Ce este stresul posttraumatic

CU ANI în urmă, sindromul de stres posttraumatic (PTSD) era de obicei numit şoc traumatic sau teamă de luptă şi a fost studiat îndeosebi în legătură cu veteranii de război. * Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat mult. Nu trebuie să fii soldat ca să ţi se pună diagnosticul de PTSD, ci doar un supravieţuitor al unui eveniment traumatizant.

Evenimentul ar putea fi orice, de la un război la o tentativă de viol sau la un accident de maşină. Într-o broşură editată de Centrul Naţional pentru PTSD, din Statele Unite, acest lucru este explicat în felul următor: „Pentru a fi diagnosticat cu PTSD, un individ trebuie să fi trecut printr-un eveniment traumatizant“. Evenimentul „trebuie să includă o vătămare CORPORALĂ sau o agresiune reală ori potenţială“.

Jane, menţionată în articolul precedent, a spus: „Am constatat că o stare de frică intensă apărută instantaneu face ca organismul să producă în exces anumiţi hormoni, care creează o atitudine de hipervigilenţă la pericole. De regulă, nivelul hormonal revine la normal după trecerea pericolului, dar în cazul suferinzilor de PTSD nivelul rămâne ridicat“. Deşi incidentul a avut loc în trecut, se pare că teama copleşitoare simţită în acele momente a rămas permanent în mintea lui Jane, asemenea unui chiriaş care nu vrea să părăsească locuinţa ce i-a fost închiriată.

Dacă aţi suferit o traumă şi simţiţi efecte asemănătoare, este important să nu uitaţi că nu sunteţi singurii. Într-o carte despre viol, autoarea ei, Linda E. Ledray, arată că PTSD-ul „este o reacţie firească întâlnită la oamenii normali care au trecut printr-o situaţie terifiantă, pe care nu au putut-o ţine sub control“.

Totuşi, faptul de a considera PTSD-ul o reacţie normală nu înseamnă că toţi cei ce au suferit o traumă vor avea aceste tulburări. În acest sens, Linda Ledray a scris: „În urma unui studiu efectuat în 1992 s-a constatat că, la o săptămână după ce fuseseră victime ale unui viol, 94% dintre subiecţi întruneau criteriile diagnostice pentru PTSD, iar, după douăsprezece săptămâni, 47% întruneau în continuare aceste criterii. În 1993, cincizeci la sută dintre femeile care au venit la Centrul Medical de Cercetare privind Agresiunile Sexuale, din Minneapolis, întruneau criteriile diagnostice pentru PTSD la un an după viol“.

Aceste statistici dezvăluie că PTSD-ul este larg răspândit, mult mai răspândit decât îşi  dau seama majoritatea oamenilor. Printre suferinzi se află oameni de tot felul, incidentele prin care au trecut fiind foarte diverse. Cercetătorii Alexander C. McFarlane şi Lars Weisaeth au făcut următoarea remarcă: „Studiile recente dezvăluie că civilii trec frecvent în timp de pace prin experienţe traumatizante, ca, de altfel, şi soldaţii şi victimele războaielor, iar mulţi dintre aceştia dezvoltă PTSD“. În cazul unora, chiar şi unele proceduri medicale sau infarctul declanşează PTSD-ul.

„PTSD-ul se dovedeşte a fi o tulburare foarte răspândită“, au explicat cercetătorii menţionaţi mai sus. Ei au adăugat: „Un studiu efectuat asupra a 1 245 de adolescenţi americani aleşi la întâmplare a dezvăluit că 23% au fost victime ale unor agresiuni fizice sau sexuale, precum şi martori la acte de violenţă îndreptate împotriva altora. Unu din cinci adolescenţi a dezvoltat PTSD, ceea ce sugerează că, în prezent, aproximativ 1,07 milioane de adolescenţi americani suferă de PTSD“.

 Dacă această statistică este exactă, atunci ea arată cât de mulţi adolescenţi suferă de PTSD numai într-o ţară. Ce se poate face pentru aceste persoane, precum şi pentru milioanele de alte persoane din întreaga lume care suferă de PTSD?

Ce se poate face?

Dacă credeţi că voi sau o cunoştinţă a voastră suferă de PTSD, următoarele sugestii v-ar putea fi utile.

Străduiţi-vă să vă păstraţi un program spiritual. „Am asistat tot timpul la întrunirile de la Sala noastră a Regatului“, a spus Jane. „Chiar şi atunci când nu puteam să mă concentrez asupra celor spuse, ştiam că aici era locul unde voia Iehova Dumnezeu să fiu. Membrii congregaţiei au fost extraordinar de iubitori şi de încurajatori, iar iubirea şi interesul personal care mi s-au arătat au însemnat enorm pentru mine pe parcursul întregii mele suferinţe.“ Jane a adăugat: „De mare ajutor mi-a fost şi faptul că am citit psalmi. Rugăciunile celor suferinzi exprimau parcă simţămintele mele. Când nu puteam să spun în rugăciune ceea ce voiam, spuneam doar «Amin»“.

Nu vă reţineţi să-i încurajaţi pe cei ce suferă de PTSD. Dacă o persoană pe care o îndrăgiţi retrăieşte cu groază în mintea ei o anumită experienţă  traumatizantă, trebuie să înţelegeţi că ea nu reacţionează exagerat sau că e înadins dificilă. Din cauza apatiei, a anxietăţii sau a mâniei, s-ar putea ca ea să nu poată reacţiona aşa cum aţi dori voi la eforturile pe care le depuneţi pentru a o ajuta. Dar nu renunţaţi! Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. — Proverbele 17:17.

Persoana suferindă trebuie să fie conştientă de lucrurile care îi pot cauza şi mai multă suferinţă şi să le evite. Printre acestea se numără consumul de droguri şi consumul excesiv de băuturi alcoolice. Deşi alcoolul şi drogurile pot părea că aduc temporar alinare, în scurtă vreme ele nu fac decât să înrăutăţească lucrurile. În general, ele duc la izolarea de societate, la respingerea persoanelor care vor să vă ajute, la mania muncii, la mânie necontrolată, la bulimie sau anorexie ori la alt comportament autodistructiv.

Consultaţi un specialist cu experienţă. S-ar putea constata că nu aveţi PTSD, dar, în caz contrar, există tratamente eficiente. * Dacă primiţi ajutor din partea unui specialist, fiţi sinceri cu el şi rugaţi-l să vă ajute să învingeţi oricare dintre comportamentele de mai sus.

Nu uitaţi: Deseori, rănile fizice sunt primele care se vindecă, dar, în cazul celor suferinzi de PTSD, corpul, mintea şi spiritul lor pot fi rănite în multe feluri. Articolul următor va analiza alte modalităţi prin care bolnavii de PTSD şi cei din jurul lor pot contribui la procesul de vindecare şi, totodată, va arăta ce speranţă există pentru toţi cei ce suferă de şoc posttraumatic.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

Simptome ale stresului posttraumatic

Multe persoane care au suferit o traumă retrăiesc în mintea lor trauma respectivă. De obicei, ele nu pot ţine sub control acest lucru şi nici nu îl pot împiedica. Iată câteva dintre consecinţe:

• Retrăirea în amintire a traumei, senzaţia că trauma se repetă

• Vise urâte şi coşmaruri

• Tresăriri la auzul unor zgomote puternice sau când cineva vine pe neaşteptate din spate

• Tremur şi transpiraţie

• Palpitaţii sau respiraţie greoaie

• Tristeţe cauzată de retrăirea traumei, declanşată de anumiţi stimuli asociaţi cu trauma: sunete, atingeri, mirosuri, gusturi sau observarea unui lucru

• Anxietate sau teamă — sentimentul de a fi din nou în pericol

• Dificultăţi în ţinerea sub control a emoţiilor, întrucât lucrurile care amintesc de trauma respectivă cauzează apariţia bruscă a unor stări de anxietate, mânie sau tristeţe

• Dificultăţi de concentrare şi lipsa unei gândiri clare

• Tulburări de somn

• Agitaţie şi hipervigilenţă

• Colaps emoţional sau apatie

• Incapacitatea de a manifesta iubire faţă de alţii sau de a avea sentimente puternice

• Senzaţia că lucrurile din jur sunt ciudate sau ireale

• Pierderea interesului faţă de lucrurile care procurau înainte plăcere

• Dificultăţi în reconstituirea părţilor importante ale evenimentului traumatizant

• Senzaţie de rupere de lumea înconjurătoare şi de lucrurile care li se întâmplă

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Există numeroase evenimente traumatizante ce pot cauza PTSD