ AFRICA DE SUD: Piet Wentzel, 77 de ani, lucrează cu normă întreagă ca voluntar:

„Am înţeles că pentru a rămâne în formă, din punct de vedere fizic, e important să faci cu regularitate exerciţii fizice. De câţiva ani am o grădină micuţă pe care o îngrijesc. Mă simt cu totul altă persoană după ce lucrez aici. Ca să fiu foarte eficient, mă străduiesc să aplic principiul «nehotărârea ne fură timpul; amânarea e principalul ei complice»“.

[Legenda fotografiei]

„Sunt conştient de importanţa exerciţiilor fizice efectuate cu regularitate.“ — Piet

▪ JAPONIA: Yoshiharu Shiozaki, 73 de ani, consilier imobiliar:

„Am lumbago şi hipertensiune arterială şi sufăr de boala Ménière. De patru ori pe săptămână fac naveta la birou cu bicicleta; dus-întors parcurg 12 kilometri. Acest tip de exerciţiu îmi face bine, deoarece nu-mi solicită spatele, dar îmi întăreşte muşchii picioarelor. Mă străduiesc să fiu în relaţii bune cu ceilalţi, inclusiv cu vecinii. Nu mă concentrez asupra slăbiciunilor şi a greşelilor celorlalţi. Am ajuns la concluzia că oamenii reacţionează mai repede când sunt încurajaţi decât când sunt criticaţi“.

[Legenda fotografiei]

„Nu mă concentrez asupra slăbiciunilor celorlalţi.“ — Yoshiharu

▪ FRANŢA: Léone Chalony, 84 de ani, evanghelizatoare cu timp integral:

„În 1982, când am ieşit la pensie, mi-a fost greu, deoarece mi-a plăcut foarte mult munca mea de coafeză. N-aveam nici o obligaţie, aşa că am început să fac pionierat, adică am devenit evanghelizatoare cu timp integral a Martorilor lui Iehova, cum li se mai spune pionierilor. Am reuşit să-mi păstrez mintea activă conducând multe studii biblice cu persoane interesate. N-am maşină şi deci merg foarte mult pe jos. Acest lucru ajută la sănătate“.

[Legenda fotografiei]

„Reuşesc să-mi păstrez mintea activă conducând multe studii biblice.“ — Léone

▪ BRAZILIA: Francisco Lapastina, 78 de ani, lucrează cu normă întreagă ca voluntar:

„De obicei nu mă supăr când cineva îmi spune ceva jignitor sau nu mă bagă în seamă. Mă gândesc că poate are probleme sau e stresat. Toţi avem zile când suntem mai ursuzi. Mă străduiesc să nu nutresc resentimente şi îmi repet mereu că şi ceilalţi trebuie să mă suporte şi să mă accepte aşa cum sunt. Aşa reuşesc să-mi fac mulţi prieteni adevăraţi“.

[Legenda fotografiei]

„Mă străduiesc să nu nutresc resentimente.“ — Francisco

▪ AUSTRALIA: Don MacLean, 77 de ani şi încă lucrează 40 de ore pe săptămână:

„Au trecut 4 ani de la operaţia de by-pass la inimă şi mă bucur încă de o sănătate excelentă. N-am considerat această operaţie un capitol din viaţă ce mă va lăsa infirm pentru totdeauna. Fac plimbări în fiecare zi, aşa cum obişnuiesc de ani de zile. De când am fost tânăr şi îi vedeam pe unii îmbătrânind înainte de vreme, am fost mereu hotărât să nu ajung să gândesc ca ei. Îmi face o deosebită plăcere să-i cunosc pe oameni şi să încep conversaţii cu ei. Dacă viaţa noastră are şi o latură spirituală, atunci vom simţi adevărul cuvintelor din Psalmul 103:5: «[Iehova] îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul»“.

[Legenda fotografiei]

„Nu îmbătrâni înainte de vreme.“ — Don

▪ JAPONIA: Chiyoko Chonan, 68 de ani, evanghelizatoare cu timp integral:

„Secretul pentru a te bucura de o sănătate bună e să nu laşi ca stresul să se acumuleze şi să nu te extenuezi. Încerc să nu le pun pe toate la inimă şi am constatat că îmi face bine din când în când câte o schimbare. Cu puţin timp în urmă m-am apucat să învăţ să folosesc abacul, exersându-mi astfel şi degetele, şi mintea. Cred că e bine să te apuci de lucruri noi“.

[Legenda fotografiei]

„Cred că e bine să te apuci de lucruri noi.“ — Chiyoko

▪ FRANŢA: Joseph Kerdudo, 73 de ani, lucrează cu normă întreagă ca voluntar:

„O modalitate de a îmbătrâni frumos e aceea de a rămâne activ cât mai mult posibil. Munca îţi oferă satisfacţii. În plus, trebuie să fii atent la alimentaţie şi să faci schimbările care se impun. Cred că, atunci când viaţa ta are un scop, vezi altfel lucrurile. Consider că spiritualitatea e foarte importantă ca să rămânem sănătoşi. Înainte de a deveni Martor al lui Iehova eram foarte nehotărât şi pesimist. Cunoaşterea adevărurilor biblice constituie o forţă extraordinară care ne dă tăria psihică de a face faţă diverselor situaţii din viaţă“.

[Legenda fotografiei]

„Spiritualitatea e foarte importantă.“ — Joseph